Cloaca maxima este o "mare de canalizare" colectoare, care a asanat terenul mlăştinos al Romei antice timpurii, în zona Forumului Roman, preluând şi apele pluviale sau dejecţiile locuirii pentru a le conduce spre Tibru. Ea este singurul vestigiu din perioada regală a Romei care a subzistat şi care mai serveşte şi astăzi. Toate terenurile joase ale Romei erau periodic expuse inundării de către apele crescute ale Tibrului. Această soartă o aveau și cele două zone de interes maxim ale orașului, Forum Romanum și Campus Martius (Câmpul lui Marte).
De-a lungul secolelor, prin lucrări succesive, s-a construit un adevărat canal subteran, acoperit complet. Lucrările s-au extins treptat în sec al 4-lea, al 3-lea și al 2-lea e.A. Iniţiativa construirii unei Cloaca Maxima este atribuită regelui etrusc, Tarquinius Priscus, în sec.al 7-lea e.A. Canalizarea avea sarcina de a drena zonele joase mlăştinoase cuprinse între colinele Esquilin, Quirinal şi Viminal. Lucrarea a devenit inevitabilă, pe măsură ce populaţia Romei a crescut. La început a fost vorba de un mare canal cu scurgere deschisă sub cerul liber, care avea scopul de a evacua apa din sol. In cursul sec.al 4-lea, sau al 3-lea e.A, a fost reconstruit în for un sistem de canale cu scurgere deschisă. Din acea perioadă datează şi cisterna din for, intrată mai târziu în componenţa carcerii Mamertine.
Romanii au acoperit, cu timpul, întraga reţea de canalizare din motive de igienă, deoarece Roma a fost adesea pradă unor epidemii. Primul canal a fost construit în blocuri de piatră, fără ciment. Pietrele au avut 2.50 metri lungime, 1 metru lăţime şi 0,80 metri înălţime, fiind tăiate în tuf vulcanic sau peperino din zona Romei. Prin renovările ample ulterioare materiale de constructii sau schimbat. Există date vizibile şi se cunoaşte traseul.
Cloaca maxima a avut aproximativ 800 de metri lungime şi a început în Argiletum unde colecta apa de ploaie, apoi trecea pe sub Forum Romanum şi debuşa în Tibru.
Gura de revărsare se afla în apropiere de Forum Boarium, vizibilă de pe podul Palatino. Ea era compusă dintr-o boltă triplă de zidărie flotantă, menită a stabiliza conducta.
Dimensiunea canalului variază pe traseu. La revărsare măsura de 4.50 metri latime si 3.60 metri înaltime. Circa douăzeci de alte canale se revărsau în acest canal central pe parcursul traseului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu