ISTANBUL - TURNUL GALATA

Turnul Galata, una dintre singurele mărturii ale începuturilor fortificaţiilor vechiului oraş de colonişti apuseni, Galata, a fost construit de genovezi în anul 1348, înlocuind un turn mai vechi, Castellin ton Galatou (în limba greacă). In prima etapă a primit numele de Turnul lui Christos.

Turnul Galata şi parte de cartier, văzut din Constantinopolul vechi

Structura sa de piatră este circulară, puţin tranconică spre vârf, şi dominatoare peste ambele maluri ale Cornului de Aur. Târziu, când au intrat în stăpânirea lui, otomanii l-au folosit ca închisoare, apoi ca turn de observaţie pentru semnalarea incendiilor. Intre anii 1964-1967, i s-a adăugat un acoperiş conic, care se armonizează bine cu restul structurii.

O cale de rond circulară, la înălţimea de 69 de metri de la sol, oferă o panoramă de 360 de grade asupra vechiului Constantinopol, asupra Cornului de Aur, asupra cartierelor Galata şi Pera, dar şi asupra Bosforului şi a Mării Marmara, cu insulele Prinţilor la orizont. Pe timp senin şi clar se pot percepe chiar crestele Bithyniei, cu vârful Olimpul Bithyniei (Ulu Dagi), din preajma marelui oraş Bursa. La calea de rond a turnului se ajunge cu  ajutorul unui ascensor şi cel mai bine este să caute priveliştile din prima parte a zilei, pentru a folosi cele mai favorabile momente ale luminii solare spre răsărit, sud şi apus, mai ales peste Constantinopolul antic.

Pe timpul perioadei bizantine în dreptul Turnului Galata, exista un turn vechi ce servea la acţionarea unui lanţ gigantic şi greu. Lanţul, scufundat puţin sub luciul apei bara trecerea vaselor în Cornul de Aur pe timp de război. Pentru a-şi trece navele de asalt dincolo de barajul lanţului, în apele Cornului de Aur, Mohamed al II-lea Cuceritorul s-a văzut nevoit să le tracteze pe uscat peste actualul pinten de deal al Galatei. Le-a trecut din Bosfor în Cornul de Aur pe un făgaş terestru. El a urmat metoda aplicată de ruşii invadatori dinspre Marea Neagră cu şase sute de ani înainte. Ruşii au venit la atac îmbarcaţi în monoxile, vase rudimentare scobite în trunchiuri de copaci. Acele au trecut mai uşor din Bosfor în Cornul de Aur, dar au fost spulberate de renumitul „Foc grcesc”, folosit de bizantini.

Mahomed al II-lea urma să devină un supraom al epocii sale, o forţă malefică pentru creştinism şi pentru Europa viitoarelor secole. Odată cu el, turcii au uitat de zdrobitoarea înfrângere aplicată lor şi sultanului Baiazid I-ul „Fulgerul” de către neîndurătorul Timur Lenk în urmă cu cincizeci de ani, în 1402 , lângă Ankara (fosta Angora). Sultanul cuceritor trebuie să-şi fi amintit că un înainaş al lui Timur Lenk, inegalabilul cuceritor asiatic, Gingis Han, avea un inel de fier pe care era gravat principiul: “Puterea este dreaptă”.

Turnul pentru lanţ exista încă pe timpul Cruciadei a IV-a, dar a suferit mari distrugeri. Genovezii l-au reconstruit după alungarea urmaşilor cruciaţilor şi a veneţienilor de către împăratul Mihail al VIII-lea Paleologos. Intre 1273 şi 1453 a colonia genoveză s-a transformat într-o aşezare independentă faţă de puterea bizantină.

In sec. al 17-lea, primul turc zburător, Hezarfen Ahmed Çelebi, s-a lansat de pe Turnul Galata cu aripile fabricate de el. Se spune că a reuşit să traverseze Bosforul aterizând în piaţa cartierului Űskűdar. Sultanul Murad al IV-lea l-a recompensat generos, acoperindu-l în aur, dar, mai târziu, din invidie l-a exilat în Algeria otomană.

In prezent din fortificaţiile „oraşului“ Galata nu au mai rămas decât câţiva zeci de metri, porţiuni pierdute în mijlocul construcţiilor mai recente. Singura poartă originală a fortificaţiei genoveze care a mai poate fi văzută este cea numită Poarta Sfântului Gheorghe, sau Poarta Sfântului Anton. Se află în partea de răsărit a „oraşului“ şi este puţin reprezentativă în raport cu înălţimea de odinioară a zidurilor. Deasupra ei este prinsă o placă veche de bronz cu blazonul Republicii Genova, Crucea Sfântului Gheorghe. Blazonul este încadrat de blazoanele Casei Doria şi Casei de Meruda, nobile şi puternice familii genoveze.

Subteranele din preajma Turnului Galata au servit multe secole ca închisoare înfricoşătoare, apoi, din sec. al 17-lea, un demnitar otoman religios a obţinut aprobarea de a le transforma în moschee, Moscheea Subterană. Celebrul lanţ care bara navigaţia înspre Cornul de Aur pornea din preajma emblematicului Turn Galata şi se unea cu baza unui turn al fortificaţiilor Constantinopolului, de la baza Palatului Topkapî, palat construit ulterior.

Bolta Moscheii Subterane este suportată de 54 de pilaştri masivi, ca de cetate. In partea de sud-vest a spaţiului se găseşte un mihrab minuscul de lemn, iar alături, câteva morminte ascunse în nişe zidului, aparţin unor personaje sfinte. O raită prin această moschee bizară este incintată numai la gândul suferinţelor îndurate de foştii condamnaţi în spaţiul ei apăsător. Are două intrări care permit trecerea din bulevard spre cheiul Galata.

Turnul Galata, prin silueta mândră, elegantă şi robustă reprezintă o emblemă şi o mândrie a Istanbului. Imaginea lui este familiară, putând fi admirată de la mari depărtări şi din mulţime de cartiere.