ROMA V - VIA SACRA (FORUM ROMANUM)

A fost calea romană cea mai prodigioasă din antichitate, ea străbătând Forum-ul piața cea mai veche și populată din centrul Romei. Incă de ala început a trecut pe lângă locurile cele pline de credință ale orașului, pe lângă primele temple, sau sanctuare. Parcurgea Forum-ul de la est la vest și făcea legătura prin Clivus Capitolinus cu partea de sus a Capitoliului, alt punct încărcat de adâncă crerdință prin templul lui Jupiter foarte Bun și foarte Mare (templul Jupiter Capitolonus). Odată cu scurgerea timpului, traseul ei prin Forum s-a îmbogățit sufocant cu edificii reliogioase, din ce în ce mai mari șim somptuoase.

Via Sacra a făcut parte din traseul celor mai importante procesiuni religioase, și ruta tradițională a trimfurilor acordate marilor comandați de armate care se întorceau după victorii sctrălucite. In mare parte aceste parade triumfale aveau în frunte chiar pe unii împărați ce nu participaseră direct la lupte, dar își însușeau dreptul de învingători.

Marșul triumfal pornea de la margine de oraș, dinspre apus, ocolea Palatinul pe la Circus Maximus și urma apoi calea spre viitorul Colosseum, de unde pătrundea prin Via Sacra dinspre răsărit. Urma Via Sacra până la capătul ei de apus. Din acel punct coloana Triumfului se urca spre culmea Capitoliului urmănd calea înclinată ce urca pe lângă stânca Capitoliului pe partea de răsărit, cale numită Clivus Capitolinus. La baza Capitoliului, prizonierii care urmaseră carul de luptă al învingătorului, erau lăsați să-și aștepte sfârșitul în închisoarera Carcer Tullianum (azi Caecere Mamertina), cea mai veche și mai prost famată din Roma.

Convoiul Triumfului urca pe Capitoliu unde se aduceau jertfe lui Jupiter Capitolinus. Acolo se mulțumea pentru protecția acordată în campania trecută și a-i implora ajutorul marelui zeu pentru viitor.

Pe traseul său din mijlocul Forum-ului, Via Sacra era cea mai lată cale a Romei. In perioada regală și apoi în cea republicană, Forum-ul era mult mai scurt decât în epoca imperială. Regia și casa vestalelor, marcau limita sa răsăriteană. Partea dinspre arcul de triumf al lui Titus s.a adăugat ulterior. Crescând lungimea Forum-ului, a cescut și cea a Viei Sacre, care ăl străbătea prim mijloc.

In sec. al 4-lea e.A., Via Sacra a fost protejată cu o structură care să o ferească de degradarea datorată ploilor. Mai târziu a fost pavată și deschisă sub cerul liber. Pe timpul lui Nero a fost încadrată de colonade laterale purtătoare de statui.

Via Sacră a constituit și cadrul unor fapte criminale ale istoriei Romei, pe lângă procesiuni religioase, triumfuri, cale pentru mulțimile zilnice ce se scurgeau spre basilici pentru afaceri sau pentru probleme de judecată.

Cortegiul triumfal era precedat de muzicieni și dansatori, după care urma carul de luptă al victoriosului tras de patru cai albi. Cel ovaționat avea fața vopsită cu roșu, purta o togă de culoarea purpurei și o coroană de lauri. In urma sa eru trași cu înjosire prizonirii cei mai valoroși și o parte din capturile de război  cele mai semnificative. Urmau legiunie care luptaseră pentru victorie și demnidarii și senatorii. Totul se organiza cu un fast costisitor, în uralele muțimii istaerizate și doritoare de danii materiale și de jocuri de circ.

Via Sacra a fost o coloană vertebrală a Romei , de la fondare și până la prăbușire.