Exista un loc in care forta naturii a modelat muntii facandu-i sa arate aidoma unor stalpi ce sustin insusi cerul. Exista un loc pe care oamenii l-au intarit prin credinta si puterea lor launtrica. Un loc in care Dumnezeu le-a zambit oamenilor, oferindu-le adapost acolo unde nimeni nu se astepta... Meteora... lacasul ingerilor.
Locuind la portile cerului
Cuvantul meteora inseamna, in limba greaca, "suspendat in aer" si, desigur, se refera la manastirile seculare ridicate aici de sfintii ortodoxiei. Ceea ce a creat acea unica aglomerare de stanci ramane un mister al naturii, si asta in ciuda teoriilor avansate de oameni de stiinta, teorii nedemonstrate pana astazi. Insa cu atat mai spectaculos este peisajul oferit de Meteora cu cat artei naturii omul i-a alaturat arta sa, creand unul dintre cele mai frumoase locuri nu numai din Grecia, ci din intreaga lume. Nu intamplator, manastirile de la Meteora au fost incluse in patrimoniul UNESCO ca bunuri inestimabile ale intregii omeniri.
In secolul al IX-lea, un grup de ermiti greci si-a cautat adapostul in grotele greu accesibile ale Meteorei. Ei au fost primii locuitori din aceste tinuturi neprimitoare in aparenta si au continuat sa traiasca aici timp de trei secole, pana la ridicarea primelor asezaminte monastice. La inaltimi care ajung uneori si la 550 de metri, ermitii traiau in solitudine, intalnindu-se doar in zilele de duminica si in zilele de sarbatori, atunci cand se rugau impreuna intr-o capela construita la baza stancii Dhoupiani.
La finalul secolului al XII-lea, este atesta o prima comunitate monastica grupata in jurul bisericii Theotokos (Maica Domnului) care exista si astazi. Sfantul Athanasios este cel care aduce de la Muntele Athos, in anul 1344, un grup important de calugari si punele bazele manastirii cu hramul Theotokos (1381-1388), devenita ulterior Manastirea cu hramul Schimbarii la Fata a Mantuitorului. A fost doar inceputul, pentru ca, pana la finele secolului al XIV-lea, nu mai putin de 20 de manastiri fusesera ridicate pe inaltimile ametitoare ale Meteorei. A fost, poate, vointa divina cea care i-a impins pe acei oameni sa isi ridice valorile pe inaltimi pe care nu traiesc decat vulturii. Se spune ca intreaga cultura a Greciei s-a pastrat in manastirile de la Meteora si ca, in lipsa asezamintelor monahale inexpugnabile in fata atacurilor turcesti, toate valorile elene s-ar fi pierdut sub tavalugul otoman.
Pentru cei care le-au vizitat de-a lungul timpului, mai ales cei care au facut-o pana in secolul al XVII-lea, accesul extrem de dificil in manastiri, facut exclusiv cu ajutorul franghiilor care se intindeau chiar si pe sute de metri, nu putea simboliza decat fragilitatea vietii si a vointei divine. Memorabila ramane replica unui calugar medieval care, intrebat daca schimba vreodata franghiile cu care sunt trasi pana in manastire atat oameni cat si marfuri, ar fi raspuns: Evident ca schimbam funia. O schimbam ori de cate ori se rupe!
Incepand, insa, cu anul 1920, conditiile de acces in manastiri au fost radical imbunatite, si asta datorita afluxul mare de credinciosi veniti din toate partile lumii. Trepte au fost sapate in piatra si poduri suspendate au fost construite in lacasurile de cult pentru a facilita accesul vizitatorilor si preotilor deopotriva. Un veritabil masacru a avut loc in timpul celui de al doilea razboi mondial, atunci cand manastirile au fost bombardate si jefuite de o mare parte a valorilor pe care le pastrasera de secole. Parte dintre ele au fost recuperate ulterior si redate preotilor care inca mai vietuiau pe inaltimile Meteorei. In fapt, astazi, din cele 24 de manastiri existente in secolul al XVI-lea, doar sase, cinci de calugari si una de maicute, mai sunt locuite, fiecare dintre ele avand mai putin de 10 persoane.
Incepand, insa, cu anul 1920, conditiile de acces in manastiri au fost radical imbunatite, si asta datorita afluxul mare de credinciosi veniti din toate partile lumii. Trepte au fost sapate in piatra si poduri suspendate au fost construite in lacasurile de cult pentru a facilita accesul vizitatorilor si preotilor deopotriva. Un veritabil masacru a avut loc in timpul celui de al doilea razboi mondial, atunci cand manastirile au fost bombardate si jefuite de o mare parte a valorilor pe care le pastrasera de secole. Parte dintre ele au fost recuperate ulterior si redate preotilor care inca mai vietuiau pe inaltimile Meteorei. In fapt, astazi, din cele 24 de manastiri existente in secolul al XVI-lea, doar sase, cinci de calugari si una de maicute, mai sunt locuite, fiecare dintre ele avand mai putin de 10 persoane.
Ultimele lacasuri ale Meteorei
Megalo Meteoro, sau Manastirea cu hramul Schimbarii la Fata a Mantuitorului, este si cea mai impunatoare manastire de la Meteora. Construit intre anii 1387-1388 de catre Sf. Athanasios, una dintre cele mai importante figuri din ortodoxie, lacasul a fost inchinat, initial, Fecioarei Maria, pentru ca apoi sa capete hramul Schimbarii la Fata. Manastirea a fost extinsa gratie eforturilor tarului sarb Simeon Uros, cel care a decis sa isi doneze intreaga avere manastirii si sa devina al doilea ei fondator, calugarindu-se. De altfel, craniul sau, alaturi de cel al Sf. Athanasios, se afla inca in Megalo Meteoro.
Manastirea a fost, inca o data, reconstruita in anul 1544 si, in anii urmatori, extinsa constant. Intre zidurile sale se afla veritabile comori ale ortodoxiei: stravechi artefacte, picturi, sculpturi si, mai ales, documente originale (peste 640 de manuscrise) dintre care cel mai vechi dateaza din anul 861.
Manastirea a fost, inca o data, reconstruita in anul 1544 si, in anii urmatori, extinsa constant. Intre zidurile sale se afla veritabile comori ale ortodoxiei: stravechi artefacte, picturi, sculpturi si, mai ales, documente originale (peste 640 de manuscrise) dintre care cel mai vechi dateaza din anul 861.
Manastirea Sf Nicolae Anapafsas (Sfantul Nicolae Odihnitorul), cea mai mica dintre manastirile meteore, a fost zidita in secolul al XIV-lea de catre Sfantul Dionisie cel Milostiv. Frescele sale, de o mare calitate artistica, au fost realizate de Teofan Cretanul, unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai Scolii Cretane de Pictura. In capela Sf. Anton, picturile originale din secolul al XIV-lea sunt inca vizibile.
Manastirea Varlaam, a doua ca marime dupa Megalo Meteoro, a fost numita astfel dupa ermitul cu acelasi nume, care si-a gasit refugiul aici in anul 1350. Acelasi Varlaam a construit o capela de mici dimensiuni peste care, in anul 1517, doi frati din Ioannina, Theophanes si Nektarios Apsarades, au ridicat manastirea de astazi. Frescele care dateaza din anii 1548 si 1566, si care apartin curentului teban din pictura, sunt inca vizibile.
Agias Triadas, sau Manastirea cu hramul Sfintei Treimi, ofera, poate, cea mai spectaculoase vedere de ansamblu asupra localitatii Kalambaka si asupra Muntilor Pindului. Datorita celor 140 de trepte sapate in stanca, pe care vizitatorii trebuie sa le urce, Agias Triadas este, probabil, si cea mai putin vizitata manastire de la Meteora. Ea a fost ridicata in secolul al XV-lea de catre parintele Dionisie. Doi frati, ambii preoti, Nicolaos si Antonios, i-au decorat peretii in anul 1741, in timp ce picturile de pe stanca din biserica Sfantul Ioan Botezatorul dateaza din anul 1682.
Manastirea Rusanu, numita astfel dupa fondatorul ei din secolul al XV-lea, se inalta pe una dintre cele mai falnice dintre stancile Meteorei. Inconjurata de abis de jur imprejur, manastirea a fost ridicata de fratii macedoneni Maxim si Ioasaf in anul 1545. Fresca ce impodobeste manastirea dateaza din anul 1561. Cele mai multe dintre manuscrisele pastrate la manastirea Rusanu de-a lungul timpului au fost mutate la Biblioteca Nationala din Atena.
Agios Stefanos, sau Manastirea cu hramul Sfantul Arhidiacon Stefan, dateaza din secolul al XV-lea si este, totodata, singura manastire de maici de la Meteora, calitate pe care a capatat-o de abia in 1961. Nu se stie cu exactitate de cand dateaza primele constructii deasupra carora a fost ridicata manastirea, unele teorii sugerand chiar anul 1192. Manastirea adaposteste, printre altele, craniul Sfantului Haralambie, donat manastirii chiar de domnitorul valah Vlad Tepes.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu