Articilul Simonei Fica oferă date suplimentare despre tratativale de retrocedarea Tezaurului nostru de la Moscova, dar are şi conotaţii radicaliste şi politizate. Pe ansamblu esre un articol bine structurat.
TEZAURUL ROMANIEI, NEGOCIAT DE UN TERORIST SIRIAN SI UNUL GREC, CU MOSCOVA, LA CEREREA FOSILELOR ILIESCU SI NASTASE (pentru asemenea fapte, ca cele descrise, oricare altii, ar fi fost executati)
"Maresalul Ion Antonescu a încheiat un pact cu Hitler, iar ţara noastra a început sa vanda statului nazist diferite produse, in special grau si petrol, contra aur. In urma acestui comert, rezerva de metal pretios a Bancii Nationale a Romaniei ajunge in 1944 la 244,9 tone, cea mai mare din toata istoria tarii noastre. In 1944, de frica invaziei sovietice, aceasta rezerva uriasa e ascunsa intr-o grota de la manastirea Tismana. Ea reapare in documente in februarie 1947, cand este readusa la Bucuresti sub supravegherea armatei sovietice. Dupa care se asterne tacerea pana in 1953, cand se consemneaza ca rezerva de aur a Romaniei este de 53,1 tone. Fata de 1947 avem un minus de 191,8 tone".
IN 2003, ILIESCU A VRUT SA VANDA RUSILOR BASARABIA, CONTRA TEZAUR. NEGOCIATORII AU FOST HAYSSAM SI ISKANDARANI! CE CAUTA HAYSSAM SI ISKANDARANI INTR-O CHESTIUNE ROMANO-RUSA DE O ASEMENEA ENORMA IMPORTANTA?
In 2003, rusii ne-au oferit un miliard de metri cubi de gaze naturale, direct de la Gazprom, contra celor 93,4 tone de aur din Tezaur. Ion Iliescu si Guvernul Nastase au refuzat atunci targul, considerand ca aurul e mult mai important. Asa ca i-au trimis la negocieri cu Moscova pe teroristii Hayssam si Iskandarani, propunand un targ: rusii sa dea Tezaurul, iar Romania sa renunte definitiv la pretentii asupra Basarabiei si unor localitati din Ucraina.
Daca trocul reusea, cele 93,4 tone de aur ar fi intrat nu in BNR, ci in vistieria PSD. Doar profesionalismul ofiterilor din Serviciul de Informatii Externe, ajutati la randul lor de agenti CIA, a facut ca planul diabolic al celor patru criminali (Iliescu, Hayssam, Nastase si Iskandarani) sa fie dejucat! In premiera absoluta, Exploziv-News prezinta acum filmul celei mai grave tentative de vanzare a Romaniei de catre clanul Iliescu-Nastase. Daca este sa luam in calcul numai aceasta fapta, de o gravitate exceptionala si nemaintalnita pana acum, cei doi ar trebui, conform legilor in vigoare, sa zaca in puscarie pentru cel putin 50 de ani! (Sau executati !).
Problema tezaurului din 1917 a inceput sa reintre in atentia SIE, in urma cu sase ani. Cand dedesubturile operatiunii Banca Fortuna S.A. au atins alte conotatii decat cele stiute pana atunci. In anul 1995, respectiva banca era "abilitata" de autoritatile rusesti pentru tranzactionarea retrocedarii tezaurului. SIE a intrat in posesia "unor documente provenite de la Parlamentul Federatiei Ruse privind intentia de retrocedare a tezaurului Romaniei, predate in anul 1995 Bancii Nationale, care le-a predat ilegal Bancii Fortuna, iar aceste documente fusesera folosite drept gaj colateral de catre Bancorex pentru a putea atrage credite externe de pana la valoarea de 1 miliard de dolari, prin intermediul cetatenilor sirieni Zaher Iskandarani si Omar Hayssam", ne-a spus un important ofiter care a condus, ca adjunct, Serviciul de Informatii Externe in acea perioada. Cu alte cuvinte, ofiterii SIE s-au intrebat, pornind de la faptele de mai sus, daca nu cumva pe baza documentului prin care rusii isi exprimau intentia sa ne retrocedeze tezaurul s-a facut un imprumut, iar banii au fost papati.
Sa descriem insa afacerea mai pe larg, asa cum ne-a fost ea prezentata de cadrele Serviciului de Informatii Externe. In anul 1994, fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, a decis sa-l trimita pe ambasadorul Traian Chebeleu la Moscova, cu intentia de a redeschide aceasta istorica tema a tezaurului din 1917. In toamna anului 1994, o delegatie a Rusiei s-a prezentat la Bucuresti, la Presedintia Romaniei. Rusii i-au comunicat lui Ion Iliescu ca problema tezaurului nu poate fi solutionata pe canale diplomatice, dar ca "ea ar putea fi mult mai usor lichidata daca s-ar accepta propunerea Kremlinului de a se incepe o colaborare economica, comerciala si financiara intre agenti economici rusi si romani, care sa conduca - in primul rand - la retrocedarea celor 93,4 tone de aur catre Banca Nationala a Romaniei (BNR)". Rusii au alcatuit atunci un pachet de 32 de proiecte economice private, din care 31 urmau sa le atribuie agentilor economici romani, iar cel de-al 32-lea, intitulat "Componenta de metale pretioase", adica tezaurul, ar fi revenit Bancii Nationale a Romaniei. Iona Iliescu nu a fost de acord ca aurul sa fie virat BNR si a dispus infiintarea "Bancii Comerciala Fortuna". Conform SIE, aceasta avea doua roluri: "pe de o parte, sa deruleze, intr-un cadru privat, tranzactia de retrocedare a celor 93,4 tone de aur; pe de alta parte, sa aspire averile bancherilor din Hong Kong, in masura in care pe atunci se punea problema alipirii Hong Kong-ului la China si foarte multi patroni din acea colonie a Angliei au primit invitatia sa investeasca in economia rusa, printr-o banca agreata de Kremlin, dar care sa fie situata totodata intr-o alta tara, respectiv in Romania". Parlamentul Federatiei Ruse trimite si un document privind intentia de retrocedare a tezaurului Romaniei. Acesta a fost predat BCF. Conform informatiilor SIE, "acest act a fost folosit drept gaj colateral de catre Bancorex pentru a putea atrage credite externe de pana la valoarea de un miliard de dolari prin intermediul cetatenilor sirieni Zaher Iskandarani si Omar Hayssam. Adica prin Bancorex au fost luati bani imprumut in contul tezaurului, banii au fost cheltuiti, nu se stie cum, iar Bancorex a disparut". In 1996, in mod straniu, BNR retrage licenta Bancii Fortuna.
Apoi problema tezaurului a inghetat pana in 2003. In schimbul celor 93,4 tone de aur pe care voiau sa le retrocedeze exclusiv prin canale private, adica nu de la stat la stat, rusii impuneau si multe contracte economice, printre care livrarea unui miliard de metri cubi de gaze naturale, direct de la Gazprom. Iliescu si Nastase, spun sursele SIE, " au refuzat insa oferta si au cerut retrocedarea neoficiala, aurul urmand sa fie depus nu in BNR, asa cum era firesc, ci intr-o Banca din Elvetia, acolo unde PSD avea (n.r. - si are, inca) depuse si conturi in valuta". Si de aceasta data, la "negocieri" a fost trimisi tot Omar Hayssam. El trebuia sa se intalneasca, in ziua de 3 octombrie 2003, la Moscova, cu Igor Troitky, un pion important in spionajul rus si, impreuna cu acesta urma sa prezinte regimului moscovit un document, semnat de Adrian Nastase si contrasemnat de Ion Iliescu, prin care cei doi isi luau angajamentul ca "In schimbul retrocedarii aurului cuprins in Tezaur, Romania renunta definitiv la pretentii asupra Basarabiei, Moldovei si Insulei Serpilor, dar si asupra unor localitati din Ucraina". Cele doua haimanale politice semnasera, asadar, sentinta la moarte a ISTORIEI Romaniei mari, in schimbul unor lingouri de aur ce ar fi intrat direct in vistieria PSD! Planul le-a fost insa dejucat de profesionalistii din SIE. In asemenea cazuri, conlucrarea cu alte servicii secrete straine este necesara, asa ca au intrat pe fir si agenti CIA. Hayssam nu s-a mai putut intalni cu Troitky pentru ca acesta fusese ridicat, cu o ora inaintea intalnirii, de catre serviciul secret american, pentru audieri referitoare la actiuni de spionaj pe care Troitky le savarsise, cu o luna inainte, pe teritoriul SUA. Pentru a evita un scandal diplomatic, Moscova a acceptat arestarea lui Troitky, acordand Statelor Unite extradarea lui.
Pentru cei care nu stiu, prezentam mai jos un istoric al intregului Tezaur al Romaniei:
Tezaurul de la 1917
In august 1916 Carol I moare, iar Romania ia decizia intrarii in razboi alaturi de Antanta Dar eram slab inarmati, bazandu-ne, ca si astazi, mai mult pe tratatele cu marile puteri decat pe propriile tunuri. Desi campania a debutat favorabil, prin patrunderea trupelor romane in Transilvania, in scurt timp, trupele germane, austro-ungare si bulgare au preluat initiativa ocupand, in toamna aceluiasi an, Dobrogea, Oltenia si Muntenia, conducerea Romaniei fiind nevoita sa mute capitala tarii de la Bucuresti la Iasi. In luna noiembrie, s-a decis si mutarea sediului Bancii Nationale a Romaniei, inclusiv tezaurul, la Iasi . Din cauza ca trupele austro-ungare inaintau, la 12 decembrie 1916, Consiliul de Ministri aproba transferul tezaurului in Rusia, spre pastrare, pana la terminarea conflagratiei mondiale. Tezaurul care urma sa ia drumul Moscovei era compus din: acte, documente, manuscrise , monede vechi, tablouri, carti rare, odoarele manastiresti din Moldova si Muntenia (printre care si osemintele domnitorului Dimitrie Cantemir), arhive, depozite, colectii ale multor institutii publice si particulare, actiuni, obligatiuni, titluri de credit, dar si aur, in cea mai mare parte proprietate a Bancii Nationale a Romaniei. Bunurile au fost incarcate intr-un tren cu 24 de vagoane care a dus tezaurul in beciurile Kremlinului, unde se afla si tezaurul Rusiei. Valoarea declarata a bunurilor romanesti din acel tren era de 1.594.836.721,09 lei (la valoarea leului de atunci - n.r.) din care aur efectiv in valoare de 574.523,57 lei, arhiva evaluata la 500.000 de lei, iar restul, adica 1.593.762.197,52 lei, erau obligatiuni, titluri de credit, tablouri, carti rare etc. In 1917, izbucneste revolutia bolsevica la Petrograd , comunistii preiau controlul fostului stat tarist, iar Rusia iese din razboi si confisca tezaurul Romaniei. Imediat, Lenin incepe sa toace depozitele romanesti de la Kremlin. Conform documentelor aflate la Arhivele Nationale din Bucuresti, in adresa nr. 116 din 16 ianuarie 1918, Lenin trimite urmatorul ordin: "Stimate tovarase, Consiliul Comisarilor Poporului a hotarat alocarea sumei de 5.000.000 de ruble Colegiului suprem Ruso-Roman pentru problemele Romaniei si Basarabiei, cu amortizarea acestor sume din fondul romanesc arestat la Moscova". Cu alte cuvinte, isi formau retele de spionaj impotriva noastra cu propriii nostri bani. Intre timp se termina razboiul si Regatul Romaniei se intregeste cu Transilvania, Basarabia si Bucovina . In 1921, guvernul de la Washington il anunta pe cel de la Bucuresti ca pe piata aurului din Statele Unite au aparut piese cu marca tezaurului romanesc depozitat la Kremlin. Adica sovieticii isi faceau linistiti cumparaturile din SUA, ca bani aveau de la romani. Incepe scandalul international, iar rusii ne propun sa le cedam tezaurul contra recunoasterii alipirii Basarabiei la Romania. Bucurestiul refuza propunerea si cere insistent tezaurul.
Tezaurul maresalului Antonescu
In 1935, Uniunea Sovietica ne restituie, din tot ce aveam la ei, doar arhivele si osemintele lui Dimitrie Cantemir. In 1939, incepe al Doilea Razboi Mondial, iar Romania se aliaza cu Germania . Maresalul Ion Antonescu incheie un pact cu Hitler, iar tara noastra incepe sa vanda statului nazist diferite produse, in special grau si petrol, contra aur. In urma acestui comert, rezerva de metal pretios a Bancii Nationale a Romaniei ajunge in 1944 la 244,9 tone, cea mai mare din toata istoria tarii noastre. In 1944, de frica invaziei sovietice, aceasta rezerva uriasa e ascunsa intr-o grota de la manastirea Tismana. Ea reapare in documente in februarie 1947, cand este readusa la Bucuresti sub supravegherea armatei sovietice. Dupa care se asterne tacerea pana in 1953, cand se consemneaza ca rezerva de aur a Romaniei este de 53,1 tone. Fata de 1947 avem un minus de 191,8 tone. "Acest aur a fost luat de rusi ca plata a datoriei de razboi", ne-a spus Adrian Vasilescu, consilier si purtator de cuvant al guvernatorului Bancii Nationale. Informatia e infirmata insa de documente. Potrivit acordului sovieto-roman pentru pagubele de razboi, semnat la Moscova in 16 ianuarie 1945, Romania a fost obligata sa plateasca URSS-ului, intre 12 septembrie 1944 si 12 septembrie 1950, 300 milioane dolari, adica 50 milioane dolari anual timp de 6 ani, in produse petroliere, cherestea, vite, grane, vase maritime si fluviale, material mecanic si feroviar etc. Deci, cele aproape 200 de tone de aur de la Tismana nu au fost luate de rusi ca despagubire de razboi. Dar in ce mod? Surse din Ministerul de Externe al Romaniei sustin ca acel tezaur a fost luat in custodie de Moscova, adica in pastrare (cu de-a sila, desigur), iar Romania poate si trebuie sa puna problema recuperarii acestui al doilea tezaur, de doua ori mai consistent decat primul. In 1995, statul roman reia cererea de retrocedare a tezaurului "arestat" in 1917. Ulterior, se formeaza o comisie romano-rusa de istorici care sa studiaze chestiunea, adica valoarea datoriei Rusiei fata de Romania. Oficial trebuie sa recuperam 93,4 tone de aur, in valoare actuala de 2.668.000.000 de dolari din tezaurul trimis la Moscova in 1917. Despre celelalte bunuri ale acelui tezaur - actiuni, obligatiuni, titluri de credit etc., cele mai valoroase de altfel - nu se mai vorbeste nimic si nici despre cele aproape 200 de tone de aur luate de rusi in 1947. Revenim in 1956, cand URSS ne restituie "Closca cu puii de aur", un numar de piese din tezaurele bisericilor si 1.350 de picture si gravure. Cantitatea de aur restituita in acel moment cantarea 33 de kilograme. In 1965, Ceusescu merge la Brejnev, presedintele de atunci al URSS, si cere restul tezaurului din 1917. Brejnev se enerveaza si spune ca acel tezaur a fost plimbat prin toata Rusia si s-a mai pierdut din el pe drum. Citam: "O parte din aur a fost jefuit de armatele tariste, care probabil l-au dat tarilor straine". Liderul sovietic a cerut insistent renuntarea la acest litigiu, spunand ca, daca dezgroapa el mortii, poate scoate Romania cu mari datorii fata de URSS. Dar Ceausescu nu s-a lasat, litigiul a ramas deschis.
De la al Doilea Razboi Mondial si pana astazi, cantitatea de aur detinuta de Banca Nationala a Romaniei a avut urmatoarea fluctuatie:
1944: 244,9 tone
1953: 53,1 tone,
1969: 111 tone
1972: 64,4 tone
1983: 118,7 tone
1987: 42,2 tone
1997: 93,4 tone
2008: 107 tone.
"Maresalul Ion Antonescu a încheiat un pact cu Hitler, iar ţara noastra a început sa vanda statului nazist diferite produse, in special grau si petrol, contra aur. In urma acestui comert, rezerva de metal pretios a Bancii Nationale a Romaniei ajunge in 1944 la 244,9 tone, cea mai mare din toata istoria tarii noastre. In 1944, de frica invaziei sovietice, aceasta rezerva uriasa e ascunsa intr-o grota de la manastirea Tismana. Ea reapare in documente in februarie 1947, cand este readusa la Bucuresti sub supravegherea armatei sovietice. Dupa care se asterne tacerea pana in 1953, cand se consemneaza ca rezerva de aur a Romaniei este de 53,1 tone. Fata de 1947 avem un minus de 191,8 tone".
IN 2003, ILIESCU A VRUT SA VANDA RUSILOR BASARABIA, CONTRA TEZAUR. NEGOCIATORII AU FOST HAYSSAM SI ISKANDARANI! CE CAUTA HAYSSAM SI ISKANDARANI INTR-O CHESTIUNE ROMANO-RUSA DE O ASEMENEA ENORMA IMPORTANTA?
In 2003, rusii ne-au oferit un miliard de metri cubi de gaze naturale, direct de la Gazprom, contra celor 93,4 tone de aur din Tezaur. Ion Iliescu si Guvernul Nastase au refuzat atunci targul, considerand ca aurul e mult mai important. Asa ca i-au trimis la negocieri cu Moscova pe teroristii Hayssam si Iskandarani, propunand un targ: rusii sa dea Tezaurul, iar Romania sa renunte definitiv la pretentii asupra Basarabiei si unor localitati din Ucraina.
Daca trocul reusea, cele 93,4 tone de aur ar fi intrat nu in BNR, ci in vistieria PSD. Doar profesionalismul ofiterilor din Serviciul de Informatii Externe, ajutati la randul lor de agenti CIA, a facut ca planul diabolic al celor patru criminali (Iliescu, Hayssam, Nastase si Iskandarani) sa fie dejucat! In premiera absoluta, Exploziv-News prezinta acum filmul celei mai grave tentative de vanzare a Romaniei de catre clanul Iliescu-Nastase. Daca este sa luam in calcul numai aceasta fapta, de o gravitate exceptionala si nemaintalnita pana acum, cei doi ar trebui, conform legilor in vigoare, sa zaca in puscarie pentru cel putin 50 de ani! (Sau executati !).
Problema tezaurului din 1917 a inceput sa reintre in atentia SIE, in urma cu sase ani. Cand dedesubturile operatiunii Banca Fortuna S.A. au atins alte conotatii decat cele stiute pana atunci. In anul 1995, respectiva banca era "abilitata" de autoritatile rusesti pentru tranzactionarea retrocedarii tezaurului. SIE a intrat in posesia "unor documente provenite de la Parlamentul Federatiei Ruse privind intentia de retrocedare a tezaurului Romaniei, predate in anul 1995 Bancii Nationale, care le-a predat ilegal Bancii Fortuna, iar aceste documente fusesera folosite drept gaj colateral de catre Bancorex pentru a putea atrage credite externe de pana la valoarea de 1 miliard de dolari, prin intermediul cetatenilor sirieni Zaher Iskandarani si Omar Hayssam", ne-a spus un important ofiter care a condus, ca adjunct, Serviciul de Informatii Externe in acea perioada. Cu alte cuvinte, ofiterii SIE s-au intrebat, pornind de la faptele de mai sus, daca nu cumva pe baza documentului prin care rusii isi exprimau intentia sa ne retrocedeze tezaurul s-a facut un imprumut, iar banii au fost papati.
Sa descriem insa afacerea mai pe larg, asa cum ne-a fost ea prezentata de cadrele Serviciului de Informatii Externe. In anul 1994, fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, a decis sa-l trimita pe ambasadorul Traian Chebeleu la Moscova, cu intentia de a redeschide aceasta istorica tema a tezaurului din 1917. In toamna anului 1994, o delegatie a Rusiei s-a prezentat la Bucuresti, la Presedintia Romaniei. Rusii i-au comunicat lui Ion Iliescu ca problema tezaurului nu poate fi solutionata pe canale diplomatice, dar ca "ea ar putea fi mult mai usor lichidata daca s-ar accepta propunerea Kremlinului de a se incepe o colaborare economica, comerciala si financiara intre agenti economici rusi si romani, care sa conduca - in primul rand - la retrocedarea celor 93,4 tone de aur catre Banca Nationala a Romaniei (BNR)". Rusii au alcatuit atunci un pachet de 32 de proiecte economice private, din care 31 urmau sa le atribuie agentilor economici romani, iar cel de-al 32-lea, intitulat "Componenta de metale pretioase", adica tezaurul, ar fi revenit Bancii Nationale a Romaniei. Iona Iliescu nu a fost de acord ca aurul sa fie virat BNR si a dispus infiintarea "Bancii Comerciala Fortuna". Conform SIE, aceasta avea doua roluri: "pe de o parte, sa deruleze, intr-un cadru privat, tranzactia de retrocedare a celor 93,4 tone de aur; pe de alta parte, sa aspire averile bancherilor din Hong Kong, in masura in care pe atunci se punea problema alipirii Hong Kong-ului la China si foarte multi patroni din acea colonie a Angliei au primit invitatia sa investeasca in economia rusa, printr-o banca agreata de Kremlin, dar care sa fie situata totodata intr-o alta tara, respectiv in Romania". Parlamentul Federatiei Ruse trimite si un document privind intentia de retrocedare a tezaurului Romaniei. Acesta a fost predat BCF. Conform informatiilor SIE, "acest act a fost folosit drept gaj colateral de catre Bancorex pentru a putea atrage credite externe de pana la valoarea de un miliard de dolari prin intermediul cetatenilor sirieni Zaher Iskandarani si Omar Hayssam. Adica prin Bancorex au fost luati bani imprumut in contul tezaurului, banii au fost cheltuiti, nu se stie cum, iar Bancorex a disparut". In 1996, in mod straniu, BNR retrage licenta Bancii Fortuna.
Apoi problema tezaurului a inghetat pana in 2003. In schimbul celor 93,4 tone de aur pe care voiau sa le retrocedeze exclusiv prin canale private, adica nu de la stat la stat, rusii impuneau si multe contracte economice, printre care livrarea unui miliard de metri cubi de gaze naturale, direct de la Gazprom. Iliescu si Nastase, spun sursele SIE, " au refuzat insa oferta si au cerut retrocedarea neoficiala, aurul urmand sa fie depus nu in BNR, asa cum era firesc, ci intr-o Banca din Elvetia, acolo unde PSD avea (n.r. - si are, inca) depuse si conturi in valuta". Si de aceasta data, la "negocieri" a fost trimisi tot Omar Hayssam. El trebuia sa se intalneasca, in ziua de 3 octombrie 2003, la Moscova, cu Igor Troitky, un pion important in spionajul rus si, impreuna cu acesta urma sa prezinte regimului moscovit un document, semnat de Adrian Nastase si contrasemnat de Ion Iliescu, prin care cei doi isi luau angajamentul ca "In schimbul retrocedarii aurului cuprins in Tezaur, Romania renunta definitiv la pretentii asupra Basarabiei, Moldovei si Insulei Serpilor, dar si asupra unor localitati din Ucraina". Cele doua haimanale politice semnasera, asadar, sentinta la moarte a ISTORIEI Romaniei mari, in schimbul unor lingouri de aur ce ar fi intrat direct in vistieria PSD! Planul le-a fost insa dejucat de profesionalistii din SIE. In asemenea cazuri, conlucrarea cu alte servicii secrete straine este necesara, asa ca au intrat pe fir si agenti CIA. Hayssam nu s-a mai putut intalni cu Troitky pentru ca acesta fusese ridicat, cu o ora inaintea intalnirii, de catre serviciul secret american, pentru audieri referitoare la actiuni de spionaj pe care Troitky le savarsise, cu o luna inainte, pe teritoriul SUA. Pentru a evita un scandal diplomatic, Moscova a acceptat arestarea lui Troitky, acordand Statelor Unite extradarea lui.
Pentru cei care nu stiu, prezentam mai jos un istoric al intregului Tezaur al Romaniei:
Tezaurul de la 1917
In august 1916 Carol I moare, iar Romania ia decizia intrarii in razboi alaturi de Antanta Dar eram slab inarmati, bazandu-ne, ca si astazi, mai mult pe tratatele cu marile puteri decat pe propriile tunuri. Desi campania a debutat favorabil, prin patrunderea trupelor romane in Transilvania, in scurt timp, trupele germane, austro-ungare si bulgare au preluat initiativa ocupand, in toamna aceluiasi an, Dobrogea, Oltenia si Muntenia, conducerea Romaniei fiind nevoita sa mute capitala tarii de la Bucuresti la Iasi. In luna noiembrie, s-a decis si mutarea sediului Bancii Nationale a Romaniei, inclusiv tezaurul, la Iasi . Din cauza ca trupele austro-ungare inaintau, la 12 decembrie 1916, Consiliul de Ministri aproba transferul tezaurului in Rusia, spre pastrare, pana la terminarea conflagratiei mondiale. Tezaurul care urma sa ia drumul Moscovei era compus din: acte, documente, manuscrise , monede vechi, tablouri, carti rare, odoarele manastiresti din Moldova si Muntenia (printre care si osemintele domnitorului Dimitrie Cantemir), arhive, depozite, colectii ale multor institutii publice si particulare, actiuni, obligatiuni, titluri de credit, dar si aur, in cea mai mare parte proprietate a Bancii Nationale a Romaniei. Bunurile au fost incarcate intr-un tren cu 24 de vagoane care a dus tezaurul in beciurile Kremlinului, unde se afla si tezaurul Rusiei. Valoarea declarata a bunurilor romanesti din acel tren era de 1.594.836.721,09 lei (la valoarea leului de atunci - n.r.) din care aur efectiv in valoare de 574.523,57 lei, arhiva evaluata la 500.000 de lei, iar restul, adica 1.593.762.197,52 lei, erau obligatiuni, titluri de credit, tablouri, carti rare etc. In 1917, izbucneste revolutia bolsevica la Petrograd , comunistii preiau controlul fostului stat tarist, iar Rusia iese din razboi si confisca tezaurul Romaniei. Imediat, Lenin incepe sa toace depozitele romanesti de la Kremlin. Conform documentelor aflate la Arhivele Nationale din Bucuresti, in adresa nr. 116 din 16 ianuarie 1918, Lenin trimite urmatorul ordin: "Stimate tovarase, Consiliul Comisarilor Poporului a hotarat alocarea sumei de 5.000.000 de ruble Colegiului suprem Ruso-Roman pentru problemele Romaniei si Basarabiei, cu amortizarea acestor sume din fondul romanesc arestat la Moscova". Cu alte cuvinte, isi formau retele de spionaj impotriva noastra cu propriii nostri bani. Intre timp se termina razboiul si Regatul Romaniei se intregeste cu Transilvania, Basarabia si Bucovina . In 1921, guvernul de la Washington il anunta pe cel de la Bucuresti ca pe piata aurului din Statele Unite au aparut piese cu marca tezaurului romanesc depozitat la Kremlin. Adica sovieticii isi faceau linistiti cumparaturile din SUA, ca bani aveau de la romani. Incepe scandalul international, iar rusii ne propun sa le cedam tezaurul contra recunoasterii alipirii Basarabiei la Romania. Bucurestiul refuza propunerea si cere insistent tezaurul.
Tezaurul maresalului Antonescu
In 1935, Uniunea Sovietica ne restituie, din tot ce aveam la ei, doar arhivele si osemintele lui Dimitrie Cantemir. In 1939, incepe al Doilea Razboi Mondial, iar Romania se aliaza cu Germania . Maresalul Ion Antonescu incheie un pact cu Hitler, iar tara noastra incepe sa vanda statului nazist diferite produse, in special grau si petrol, contra aur. In urma acestui comert, rezerva de metal pretios a Bancii Nationale a Romaniei ajunge in 1944 la 244,9 tone, cea mai mare din toata istoria tarii noastre. In 1944, de frica invaziei sovietice, aceasta rezerva uriasa e ascunsa intr-o grota de la manastirea Tismana. Ea reapare in documente in februarie 1947, cand este readusa la Bucuresti sub supravegherea armatei sovietice. Dupa care se asterne tacerea pana in 1953, cand se consemneaza ca rezerva de aur a Romaniei este de 53,1 tone. Fata de 1947 avem un minus de 191,8 tone. "Acest aur a fost luat de rusi ca plata a datoriei de razboi", ne-a spus Adrian Vasilescu, consilier si purtator de cuvant al guvernatorului Bancii Nationale. Informatia e infirmata insa de documente. Potrivit acordului sovieto-roman pentru pagubele de razboi, semnat la Moscova in 16 ianuarie 1945, Romania a fost obligata sa plateasca URSS-ului, intre 12 septembrie 1944 si 12 septembrie 1950, 300 milioane dolari, adica 50 milioane dolari anual timp de 6 ani, in produse petroliere, cherestea, vite, grane, vase maritime si fluviale, material mecanic si feroviar etc. Deci, cele aproape 200 de tone de aur de la Tismana nu au fost luate de rusi ca despagubire de razboi. Dar in ce mod? Surse din Ministerul de Externe al Romaniei sustin ca acel tezaur a fost luat in custodie de Moscova, adica in pastrare (cu de-a sila, desigur), iar Romania poate si trebuie sa puna problema recuperarii acestui al doilea tezaur, de doua ori mai consistent decat primul. In 1995, statul roman reia cererea de retrocedare a tezaurului "arestat" in 1917. Ulterior, se formeaza o comisie romano-rusa de istorici care sa studiaze chestiunea, adica valoarea datoriei Rusiei fata de Romania. Oficial trebuie sa recuperam 93,4 tone de aur, in valoare actuala de 2.668.000.000 de dolari din tezaurul trimis la Moscova in 1917. Despre celelalte bunuri ale acelui tezaur - actiuni, obligatiuni, titluri de credit etc., cele mai valoroase de altfel - nu se mai vorbeste nimic si nici despre cele aproape 200 de tone de aur luate de rusi in 1947. Revenim in 1956, cand URSS ne restituie "Closca cu puii de aur", un numar de piese din tezaurele bisericilor si 1.350 de picture si gravure. Cantitatea de aur restituita in acel moment cantarea 33 de kilograme. In 1965, Ceusescu merge la Brejnev, presedintele de atunci al URSS, si cere restul tezaurului din 1917. Brejnev se enerveaza si spune ca acel tezaur a fost plimbat prin toata Rusia si s-a mai pierdut din el pe drum. Citam: "O parte din aur a fost jefuit de armatele tariste, care probabil l-au dat tarilor straine". Liderul sovietic a cerut insistent renuntarea la acest litigiu, spunand ca, daca dezgroapa el mortii, poate scoate Romania cu mari datorii fata de URSS. Dar Ceausescu nu s-a lasat, litigiul a ramas deschis.
De la al Doilea Razboi Mondial si pana astazi, cantitatea de aur detinuta de Banca Nationala a Romaniei a avut urmatoarea fluctuatie:
1944: 244,9 tone
1953: 53,1 tone,
1969: 111 tone
1972: 64,4 tone
1983: 118,7 tone
1987: 42,2 tone
1997: 93,4 tone
2008: 107 tone.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu