Comemorând victoria totală a lui Traianus asupra dacilor, coloana concepută de Apolodor din Damasc este o lucrare extraordinară și o inovație a marelui arhitect, lucrare unică în lume la data concepției. Ea a fost ridicată între anii 107-113 d.Ch, ca element simbolic în complexul Forum Traiani, forum gigantic amenajat în centrul Romei antice, cu finanțare din prada obținută în Dacia.
Columna Traiani a fost așezată în centrul unei piațe rectangulare, între basilica Ulpia, la răsărit și templul lui Traianus, la apus și între corpurile Bibliotecii, la nord și sud. Templul a fost construit, în Forum Traiani, de împăratul Hadrianus (117-138 d.Ch.), succesorul lui Traianus, cel divinizat după moarte. Trebuie spus că amplasamentul templului lui Traian este încă controversat, vestigiile lui găsindu-se ascunse încă sub cartiere noi de la apus de coloană.
Coloana are o înălțime totală de 35,07 metri, din care fusul fără soclu are 28,91 de metri, iar piedestalul și soclul împreună au 6,16 metri. La origine, monumentul era încoronat de o statuie a împăratului Traian, acoperit de armură și ținând în mâini o lance și un glob. Papa Sixtus al V-lea (Quintus) a înlocuit statuia marelui împărat, la 4 decembrie 1587, cu statuia de bronz a Sfântului Petru, operă a lui Tommaso della Porta și a lui Leonardo Sormani.
Columna Traiani, considerată un monument păgân, nu a fost niciodată maltratată de crștinii răzbunători, pentru că aveau credința că inima împăratului fusese salvată de rugăciunile Sfântului Grigore.
Rămășițele împăratului au fost depuse într-o urnă de aur, adăpostită, la răndul ei în camera funerară amenajată la baza coloanei. Urna a dispărut prin jaf în evul mediu, după 476 d.Ch.
Fusul este înconjurat de o bandă elicoidală de baso-reliefuri, organizate în tablouri, bandă care prin desfășurare atige aproape 200 de metri. Este dispusă pe 23 de spire și cuprinde circa 2500 de personale, într-o povestire cu 184 de scene.
Lunga bandă elicoidală de baso-reliefuri furnizează prețioase mărturii despre arta antică, despre obiceiuri și echipamente militare, atât ale romanilor, cât și ale dacilor. In întregimea sa, monumentul este o glorificare a monarhului.
Povestirea faptelor caracteristice celor două războaie dacice se derulează continuu, etalând atât scene de luptă, cât și mișcarea trupelor, plecarea la luptă, lucrările la fortificații, concibuabile, sacrificii, ambasade, supuneri, etc. Diversele episopade din tablouri sunt prevăzute cu decoruri naturale de piatră, cu arbori și edifici diverse, toate referindu-se la evenimente trăite de ambele părți combatante. Nu sunt sculptate tablouri convenționale și idealizate.
Lucrările de construcții realizate de soldați sunt foarte bogate în detalii, precum cele de la podul peste Dunăre, la forturi, sau în tabere. Vederile asupra Dunării și asupra fortificațiilor din înaltul cerului, aparțin, probabil, unei tradiții a picturii romane cu scopuri triumfale.
Printre tablouri se văd procesiuni din timpul triumfului generalilor victorioși, care prezintă populației faptele și capturile de război cele mai importante.
Fusul coloanei este realizat din 18 inele colosale de marmor lunensis, numită astăzi de Carrara, sau de Paros. Inelele au un diametru de 3,70 metri, cîntărind fiecare între 32-40 de tone. Rlr au interiorul gol, lăsând loc pentru o scară interioară spiralată cu 186 de trepte și luminată de 43 de mici deschideri dreptunghiulare, plasate astfel încât să se piardă întablourile sculptate. Scara în spirală este sculptată din 19 blocuri și își termină circuitul după 14 rotiri complete. Aranjarea ei a necesitat cunoștințe complexe de geometrie. Realizarea ei s-a executat atât de precis încât a rezistat intactă până astăzi. Ea a constituit un miez de rezistență al coloanei, astfel că în pofida numeroaselor cutremure suferite, coloana s-a înclinat numai o jumătate de grad. Scara conduce pe platforma de observație de desupra capitelului.
Blocul capitelului și al platformei de observație cântărește, după calcul, 53,3 tone și a fost înălțat la aproape 34 de metri de la sol, înălțime egală cu a unui bloc modern cu 8 etaje.
Episoadele din tablouri privind cele două războaie dacice sunt separate de prezența unei Victorii înaripate, cu victoriile înscrise pe scut. Această Victorie înaripată se poate vedea numai de pe o poziție înaltă din fața celor două bisrici aflate azi la apus de coloană.
Traianus însuși este reprezentat pe coloană de 59 de ori. Prezența sa este subliniată prin convergența scenelor și a privirilor celorlalte personaje către el. Este reprezentat în profil,cu mantaua în vânt, supraveghind lucrările de fortificații, sacrificiile pentru zei, vorbind cu soldații, mângăindu-i, primind supunerea dacilor și asistând la execuții.
Episoadele prezentate în tablourile de piatră sunt dinamice, dramatice, patetice,vesele și solemne. Ceremoniile se succed într-o gamă extrem de variată, atingând accente de o intensitate cu totul specială în scena torturării prizonierilor romani de către femeile dace, în prezența lui Traianus la tăierea capetelor unor daci, în fuga sarmaților cu armuri grele, la primirea ambasadorilor inamici cu costume lungi și fastuoase, până la scena grandioasă a supunerii dacilor la sfârșitul primei campanii. Sinuciderea eroică a regelui Decebal este și ea prezentată.
Narațiunea istorică de pe coloană este dominată de realism, singurul element simbolic fiind personificarea impozantă și cu barbă a Danubiului, care, sculându-se de pe patul său, invita pe romani să treacă. Reprezentarea figurilor umane urmează profundul realism grecesc.
Diametru fusului coloanei nu este egal pe toată lungimea lui. Coloana a fost îngroșată la o treime din înățime pentru a se evita iluzia optică a concavității pe care ae fi provocat-o talia sa înaltă. Este vorba de o corectură optică aplicată de greci la templele lor încă din perioada sec.6-5 e.A.
Talia tablourilor și a personajelor sculptate pe coloană a crescut pe măsură ce se depărtează de observator. Este probabil cala începuturi sculpurile coloanei să fi fost pictate și cu inserții de bronz pentru prezentarea armelor și a uneltelor, dar acele culori astăzi au dispărut. Oricum observarea decorațiunii nu a fost defavorizată de amplasarea coloanei în mijlocul unor porticuri apropiate. Este probabil ca la momentul realizării coloanei, decorațiunile ei să se fi putut analiza mai bine și mai de aproape de pe terasele navelor laterale ale basilicii Ulpia și probabil de pe cele ale Bibliotecii din Forum Traiani.
Coloana lui Traianus a constituit un exemplu minunat pentru alte coloane ridicate ulterior, precum cea dedicată lui Mrcus Aurelius, pentru cea ridicată de Napoleon, în piața Vendome, din Paris, pentru a comemora victoria de la Austerlitz și pentru altele moderne.
Soclul este decorat pe trei laturi cu baso-reliefuri reprezentând trofee de război. Colțirile lui sunt decorate cu patru vulturi și o ghirlandă de lauri. Cea de a patra latură este cea a ușii, cu o dedicație cuprinsă între două reprezentări ale Victoriei. In dedicație se poate citi:
SENATVS.POPVLVSQVE.ROMANUS
IMP.CAESARI.DIVI.NERVAE.E.NERVAE
TRAIANO.AUG.GERM.DACICO.PONTIF
MAXIMO.TRIB.POT,XVII.IMP.VI.COS.VI.P.P.
AD.DECLARANDVM.QVANTAE.ALTITVDINIS
MONS.RT.LPCVS.TANT [IS-OPER] IBVS.SIT.EGESTVS
Senatul și poporul roman, împăratului Caesar Nerva Traianus, fiul divinului Nerva Augustus, germanicus, dacicus, mare pontif, în cea de a 17-a putere tribuniciară, salutat imperator a 6-a oară, consul a 6-a oară, părinte al patriei, pentru a se ști la ce profunzime a fost colina pentru aceste mari lucrări.
Din inscripție ar rezulta că înălțimea coloanei ar marca nivelul original al părții din colina Quirinal care a fost excavată pentru a se obține terenul pentru Forum Traiani.
O mică biserică, San Nicolo de Columna, care a fost construită la baza coloanei, a fost atestată începând cu anul 1032. Ea avea un oratoriu în vârful monumentului. Se presupune că ea ar fi existat încă în sec.al 8-lea, sau al 9-lea. Biserica a fost demolată, mai mult ca sigur, cu ocazia vizitei la Roma a împăratului Carol al V-lea (Quintul), în anul 1546.
Tot în sec.al 16-lea s/a făcut curat în jurul coloanei, prin eliminarea unor construcții mizere particulare, iar soclul a fost degajat de depunerile sub care era acoperit.
Studiul tablourilor coloanei este se realizează cu greu în poziția verticală a coloanei, așa că s-a apelat la copii prin mulaje de mare fidelitate.
Dintre acestea unul se află se află la Muzeul Civilizației romane din Roma. Este una din cele trei copii realizate de Napoleon al III-lea , în 1861, și dăruită papei Pius al IX-lea (125 de mulaje din ipsos). O altă copie se află la Muzeul de Istorie al Romaniei,la București, realizată de germani pe timpul celui de al doilea război mondial. Un mulaj complet este prezent la Victoria and Albert Muzeum din Londra. Muzeul Luvru deține mulaje pentru o treime din coloană, precum și o copie a soclului. Muzeul de Arheologie Națională din Saint-Germain-en-Laye posedă o galvanoplastie din sec.al 19-lea, din partea de jos a coloanei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu