Primul Razboi Mondial, numit de mulți istorici si "Marele Razboi", a debutat la 4 august 1914, când Imperiul German a invadat Luxemburgul și Belgia, țări neutre. Din acel moment, o mare problemă a conflagratiei mondiale a fost atragerea în luptă a unor țări neutre și, mai ales a marii puteri de peste ocean, SUA. Insă Președintele Woodrow Wilson, a vrut să-și conserve cu orice preț neutralitatea. Dar n-a putut rezista provocarilor germane decât până în 1917. In acel an, la 6 aprilie, la propunerea sa, Congresul SUA a declarat război Imperiului German și implicit blocului Puterillor Centrale.
Pentru președintele democrat Wilson (ales prima oară în 1912), opinia publică era foarte importantă. Poporul american opta în majoritate pentru neutralitate, fapt care îi aducea avantaje economice mari, făcând comerț intens cu toți beligeranții. Numai că principiile acestei atitudini au fost puternic zdruncinate de mai multe acțiuni inacceptabile ale Germaniei. Astfel, prima mare provocare a fost invadarea Luxemburgului (in doua zile) și apoi a Belgiei. Prusia și apoi Imperiul German (continuatorul regatului prusac) avea tratat de neutralitate cu Belgia (încă din 1839, reînnoit și în 1907), dar cancelarul Theobald von Bethmann-Hollweg l-a considerat "o fițuică". Aplicând un plan mai vechi prin care trebuiau anihilate forțele franceze din est, kaiserul a ordonat ocuparea teritoriului belgian. Aici s-au comis atrocități de neimaginat, fiind uciși peste 6.000 de oameni și fiind distruse zeci de mii de proprietăți - sub pretextul căutării "luptătorilor singuratici". Se spune ca în provincia Brabant, călugărițele au fost declarate spioane, dezbrăcate și violate. Astfel de atrocități s-au repetat și-n alte zone... In 2001, un Inalt demnitar german a depus o placă comemorativă in amintirea victimelor inocente ale "barbariei germane".
Dar SUA nu au reacționat decât atunci când transporturile comerciale către clienții din Europa au fost puse în cea mai mare primejdie. Marea Britanie și Franța voiau să înfometeze Germania (ceea ce au reușit spre finele războiului), iar kaiserul voia același lucru. Insă dincolo de toate șicanele puse navelor SUA care circulau pe Atlantic, submarinele germane erau cele mai periculoase. Ele periclitau integritatea vaselor comerciale, căci SUA trimiteau muniție ușoară amestecată cu alte produse neutre și numeroși pasageri. Kaiserul și generalii săi s-au abținut o vreme sa atace altfel de convoaie, dacă nu erau siguri ca e vorba de ajutor de război. Dar ordinele erau mereu contrazise de informațiile de spionaj de la fața locului. Și asa s-a ajuns la una dintre cele mai mari catastrofe navale mondiale: scufundarea navei de linie "Lusitania". La 7 mai 1915, un torpilor german a distrus în 18 minute vasul. Au murit 1.198 de oameni, iar 761 au fost salvați. Reacția internațională a fost pe măsură, nemții fiind blamați de propaganda intensă dusă în Anglia. La bord existau, totuși, mitraliere și muniție. Controversele continuă și astăzi.
Cu toate provocările Imperiului German, sloganul cu care a câștigat un nou mandat Woodrow Wilson a fost "Nu intram în război!". Era anul 1916 și pentru SUA contau afacerile. Pe asta miza și kaiserul, care nu credea ca americanii sunt pregătiți de război. In consecință, politica agresivă germană în Atlantic s-a întețit. Submarinele au început sa blocheze vasele SUA către Anglia, afectându-le americanilor comerțul. Sloganul lui Wilson s-a schimbat: "Război pentru salvarea democrației!" și SUA a intrat în război abia după doi ani de la scufundarea "Lusitaniei", când au murit si 128 de americani și la trei ani după începerea războiului dincolo de ocean. In martie și aprilie 1917 primii 200.000 de americani au început să debarce în Europa cu o echipare și pregătire insuficiente. Pentru început ostașii de peste ocean au primit echipament, armament și muniție adecvată de la Franța și Anglia. Cu timpul s-a orientat și industria americană pe producția de război, dar ajutorul european. mai ales francez, a continuat până la sfârșitul războiului, la 11 noiembrie 1918. Aportul masiv american s-a concretizat în aviație, aprovizionare și apoi în numărul de combatanți, care a ajuns, în final, la 1.850.000 de oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu