ROMA V - PIEŢE PUBLICE

Pieţele Romei au o atmosferă specifică şi atrag prin arhitectură şi trecut istoric. Ele dau parfum Oraşului Etern.

1. Piazza Bocca della Verita

Ea ocupă cu aproximaţie terenul anticului Forum Boarium, între Tibru, la apus şi baza colinelor Capitoliu, Palatin, la răsărit şi Aventin, la sud. Pinii umbrelă şi leandri roz sau albi îmbogăţesc tabloul monumentelor antice, medievale sau baroce adunate aici, tablou caracteristic peisajului roman.

În faţa bătrânei biserici Santa Maria in Cosmediu, fântâna susţinută de doi tritoni este menită să adauge sec. al 18-lea, iar dincolo de ea Templul circular al Vestei (impropriu numit aşa) şi cel al zeului Postumus impun antichitatea.

2. Piazza del Campodoglio

Trebuie imaginată colina Capitoliu în antichitate când era acoperită de monumente şi temple, toate orientate spre Forum Romanum.

Peste acel tezaur istoric distrus de trecerea unui mileniu, Michel Angelo a conceput o piaţă minunată în sec. al 16-lea. Proiectul s-a realizat în mai mult de un secol. Trei palate înconjoară piaţa, palatul Senatorial, palatul Conservatorilor şi palatul Nou. Piaţa are un plan trapezoidal deoarece Michel Angelo a trebuit să se orienteze după poziţia palatului Conservatorilor şi al Senatorilor, deja existente. El a deschis piaţa spre oraşul modern, abandonând orientarea spre Forumul antic. Pentru aceasta a proiectat o scară amplă, Cordata, realizată după moartea sa.

În centrul pieţei a aşezat statuia antică ecvestră a împăratului Marcus Aurelius, păstrată până atunci la Latran. Pavimentul pieţei s-a realizat ulterior după desenele sale.

3. Piazza Campo dei Fiori

Numele pieţei se pierde în adâncul evului mediu, epocă în care aici se întindea o păşune dominată de fortăreţele puternicei familii Orsini, stăpânii cartierului. Piaţa se găseşte la 200-300 de metri spre sud de Piazza Navona într-o zonă de intensă locuire în antichitate, zonă din sudul Câmpului lui Marte.

În sec. al 16-lea piaţa a devenit centrul Romei, loc de întâlnire al romanilor din toate categoriile. Hanurile împânzeau zona. În colţul de sud-vest al pieţei hanul Hostaria della Vacca a aparţinut lui Vannozza Catanei (1442-1518), celebră pentru legătura sa amoroasă cu Rodrigo Borgia, viitorul papă Alexandru al VI-lea. I-a adus pe lume acestuia numeroşi copii, printre care Cesar şi Lucreţia Borgia. Pe faţada edificiului se mai poate vedea un blazon în care se amestecă armele lui Borgia alături de cele ale lui Vannozza şi de cele ale unuia dintre soţii ei.

Teatru al unui număr necomensurabil de sărbători, piaţa a fost şi loc de execuţii. O statuie comemorează pe Giordano Bruno, călugăr eretic ars pe rug la 17 februarie 1600, în epoca Contra-Reformei. Ea se ridica pe locul fântânii Terrina care ornează în prezent Piazza della Chiesa Nouva. Astăzi Campo di Fiori se animă în fiecare dimineaţă de o piaţă comercială foarte pitorească.

Piazza Cavalieri di Malta

4. Piazza dei Cavalieri de Malta

Este o piaţă plină de farmec desenată în sec. al 18-lea de Piranese. Se află pe colina Aventin dincolo, spre sud, de biserica Santa Sabina şi San' Alessio. Tibrul curge foarte aproape spre apus, la baza colinei. La nr. 3 este de remarcat portalul edificiului Villa del Priorato di Malta. Este o curioasă descoperire prin deschiderea practicată deasupra închizătoarei deschidere prin care se zăreşte, la extremitatea unei alei bine tăiate, cupola basilicii Sfântul Petru.

5. Piazza Colonna

Piazza Colona

Este unul dintre locurile cele mai animate din Roma pe latura de apus a străzii comerciale de lux Via del Corso. În centrul ei se înalţă minunata coloană a împăratului Marcus Aurelius (161-180 e.N.), coloană realizată după modelul Coloanei lui Traianus între anii 176 şi 193 e.N. Coloana prezintă în spirală episoade marcante ale războaielor lui cu barbarii quazi şi marcomani la Dunăre.

În anul 1585, papa Sixtus Quint a dispus ridicarea pe coloană a unei statui a Sfântului Paul, acolo unde odinioară se găsea statuia împăratului.

Piazza d'Esqulino

6. Piazza del Esquilino

Ea oferă o perspectivă largă asupra absidei basilicii Santa Maria Maggiore, înconjurată de trepte care copiază în larg conturul de apus al basilicii. În centru se ridică unul dintre obeliscurile egiptene care ornau odinioară mausoleul lui Augustus din Câmpul lui Marte. Realizată numai din piatră, piaţa este aridă şi puţin animată.

7. Piazza Marconi

Piazza Marconi

Este o creaţie modernă în cartierul modern întins în sudul Romei, cartier proiectat încă înainte de cel de al doilea război mondial, pe timpul guvernării lui Benito Mussolini. Cartierul se numeşte EUR reprezentând iniţialele de la Espozisione Universale di Roma cu originea în 1937.

În piaţă se ridică un mare obelisc din marmură (terminat în 1950), obelisc conceput spre gloria fizicianului italian Guglielmo Marconi (1874-1937), inventatorul transmisiunilor prin telegrafie fără fir.

8. Piazza Mincio

A fost amenajată între 1922-1926, în cartierul realizat de regimul fascist în nordul Romei, dincolo de Porta Pia şi între Via Nomentana şi Via Salaria.

Este o creaţie a arhitectului Gino Coppede cu edificii ce poartă decoraţii extravagante în care se amestecă stilurile Renaşterii, barocului şi egiptean. In centru are plasată Fontana delle Rane (broaştelor).

9. Piazza della Minerva

Piaţa se deschide în stânga Pantheonului în poziţie sud-estică, fiind încadrată la răsărit de biserica Santa Maria Sopra Minerva. Aceasta a fost fondată în sec. al 8-lea în vecinătatea resturilor unui templu dedicat zeiţei Minerva pe timpul împăratului Domitianus (81-96 e.N.).

Bernini a avut ideea de a împodobi această fermecătoare piaţă cu un mic obelisc aşezat bizar pe spatele unui elefant. Obeliscul este egiptean şi datează sin sec. al 6-lea e.A. El a făcut parte dintr-un vecin dedicat zeiţei Isis, templu pentru care se adresaseră mai multe obeliscuri originale din ţara Nilului.

Elefantul de marmură, plin de fantezie, a fost executat de un elev al lui Bernini, Ercole Ferrata, în 1667.

În subsolul din preajma bisericii a mai fost depistat un obelisc care a rămas încă nerecuperat.

10. Piazza di Montecitorio

Piaţa se deschide la sud de Palatul Montecitorio a cărui construcţie a fost începută de Bernini în 1650 şi reluată mai târziu de elevii săi. Palatul a fost terminat în 1697 de Carlo Fontana şi adăposteşte din 1870 Camera deputaţilor.



Piaţa comunică la răsărit cu piaţa Colona. In anul 1792, papa Pius al VI-lea a dispus mutarea aici a unui obelisc egiptean din sec. al 6-lea e.A, adus de la Heliopolis de către Augustus în anul 10 e.A. Acest obelisc a servit drept ac al unui gigantic cadran solar trasat pe sol, foarte aproape de actualul amplasament (sub biserica San Lorenzo in Lucina). Globul de bronz din vârful obeliscului este marcat cu blazonul papei.

11. Piazza Navona

Piaţa s-a conturat pe la începutul sec. al 16-lea pe conturul unui stadion construit de împăratul Damitianus (81-96 e.N.) în anul 86 e.N. pe Câmpul lui Marte. Din gradenele vechiului stadion nu a mai rămas aproape nimic, rămăşiţele lor fiind acoperite de clădirile evului mediu. S-a păstrat numai arena stadionului cu o fermă specifică alungită.

Piazza Navona

Piaţa a fost decorată în sec. al 16-lea şi al 17-lea cu trei fântâni arteziene, în centru Fântâna Fluviilor, iar la capete Fântâna Maurului şi Fânt'na lui Neptun. Cele din urmă au fost completate cu statui în sec. al 19-lea.

Piazza Navona este unul dintre cele mai populate locuri ale Romei, unde pulsează spiritul oraşului în toată diversitatea lui.

12. Piazza dell' Orologio

Este o piaţă de dimensiuni reduse, plasată în centrul cartierului de la cotul Tibrului, în vechiul Câmp al lui Marte şi în dreptul Castelului Sant 'Angelo. Mai precis, se află la intersecţia străzilor Via di Panico şi Via del Guverno Vecchio. Piaţa a căpătat o notă austeră de la faţada palatului Oratorio dei Filippini, palat alăturat de biserica Chiesa Nova.

Pe colţul acestui palat se găseşte un graţios turnuleţ cu orologiu, terminat de un grup de volute din fier forjat care adăpostesc clopotele. Aici se recunosc formele dragi lui Borromini, marele promotor al barocului.

Piazza d'Orologio

Lucrarea s-a realizat între anii 1647-1649. Sub orologiu, un tablou în mozaic reprezintă pe Fecioara de la Vallicella.

Pe colţul palatului veghează asupra pieţei o frumoasă Madona în gloria unor îngeri, lucrare caracteristică gustului baroc. La Roma astfel de madone se întâlnesc pe fiecare străduţă. Mica lanternă care mai poate fi văzută adeseori în faţa lor a fost mult timp singura luminiţă care străpungea întunericul nopţii de pe străzi. Roma nu a fost luminată decât foarte târziu. Străinii nu au înţeles această aversiune a romanilor pentru iluminatul public. In secolele trecute, când romanii se plimbau noaptea cu o lanternă în mână, la întâlnire strigau „Volti la luce“, pentru a nu se stingheri reciproc.

In luna decembrie, aceste madone de la colţ de stradă erau obiectul unui cult particular. In schimbul câtorva bănuţi ţăranii din munţii Abruzzi, îmbrăcaţi în piei de oaie, veneau să dea, în faţa madonelor, concerte de cimpoi. Aceşti „pifferari“, care începeau a cânta de la ora 4 dimineaţa, l-au exasperat pe Stendhal pe timpul şederii la Roma.

13. Piazza di Pasquino

Piazza di Pasquino

Este o piaţă cu plan triunghiular, la mică distanţă de Piazza Navona. Din colţul de sud-vest al pieţei Navona o străduţă conduce spre mica piaţă Pasquino. Palatului Braschi are un colţ în piaţa Pasquino şi o latură în partea sudică a pieţei Navona.

Pasquino este o statuie găsită în sec. al 15-lea sub piaţa Navona. Starea statuii era atât de jalnică încât nu a interesat pe nici un colecţionar. Se apreciază că ar fi făcut parte dintr-un grup statuar sculptat în sec. al 3-lea e.A.

Statuia a fost plasată pe colţul palatului care a precedat actualul palat Braschi şi acolo a rămas pentru totdeauna. Populaţia i-a dat statuii numele unui croitor, renumit pentru causticitatea lui. Cu încetul statuia a devenit purtătorul de cuvânt al acelui personaj cu calităţi deosebite de critic.

Când cădea noaptea, de statuie erau agăţate satire sau revendicări ale unor necunoscuţi, redactate adesea în dialectul roman. Ele biciuiau obiceiurile, criticau politica şi calomniau. A doua zi luau naştere „Pasquinadele“, bancuri şi colportări, care răspândeau în Roma până la porţile ministerelor pontificale. Unele dintre ele atingeau pe unii suverani străini, provocând diverse incidente diplomatice. Legile draconice care pedepseau chiar cu moartea pe autorii pamfletelor erau foarte rar aplicate sau condamnaţii erau graţiaţi.

Pasquino a fost „statuia vorbitoare“ cea mai indiscretă şi mai limbută din Roma.

14. Piazza di Pietra

Piazza di Pietra

Piaţa se găseşte spre nord-est de Pantheon în partea de nord a clădirii Bursei, edificiu care, în sec. al 18-lea era sediul Vamei terestre.

Fiecare străin care sosea la Roma trebuia să se prezinte la Vamă şi, după cele relatate de Stendhal, în timp de trei ore primea autorizaţia de şedere. In antichitate în acest loc se ridică templul dedicat lui Hadrianus divinizat, construit de urmaşul său Antoninus Pius şi consacrat în anul 145 e.N. Din templu au rămas unsprezece coloane cuprinse în zidăria Bursei, dar vizibile. Talia lor dă proba grandorii edificiului anric, în contrast cu restul pieţei.

15. Piazza del Popolo

Piaţa se află în extrema nordică a Romei înconjurate de zidul lui Aurelian, imediat la intrare prin Porta del Popolo, aşa cum este astăzi numită poarta antică.

Prin această poartă se intra dinspre nord, urmând Via Flaminia, o cale romană care unea capitala cu nord-estul peninsulei Italice cu două secole înainte de era nouă.

Amenajarea pieţei a fost lucrarea lui Giuseppe Valadier (1762-1839), arhitect şi urbanist preferat al papilor Pius al VI-lea şi Pius al VII-lea. Dorind să aerisească oraşul el a dat pieţei del Popolo o amploare care a făcut-o una dintre cele mai vaste din oraş.

Păstrând Poarta del Popolo, obeliscul central şi cele două biserici de la intrarea pe Via del Corso, el a înconjurat piaţa cu două hemicicluri, ornate cu fântâni şi cu statui alegorice de factură neoclasică.

Pe latura de răsărit piaţa este racordată cu terasa înaltă de pe colina Pincio, printr-un complex monumental de terase şi arcade amestecate cu vegetaţie.

Piazza di Popolo

La 18 decembrie 1813, guvernarea franceză, depăşită de bandele de răufăcători care infestaseră oraşul, a aşezat în piaţă, pentru intimidare şi represalii, o ghilotină, prima văzută în Roma. Romanii au ironizat acţiunea supranumind dispozitivul de execuţii drept „il nuevo edificio“ (noul edificiu).

Poarta del Popolo a primit o nouă faţadă exterioară de la papa Pius al IV-lea, între 1562 şi 1565. Papa a dorit ca prin noua aparenţă a porţii să anunţe splendoarea capitalei sale vizitatorilor care veneau din nord. Faţada porţii era dominată de blazonul familiei Medicis, familia papei.

In 1655, cu ocazia venirii la Roma a reginei Christina a Suediei, convertită la catolicism, Bernini a decorat, de astă dată, faţada interioară a porţii cu două volute ce susţin o ghirlandă, lăsând să apară munţii şi steaua de pe blazonul papei Alexandru al VII-lea Chigi.

Imediat după intrarea prin Poarta di Popolo, spre răsărit, înainte de intrarea în marea piaţă se înalţă biserica Santa Maria del Popolo, cu o faţadă puţin impresionantă. Biserica esre deţinătoarea unui tezaur de artă, între care excelează Pinturicchio, Caravaggio şi Andrea Sansovino.

Obeliscul din centrul pieţei este de origine egipteană, adus în epoca lui Augustus şi plasat în Circus Maximus.

In 1589, din ordinul papei Sixtus Quint a fost adus în piaţă de Domenico Fontana, iar în 1823, papa Leon al XII-lea a cerut lui Valadier să-i orneze soclul cu bazine de apă şi lei de marmură.

Din Piazza del Popolo pornesc spre centrul oraşului trei artere, numite Trident, Via del Babuino, la răsărit, Via del Corso, la mijloc şi Via Ripetta, la apus.

16. Piazza del Quirinale

Este o piaţă largă deschisă spre intrarea în palatul Quirinale, palat început, în anul 1583, ca reşedinţă estivală a papilor şi devenit, în timpurile moderne, palat al Preşedintelui Republicii Italiene.

Piazza Quirinale

Incadrată de palate cu faţade nobile, îmbogăţită de statui antice şi de un obelisc egiptean cu o fântână la bază, piaţa caracterizează eleganţa romană.

Papa Sixtus Quint (1585-1590) a început decorarea pieţei prin transferarea aici a statuilor antice ale Dioscurilor, statui care decorau odinioară Termele lui Constantin din apropiere. Acestea sunt copii frumoase romane inspirate de opere greceşti. După aproape două secole, papa Pius al VI-lea a îndepărtat puţin statuile pentru a aşeza între ele unul dintre obeliscurile care marcase intrarea în mausoleul lui Augustus. In final papa Pius al VII-lea (1800-1823) a completat ansamblul cu un frumos vas antic care servise ca adăpătoare pe timpul când Forum Romanum, intrat în paragină, devenise păşune (Campo Vaccino).

17. Piazza della Republica

Aceasta reprezintă, în pofida circulaţiei aglomerate care domneşte, una dintre cele mai frumoase realizări de după 1870, anul când a devenit capitala Italiei reunificate.

Se mai numeşte adeseori şi piaţa Exedrei, ca urmare a formei semicirculare a celor două palate grandioase care o conturează spre sud-vest, adică spre centru oraşului, realizate în 1896. Dotate cu porticuri impresionante concepţia palatelor este inspirată din arhitectura de la Torino. Regatul unificat al Italiei, cu Roma drept capitală, a avut în frunte Vittorio Emmanuele al II-lea, conducătorul Casei de Savoia, cu reşedinţa la Torino.

In centrul pieţei se află ampla fântână arteziană a Naiadelor (1885).

Cele două mari palate în semicerc au fost aşezate pe conturul absidal imens al Termelor lui Diocletianus şi printre ele îşi face loc marea arteră Via Nazionale care conduce spre Piazza Venezia.

18. Piazza della Rotonda

Este o piaţă patrulateră largă, în faţa grandiosului Pantheon antic, spre nord. Ea reprezintă unul dintre locurile cele mai caracteristice ale Romei.

Piazza Rotonda

In centru ei este plasată o fântână arteziană realizată de către Giacomo Della Porta în 1578. In 1711, papa Clement al XI-lea a dispus aşezarea deasupra ei a unui obelisc. Ca şi cel din Piazza Minerva, din apropiere, obeliscul a provenit din templul zeiţei Isis ce existase odinioară în zonă. Obeliscul se reazemă pe un soclu ornat cu delfini şi cu blazonul pontifical.

La nr. 63 al pieţei se găseşte Hotelul Soarelui (Albergo del Sole), care datează din sec. al 15-lea. Este vorba de unul dintre cele mai vechi hoteluri ale oraşului, în care au locuit, printre alţii, poetul Ariosto (1474-1533) şi muzicianul Pietro Mascagni (1863-1945).

Piazza San Giovanni in Latrano

19. Piazza di San Giovanni in Laterano

Mărginită de Palazzo Lateranense, construit, în 1377, de papa Grigore al XI-lea, după retragerea de la Avignon şi de Baptiseriu, Piazza di San Giovanni in Laterano, este una dintre cele mai cunoscute din Roma pelerinilor şi a turiştilor. Ea este vastă şi se uneşte pe lângă marea bazilică cu piaţa din faţa acesteia. O parte este pavimentată iar restul, spre faţada bisericii este amenajată cu vegetaţie scundă. Piaţa din faţa basilicii are legătură cu cartierele noi din afara zidului lui Aurelianus, prin Porta San Giovanni.

In acea parte a pieţei, cea propriu-zisă, plasată spre spatele basilicii este ridicat un frumos obelisc egiptean din granit roşu de Assuan. Obeliscul a fost realizat în Egipt în sec. al 15-lea e.A. şi adus la Roma de împăratul Constantius al II-lea (337-363 e.A.) pentru a orna spina din Circus Maximus. Acolo a fost găsit în 1587 de către papa Sixtus Quint care a dispus să fie reparat şi transportat pe noul amplasament de către Domenico Fontana.

Piaţa aceasta elegantă şi aerată este dominată de spiritul religiei şi încărcată de foarte multă istorie şi de strălucire.

20. Piazza San Pietro

Este o piaţă imensă, renumită în lumea întreagă şi menită de a crea o perspectivă grandioasă basilicii Sfântul Petru. Două arcuri de porticuri gigantice încadrează spaţiul pieţei, semnificând un gest de atragere a creştinilor lumii.

Piazza San Pietro

Incepută, în 1656, de către Bernini, sub pontificatul lui Alexandru al VII-lea, piaţa a fost terminată în 1667. Desfăşurând de o parte şi de alta a faţadei basilicii un ansamblu mai larg şi mai puţin înalt decât ea, arhitectul a vrut să atenueze optic lărgimea edificiului şi să crească impresia de înălţime a lui.

Având grijă să apere efectele de surpriză, atât de dragi artiştilor baroci, arhitectul a prevăzut ca porticurile laterale cu colonade să învăluie piaţa astfel încât basilica, în parte mascată, să se releve vizitatorului numai în momentul în care pătrunde între coloane. Ideea lui Bernini nu a fost urmată întocmai. Arcul de triumf prevăzut la întreruperea celor două braţe nu a mai fost construit, astfel că Via della Conciliazione permite ca biserica să fie văzută de departe.

Două clopotniţe erau prevăzute să se ridice la extremităţile faţadei. Din lipsa unei structuri destul de robuste ele nu au mai fost construite.

In punctul de maximă lărgime, piaţa măsoară 196 de metri. Cele două braţe ale colonadei, compuse fiecare din câte patru rânduri de coloane, poartă deasupra o mulţime de statui de sfinţi şi de blazoane ale papei Alexandru al VII-lea, formând un ansamblu remarcabil prin sobrietate şi solemnitate.

In centrul pieţei se înalţă un obelisc. Monolitul de granit a fost tăiat în sec. 1 e.A., la Heliopolis, în Egipt, pentru Caius Cornelius Gallus, prefectul Egiptului. A fost adus la Roma în anul 37 e.N. din ordinul lui Caligula, care l-a înălţat în circul său, pe flancul stâng al actualei basilici Sfântul Petru. De acolo l-a deplasat papa Sixtus Quint şi l-a ridicat în noua piaţă. Acesta a fost primul obelisc deplasat de Sixtus Quint care s-a ocupat şi de altele în scurta sa viaţă de constructor. In vârful obeliscului se păstrează o relicvă din Sfânta Cruce.

Cele două fântâni înalte, aşezate la depărtare de obelisc, sunt atribuite lui Carlo Maderna, cea din dreapta şi lui Bernini, cea din stânga. Intre fântâni şi obelisc sunt înserate în paviment două discuri. Ele marchează punctele de referinţă ale elipsei care conturează piaţa în zona sa rondă. Din cele două puncte colonada apare compusă numai dintr-un singur rând de coloane. Acest gen de perspectivă a fost realizat de Bernini.

Piazza San Silvestro

21. Piazza San Silvestro

Piaţa aceasta se găseşte la sud-est de Piazza Spagna, alăturată clădirii masive a Poştei Centrale, instalată în sec. al 19-lea într-o mănăstire ce aparţinea de biserica San Silvestro in Capite. Această piaţă cu suprafaţă rectangulară redusă, pare a atrage traseele urmate de autobuze, sau de taxi. Impreună cu biserica sa, cu cafeneaua, cu poşta şi cu vânzătorul de ziare, este un loc excelent pentru a observa viaţa romană cotidiană.

Piazza Sant'Ignatio

22. Piazza Sant 'Ignazio

Este bine a fi privită de pe peronul bisericii San Ignazio aflată la circa 200 de metri spre răsărit de Pantheon. Concepută ca un decor teatral, în ocru şi bistru, piaţa are un farmec desuet. Este înconjurată de imobile cu faţade care ondulează şi se prezintă ca un decor de scenă. Străduţele laterale par a servi numai intrării şi ieşirii personajelor dintr-o piesă de teatru.

Piazza Santa Maria Maggiore

23. Piazza di Santa Maria Maggiore

Piaţa oferă o deschidere minunată basilicii cu acelaşi nume, una dintre minunăţiile artistice ale Romei medievale. In centrul ei a fost ridicată una dintre cele opt coloane impresionante care ornau odinioară basilica lui Maxentius din Forum Romanum. Coloana este singura salvată şi a fost transportată în piaţă din iniţiativa papei Paul al V-lea, în anul 1614. A fost aşezată pe un soclu conceput de arhitectul Carlo Maderno şi este ornamentată în vârf cu o statuie a Fecioarei.

24. Piazza Santa Maria in Trastevere

Cartierul Trastevere (care înseamnă dincolo de Tibru) nu a făcut parte din teritoriul Romei decât târziu, pe timpul lui Augustus. A fost cuprins între fortificaţiile de apărare abia în a doua jumătate a sec. al 3-lea e.N. de către împăratul Aurelianus.

Cu o oarecare aproximaţie, în centrul cartierului se găseşte biserica Santa Maria in Trastevere, biserică ale cărei origini coboară până la începutul erei nostre. Astăzi edificiul prezintă structura din sec. al 12-lea, adică din evul mediu de mijloc.

Piaţa din faţa bisericii este probabil cel mai fermecător loc din Trastevere, cu animaţia vie a cartierului foarte pestriţ.

In centrul ei se ridică o fântână arteziană reamenajată de către Bernini în 1659, ceea ce înseamnă că are un istoric mult mai vechi dar neconsemnat.

In stânga, privind la biserică, Palazzao di San Callisto etalează o faţadă plăcută din sec. al 17-lea.

25. Piazza di Siena

Este o piaţă prelungă de agrement, cuprinsă în marele areal verde din nordul Romei, parc numit Villa Borgheze. Are o formă alungită ca de mic stadion, este înconjurată de jur împrejur de alei şi se încadrează minunat în atmosfera de linişte şi verdeaţă a zonei.

26. Piazza di Spagna

Piazza di spagna

Este un loc celebru al Romei cunoscut în toată lumea. Formată din două suprafeţe triunghiulare aşezate cu vârfurile spre centru, piaţa şi-a luat numele în sec. al 17-lea, când ambasada Spaniei de pe lângă Sfântul Scaun s-a instalat aici în Palazzo di Spagna. Pentru un timp întreaga zonă urbană, de altfel pustie, a fost proprietatea Spaniei.

Pe culmea unui deal dinspre răsărit fusese ridicată de către francezi biserica Trinita dei Monti. După o perioadă de lupte diplomatice şi de animozităţi între cele două regate catolice, pe de o parte, şi Sfântul Scaun, pe de alta, s-a trecut la unirea, cu o scară monumentală, a pieţei de la baza dealului cu platforma bisericii de pe culme. Astăzi scara a devenit faimoasă şi deosebit de atrăgătoare, atât pentru romani cât şi pentru mulţimea incomensurabilă de vizitatori. Scara este un loc predilect pentru expoziţii de flori şi pentru cele mai diverse festivităţi în aer liber. Scara a fost construită între anii 1723-1726 de către De Sanctis, după desenele lui Spechi (un elev al lui Carlo Fontana). Acest monument a moştenit arta barocă şi tendinţa spre scenografie a barocului. De Sanctis a realizat o succesiune de rampe care se lărgesc sau se restrâng, iar uneori se despart, exagerând efectul de înălţime şi creând un decor graţios şi maiestuos, în acelaşi timp.

In centrul pieţei se găseşte fântâna arteziană Barcaccia, la baza scării. Fântâna a fost realizată între 1627-1629 de către Pietro Bernini, tatăl renumitului Gian Lorenzo Bernini, arhitect şi sculptor de geniu, dar şi scenograf, pictor şi poet. Se zice că ideea sculptorului despre forma fântânii a venit într-o zi în care revărsarea Tibrului a adus o barcă părăsită în piaţa Spaniei. Fântâna are aspectul unei bărci naufragiate în chiar bazinul său.

27. Piazza di Venezia

Este o piaţă centrală a Romei, piaţă către care converg artere principale de cieculaţie şi unde se produce o aglomerare dintre cele mai neplăcute. Ea a căpătat conturul de astăzi începând cu anul 1911, când a început construirea Monumentului grandios al lui Vittorio Emmanuele al II-lea şi când Palatul Venezia a fost deplasat spre apus.

Spre nord se deschide artera de lux Via del Corso având pe colţul apusean Palazzo Bonaparte, palat cu aparenţă modestă din sec. al 17-lea şi în care s-a instalat mama lui Napoelon I-ul când a dispărut imperiul. Aici s-a stins în anul 1836.

Spre sud piaţa este dominată încântător de majestosul Monument al lui Vittorio Emmanuele al II-lea, monument strălucitor de alb şi de distins. In stânga monumentului unde îşi are locul şi Mormântul Eroului Necunoscut, se deschide larga arteră Via dei Fiori Imperiale, care conduce printre Forurile Imperiale la Colosseum.

28. Piazza Vittorio Emmanuele al II-lea

Piazza Vittorio Emmanuele II

Este un loc foarte popular de pe colina Eschilin, la circa 500 de metri spre sud-vest de Piazza Santana Maria Maggiore şi legată de aceasta prin Via Leopardi. Animaţia acestei mari deschideri dreptunghiulare este dată de o piaţă comercială. Ea a fost creată în sec. al 19-lea de mai mulţi arhitecţi care au înconjurat-o cu imobile cu porticuri ca la Torino.

In grădina centrală dreptunghiulară se pot vedea nişte vestigii antice ale unei fântâni monumentale din sec. al 3-lea e.N, fântână ornată cu trofee. In apropiere „Poarta magică“ continuă să alimenteze legende. Semnele înscrise pe ancadramentul porţii nu au fost descifrate niciodată.

Printre multe alte atribute care îi sunt atribuite, Roma este calificată şi drept oraş al pieţelor publice. Mulţimea acestora şi farmecul lor individual dau oraşului un plus de poezie de unicitate şi de varietate peisagistică.

Aproape toate palatele şi bisericile se deschid către o piaţă sau piaţetă, dar în afara acestora sunt împrăştiate prin toate cartierele pieţe şi piaţete de „respiro”. O enumerare a lor ar fi extrem de lungă şi obositoare. Cu toate acestea se mai pot aminti: piazza Augusto Imperatore, di Campitelli, de la Consiolazione,Margana, Farnese, Capo di Fero, del Monte de la pieta, B.Caroli, Sant andrea della Valle, san Francesco di paolo, di trevi, Barberini, Mattei, Vidoni, della Academia di san luca, di Parlamento, di 5 Scole, L de Bosis, di foro italico, Capranica, di Collegoi Romano, san luigi dei Francesi, di Cinquecento, Santa maria in Trastevere, Barberini, Bologna şi altele.