GEOGRAFIA - AFRICA - MUNŢII ATLAS

 

Vechile mituri greceşti ne povestesc despre gigantul Atlas, titanul primordial, cel care a pierdut războiul cu zeii olimpieni şi, în consecinţă, a fost obligat să poarte pe vecie întreg Pământul pe umeri. Astăzi, pe locul unde grecii antici credeau că pătimeşte titanul cel cutezător, se înalţă un lanţ muntos unic. Munţii Atlas domină de milenii peisajul arid, oferind turistului iubitor de frumos şi pitoresc imagini şi experienţe magnifice, nostalgie faţă de spectaculosul naturii nord-africane şi ospitalitatea localnicilor.

Pavăză în calea Saharei

Din punct de vedere geografic, lanţul muntos al Atlasului, cu cei 2.500 kilometri întinşi pe suprafeţele Marocului, Algeriei şi Tunisiei, este o eficientă barieră naturală care separă zonele costiere ale Mediteranei şi Atlanticului de cel mai mare deşert al lumii.

Din punct de vedere meteo-biotic, Atlasul este o binecuvântare pentru clima, plantele şi vietăţile unor ţări din sud-vestul Europei.

Fără înălţimile sale abrupte - care blochează, în bună parte, acţiunea negativă a fronturilor atmosferice care aduc spre Europa masele de aer ucigător de fierbinţi ale Saharei -, Spania, sudul Franţei, Insulele Mallorca, Corsica, Sardinia, precum şi mare parte din Peninsula Italică ar arăta, astăzi, ca nişte zone deşertice, presărate din loc în loc cu formaţiuni stâncoase, unde temperaturile nu ar coborî sub 40 de grade o bună parte a anului.

Djebel Toubka, cel mai înalt pisc al Atlasului, situat în parcul naţional cu acelaşi nume din sud-vestul Marocului, străpunge cerul albastru cu ai săi 4.167 metri.

 

Atlasul este un cu adevărat un lanţ muntos bătrîn, cu mult mai vârstnic decât miticul titan cu care îşi împarte numele, geologii estimând că ar fi apărut acum circa 300 milioane ani, în plină Eră Paleozoică, ca un rezultat direct şi firesc al coliziunii continentale din regiune.

Adrar sau Adras, cum îl mai denumesc păstorii berberi în dialectele locale, este un masiv deosebit de bogat în resurse naturale şi depozite de diverse minereuri. Geologii care l-au prospectat de-a lungul timpului au descoperit aici importante zăcăminte de fier, plumb, cupru, argint, mercur, sare gemă, marmură, fosfaţi, cărbuni şi gaze naturale.

A fost şi încă a rămas gazda unor specii de plante şi animale unice în peisajul african. Din nefericire, în urma vânătorilor fără oprelişte, destul de recent au dispărut leul berber, elefantul nord-african, bourul african, precum şi ursul brun de Atlas.

Printre speciile şi subspeciile care au reuşit cu greu să supravieţuiască gloanţelor şi suliţelor până în zilele noastre, se numără bursucul de Atlas, leopardul berber, macacul berber, cerbul şi capra de munte din Atlas, vipera de Atlas, pinul negru european, stejarul algerian şi cedrul de Atlas.

Mecca drumeţiilor montane

Fără a exagera deloc, putem considera Munţii Atlas o adevărată Mecca pentru "trekkeri". Mai ales dacă dorim să ne menţinem în specificul musulman al locului, omniprezent de altfel.

Munţii nord-africani oferă condiţii meteo ideale pentru drumeţii pe tot parcursul anului, trasee libere de colcăiala şi poluarea fonic-vizuală produsă de grupurile mari de turişti, peisaje spectaculoase, alături de ocazia de neratat a unei incursiuni în interesanta cultură şi civilizaţie berberă, prin intermendiul încântătoarelor sate montane ale acestei populaţii umane deosebite şi originale.

Una dintre cele mai recomandate rute de călătorie începe odată cu aterizarea pe aeroportul internaţional din Marrakech. De la aeroport, distanţa de 65 de kilometri până la poalele munţilor este străbătută, de obicei, în circa 65 de minute de condus, în condiţii excelente.

Cu toate că Munţii Atlas sunt recunoscuţi ca o destinaţie pentru tot anul, există unele mici secrete şi recomandări pe baza cărora poţi vizita anumite porţiuni în momente optime.

Astfel, împrejurimile oraşului Marrakech sunt abordabile îndeosebi în lunile de toamnă, iarnă şi primăvară, cănd temperatura se situează în jurul valorii de +20 de grade, pe când Parcul Naţional Djebel Toubkal este recomandat să fie vizitat în lunile februarie, martie, aprilie şi mai, perioadă în care pot fi admirate piscurile acoperite de zăpezi. Însă în lunile de iarnă, Toubkal este acoperit de zăpezi şi gheţuri, astfel încât poţi să juri că eşti în Alpi sau Carpaţi. Ai nevoie, aşadar, de un ghid experimentat şi de încălţăminte specială prevăzută cu crampoane metalice.

 

Versantul Atlasului orientat spre Sahara oferă condiţii ideale de vizitare chiar pe timpul verii, când temperaturile depăşesc 40 de grade, deoarece valurile de căldură au umiditatea foarte scăzută, fiind relativ uşor de suportat. Pe timpul iernii, chiar şi aici ai nevoie de un sac de dormit, fiindcă temperatura scade noaptea sub limita celor 0 grade.

Indiferent de anotimp, o incursiune în Atlas necesită o condiţie fizică bună, haine impermeabile la apă şi, mai ales, încălţăminte specializată, plus o trusă de prim ajutor, deoarece, în caz de Doamne Fereşte!, vei fi la mare depărtare de orice centru medical marocan.

Facilităţile legate de cazare şi hrană în Atlas se găsesc în satele berbere, aşa-numitele Gîtes Berberes, unde vei găsi hrană şi adăpost la preţuri simbolice. Un gîte (se pronunţă jit; este un cuvânt francez, trecut şi în engleză şi care desemnează o structură de cazare mai simplă decât un hotel şi deţinută de localnici; să zicem, un fel de pensiune ori casă de oaspeţi) oferă băi fierbinţi şi camere simple. Aceste gîtes Sunt deţinute de oamenii locului, fiind amplasate pe coastele munţilor, o dimineaţă aici oferind un adevărat spectacol pentru ochi şi suflet!

O alternativă la gîtes o reprezintă refugiile montane tipice, unde pot găsi adăpost până la 20 de persoane.

Trasee şi obiective

Valea Draa, Valea Azzadan cu pădurile sale de alun, alături de Valea Ourika, sunt considerate de mulţi drept unele dintre cele mai frumoase locuri din bătrânul Atlas. O altă atracţie turistică este lacul Lalla Takerkoust, apărut relativ recent, în urma construirii unui baraj pentru o hidrocentrală.

Vizitarea satelor Tahanaoute, Amizmiz, Asni, Tin Mal, Ijoukak este asemenea unor călătorii în timp în lumea păstorilor şi a războinicilor berberi.

Odată ce ai ajuns în Marrakech, poţi încerca un traseu relativ uşor în văile verzi şi abrupte din jurul pitorescului sătuc berber Imlil. Aşezarea este situată la înălţimea de 1.740 metri şi este considerată, pe bună dreptate, centrul turismului montan din Maroc. Din Imlil porneşte cel mai sigur traseu spre piscul Djebel Toubkal. Reţine însă că parcurgerea sa necesită 2 zile întregi de mers, plus un popas de o noapte. Dacă dispui de timp berechet, este recomandată vizitarea Văii Azzaden, urmată de o ascensiune directă spre Toubkal. În acest caz, parcurgerea întregului traseu dureaza 3 zile, plus 2 nopţi. În cazul în care eşti un montagnard experimentat, încearcă traseul care leagă satul Imlil de Valea Ourika, plus vizitarea cascadelor din Setti Fadma.



Un alt obiectiv turistic de prim rang apare sub forma maiestuoasă a masivului Mgoun, al cărui pisc este situat la doar 100 metri de Djebel Toubkal. Experţii consideră că Mgoun oferă trasee mai antrenante şi mai dificile decât cele ale "vecinului" său mai înalt. Pe de altă parte, peisajul este mai sălbatic şi mai variat, presărat cu sătucuri berbere izolate în spaţiu şi timp, defileuri abrupte, văi garnisite cu vegetaţie luxuriantă, stânci şi promontorii sculptate sub forme fantastice de acţiunea milenară a vânturilor şi ploilor, privelişti care îţi taie răsuflarea, precum şi ocazia de a surprinde apariţiile fugare ale vieţuitoarelor din Atlas.

Un alt obiectiv de neuitat este Valea Dadès, cunoscută sub renumele de Valea celor o mie de Kasbah-uri. O incursiune în lumea sa magică oferă ocazia vizitării celebrelor Kasbah-uri, fortăreţe montane zidite din piatră roşiatică în stil arhitectural nord-african, folosite de secole drept loc de refugiu şi rezistenţă al clanurilor berbere în faţa nenumăratelor invazii care au răvăşit, în trecut, Atlasul. În imediata apropiere a Văii Dadès este o altă vale de poveste, a cărei vizitare este un deziderat care trebuie îndeplinit cu orice preţ dacă tot vă aflaţi în regiune. Este vorba de magnifica (şi aici epitetele pot continua la nesfârşit) Vale a Trandafirilor - doi versanţi montani, pe care berberii cultivă, de sute de ani, doar trandafiri. Dacă sunteţi aici în luna aprilie, efectul vizual creat de verticalele multicolore pline de trandafiri înfloriţi care parcă se caţără spre albastrul cerului, combinat cu mirosul suav şi îmbătător al milioanelor de corole deschise, poate crea adevărate stări de extaz al tuturor simţurilor!



La mică distanţă de aceeaşi Vale Dadès, găsim pitorescul defileu Todra. Închipuiţi-vă un drum lat de doar 10 metri, care străbate doi versanţi stâncoşi cu înălţimea medie de 160 metri... Ei bine, l-aţi găsit!

Acestea sunt doar o parte din bogăţiile turistice cu care Atlasul îşi aşteaptă drumeţii curajoşi care vor descoperi, cu această ocazie, o lume străveche, unică şi incomparabilă, presărată de istorie vie şi omniprezentă la fiecare pas. În plus, s-ar părea că "puternicii lumii" nu organizează încă revoluţii (foarte "la modă" în ultimele luni) în Maroc, considerată în prezent, pe bună dreptate, ca fiind una dintre cele mai stabile şi sigure ţări arabe, din punct de vedere turistic.