FLORIAN BOGDAN - SPION IN SLUJBA REGATULUI ROMÂNIEI BBB X

                   Florian Bogdan a fost ofițer in armata austro-ungară, dar a refuzat să lupte într-un război care nu era al lui. La scurt timp după începerea Primei mari conflagrații a secolului al XX-lea, aflat pe frontul din Galiția, a dezertat ajungând apoi în România. Florian Bogdan, un mureșean cu o biografie atipică, fost inginer în viața civilă, după dezertarea sa din armata imperială a fost cooptat ca ofițer de informații și contraspionaj în Armata regală română. La terminarea războiului, Bogdan a fost desemnat parlamentar în primul Parlament al României reîntregite. In timpul războiului, acțiunile sale pe linie de informații și contraspionaj s-au dovedit deosebit de utile pentru pregătirea acțiunii din data 14 august 1916, moment în care Marele Cartier General al Armatei romane, conform Conventiei politico-militare încheiate cu puterile Antantei, a pus în aplicare Planul de operații \"Ipoteza Z\".

                 Momentul ales - 14 august 1916 - era nefavorabil atât României, cât și Antantei, mai ales datorită situației precare a acesteia din urmă pe fronturile europene. Totuși, conform înțelegerilor convenite anterior, în noaptea de 14/15 august 1916, importante efective ale armatei romane au trecut Carpații în Transilvania, unde au eliberat mai multe orașe, printre care Brașov si Toplița. Fară a fi fost pregătită în mod deosebit, operațiunea din zona Borsec, condusă de Florian Bogdan, a fost una exemplară, deoarece s-a desfășurat fără niciun fel de incidente. Ea ar putea figura în orice manual de specialitate pentru cei ce se pregătesc pentru misiuni speciale în adâncimea dispozitivului inamic.

Din armata austro-ungară peste Carpați, în România

               Născut la 19 martie 1876, la Fărăgău, langa Reghin, Florian Bogdan a absolvit în 1899, cu rezultate de exceptie, Politehnica Regală din Budapesta, fiind declarat \"diplomat în matematică, geodezie, construcții de case, poduri, șosele, căi ferate, arhitectură și topografie\". Timp de aproape doi ani, până în 1901, a lucrat în Ungaria la amenajarea lacului Balaton. Din anul 1901 și până în 1902 a urmat Școala militară de pioneri din Praga, la absolvirea acesteia fiindu-i acordat gradul de ofițer în armata austro-ungară. 

                In anul 1902, Florian Bogdan a deschis un birou tehnic privat la Reghin. Acesta va funcționa timp de 12 ani, pentru amenajari funciare, îndiguiri și irigări de terenuri, ridicări topografice pentru birourile cadastrale și notariale, planuri de moșii, harți de parchetare a pădurilor pentru societațile de exploatare forestieră. Fiind un om deosebit de activ, in deplasarile sale prin Transilvania, pe jos, calare sau, cu trenul, Florian Bogdan a cunoscut si a lucrat cu foarte mulți oameni, țărani români si maghiari, în special pădurari, paznici de vânătoare, tăietori de lemne, muncitori la fabricile de cherestea. Aceste relații se vor dovedi deosebit de utile după ce va intra în serviciul de informații al armatei române, putând astfel să dezvolte o vastă rețea informativă pe teritoriul Transilvaniei. In perioada premergătoare războiului, împreună cu alți intelectuali, a organizat la Reghin, banca \"Cerbul\", după model maghiar, destinată să vină în ajutorul țaranilor și a micilor întreprinzatori români, categorii paupere în Transilvania datorită politicii de discriminare practicată de autoritațile maghiare.
             Inteligență nativă și spirit deschis, Florian Bogdan cunoștea foarte bine mai multe limbi străine: maghiara, germana, latina, franceza, ceha si rusa. In iulie 1914 a fost mobilizat în armata austro-ungară și încadrat ca sublocotenent în Regimentul 22 honvezi din Tîrgu-Mureș, iar la scurt timp a plecat pe frontul din Galiția. Luptator într-un razboi care nu era al lui și rănit încă din primele zile, Bogdan nu a ezitat prea mult și s-a hotărât să dezerteze și să treacă Carpații în Regatul României. Bun cunoscator al munților și al psihologiei oamenilor de la munte, Florian Bogdan a trecut Carpații fără peripeții. La scurt timp, a reușit să-și aducă de la Reghin, în Regatul României, soția și pe cei doi copii, Romul și Delia.

De la plansetă în serviciul de informații și contraspionaj

In București, Florian Bogdan a devenit o persoană foarte activă în cadrul "Ligii Culturale a Românilor Ardeleni" ce funcționa aici și milita pentru eliberarea Transilvaniei și alipirea ei la Regatul României. In Transilvania, dar mai ales dupa ce a trecut Carpații, a cunoscut personalități importante ale timpului său, printre care Vasile Lucaciu, Liviu Rebreanu, Simion Mândrescu, Octavian Goga, Octavian Tăslăuanu, Ion I.C. Bratianu, regele Ferdinand I, Onisifor Ghibu, Nicolae Iorga și mulți alții, bucurându-se de aprecierea lor sinceră. A fost încadrat ca inginer civil în Servicul cadastral al armatei române, fiind subordonat unor militari de carieră. Cu această ocazie l-a cunoscut și a legat o sinceră prietenie cu maiorul Eliade, tatăl filozofului de mai tarziu, Mircea Eliade. Ca fapt divers, înainte de a fi angajat în armata română, Bogdan a realizat primul plan cadastral al orașului București. Intrat în serviciul armatei, Bogdan a fost remarcat rapid pentru inteligența sa nativă, cunoștințele pe care le avea în diverse domenii, dar mai ales pentru faptul că vorbea fluent mai multe limbi străine și cunoștea foarte bine din punct de vedere geografic spațiul transilvănean și avea multe cunoștințe în regiune. După mai puțin de trei luni, Bogdan a fost mutat, tot ca civil, în cadrul Biroului Informațiilor, unde se ocupa de realizarea sintezelor informative pe baza informațiilor culese din presa straină. După alte câteva luni, Florian Bogdan a fost reactivat ca militar și încadrat în servicul de informații si contrainformații, cu gradul de locotenent.

Comandant al Detasamentului "Borsec"

              Prima și cea mai importantă misiune a sa a fost cea din zilele premergatoare începerii operațiunilor armatei romane pe frontul din Transilvania. Detașamentul precursor încadrat cu 10 oameni și condus de lt.Florian Bogdan a actionat inițial ca o subunitate de infanterie - cercetare în adâncimea dispozitivului inamic, in zona Borsec, Toplița, Gheorgheni, Bilbor. In aceasta calitate a reușit să creeze breșa necesară în dispozitivul austro-ungar, anihiland dispozitivul de pază de pe frontiera cu Romania, fapt ce a facilitat patrunderea rapidă și prin surprindere pe acea direcție a unitaților regulate ale armatei romane. După primele succese ale armatei române, "Detasamentul "Borsec" și-a stabilit punctul de comandă la Toplița, în castelul baronului Urmanczy.            
                Prin oamenii săi, Bogdan a luat legatura cu rețelele informative create de serviciile speciale române in Transilvania încă din timp de pace. Una dintre cele mai eficiente rețele de informații aflată în adâncimea dispozitivului armatei austo-ungare, rețea care opera in zona Clujului, și pe care Bogdan a reușit să o contacteze imediat după intrarea României in război, a fost cea condusă de avocatul Amos Frâncu.
           In acelaș timp, Bogdan a desfășurat și acțiuni de contraspionaj, participand în mod direct la interogarea suspecților de spionaj arestați de armata română. Intr-o astfel de ocazie a fost recunoscut de un ofiter austriac, fost camarad de arme care, vadit surprins să-l vadă în uniforma armatei române, i-a comunicat ca pe frontul din Galiția fusese dat dispărut in misiune și nu dezertor. Bogdan a trăit intens și amar momentul în care, într-un timp foarte scurt, a trebuit ca împreună cu "Detasamentul "Borsec" și întreaga armată română participantă la operațiunile din Transilvania să se retragă peste Carpați. Detașamentul său a fost desființat, iar cei 10 membrii ai acestuia au trebuit să se reîntoarcă la unitațile de care aparțineau și de la care fuseseră detașați pe o perioada limitată de timp.
              Florian Bogdan a mai indeplinit alte doua misiuni de informații, dar în mod individual. Cu documente false și echipat cu uniforma armatei austro-ungare, Bogdan a reușit ca pe timpul retragerii armatei române din Transilvania să se infiltreze în dispozitivul inamic în zona Sighișoara și Sibiu și să afle valoarea, componența și dotarea tehnică a unităților militare care se aflau la contact (in luptă directă) cu armata română, dar și a celor de sprijin și de întărire.

Aparator fara succes al Lt.Ciulei

               Dupa retragerea armatei române, a guvernului, Parlamentului și a familiei regale în Moldova, Florian Bogdan, avansat între timp căpitan, împreună cu familia sa a părăsit Bucureștiul stabilindu-se la Iași. A participat apoi la operațiunile militare din Moldova, dar tot ca ofiter de informații. Intr-unul din cele patru caiete de memorii ale sale sunt consemnate si impresiile referitoare la cazul lt.Ciulei, un ofițer român condamnat la moarte ca suspect de tradare și dezertare la inamic. Un caz destul de complicat, dar al carui mister a putut fi ințeles abia dupa ce doi ofițeri români, lt. Ciulei si lt. col. Crăiniceanu, au fost condamnați la moarte si executați. Ciulei a murit nevinovat, Crăiniceanu, în schimb, si-a recunoscut vinovația. In februarie 1917, cpt. Florian Bogdan a fost desemnat inițial ca anchetator al cazului lt. Ciulei și ulterior ca aparator al acestuia. Din pacate, în ciuda eforturilor depuse. Acest lucru îl va apăsa toată viața, n-a reusit sa-l salveze pe Lt. Ciulei, iar pe 10 februarie locotenetul a fost împușcat.
              A doua zi, pe 11 februarie 1917, colonelul Sturdza a dezertat la germani și s-a dovedit ca era în legatura cu lt. col. Crăiniceanu care, în anchetă a recunoscut că intenționa sa dezerteze și el la germani, iar lt. Ciulei nu avea nicio legatură cu cazul de trădare al colonelului Sturdza, murind nevinovat. Ca fapt divers, colonelul (trădator) Sturdza, comandant de unitate pe frontul din Moldova și fost profesor la Academia Militară era admirat de foarte mulți ofițeri tineri pentru nivelul său de pregătire deosebit. Din păcate, așa cum s-a văzut, la capitolul conștiință patriotică colonelul Sturdza era sub orice critică. Printre tinerii ofițeri admiratori ai acestuia era și ofițerul de stat major, (maior pe atunci), viitor mareșal și conducător al României, Ion Antonescu.

Luptatori pe frontul invizibil

               Situația de tensiune diplomatică existentă între Regatul României și Austro-Ungaria, tensiune născută încă de dinaintea izbucnirii Primului Razboi Mondial a determinat factorii politici responsabili din România să creeze rețele informative eficiente pe acest teritoriu românesc încă din timp de pace. Faptul în sine era mult ușurat și datorită specificului zonei, locuită preponderent de etnici români, fiecare dintre ei putând fi, în opinia servicilor de informații române, un prezumtiv colaborator. După retragerea armatei române din Transilvania (toamna anului 1916), rețelele de informații constituite aici au continuat să furnizeze informații, dar ele și-au reluat activitatea cu o și mai mare intensitate în anul 1918, în condițiile reintrării României în război de partea Antantei.
                Serviciul de informații și propagandă politică al Marelui Cartier General român, condus de Octavian Tăslăuanu. din Toplița, a activat întreaga sa rețea din Ardeal și a acționat acum împotriva grupurilor paramilitare bolșevice maghiare, asigurând operațiunea tactică de curățire a terenului în fața trupelor de linie române, activitatea informativă și eliminarea fizică a unor inamici. Această vastă acțiune a fost coordonată de Octavian Tăslăuanu, secondat de lt. Ion Agârbiceanu si slt. aviator Aurel Esca.
                     Tot în Transilvania a mai actionat "Secția Militară Secretă" a armatei romane, serviciu special compus din 31 de membri interni și 41 de colaboratori organizați în rețele operative cu un rol deosebit în pregătirea Marii Uniri: spionaj si culegerea de informații politice (șef  fiind medicul Carol I. Sotel, evreu), procurarea de informații cu caracter militar (șef col. Emilian Savu), propagandă în favoarea Unirii (șef inginerul de origine maghiară Gh. Chelemen), infiltrarea și acțiunea în mișcarea muncitorească din Transilvania (șef preotul militar Iuliu Florian). Prin capacitatea lor personală, inteligență, spirit de sacrificiu și patriotism, toți acești luptători pe frontul invizibil, inclusiv cpt. Florian Bogdan, au contribuit la realizarea României Mari. Au pus apoi primele "cărămizi" la ceea ce avea să însemne democrația română interbelică. După război, Bogdan a revenit în viața civilă și a fost desemnat să facă parte din primul Parlament al Romaniei reîntregite, dar a preferat să se retragă din politică și să facă ceea ce știa cel mai bine: ingineria la biroul tehnic din Reghin. Bogdan a asistat neputincios ți la raptul teritorial din 1940, dar și la intrarea sovieticilor în Romania si la înscrierea acestei țări pe orbita Moscovei. Florian Bogdan, care a inchis ochii pe data de 9 noiembrie 1965, la o venerabilă vârstă, a făcut parte dintr-o generație care s-a identificat total și necondiționat cu destinul nefericit al unei țări și al unei generații de luptători.

Marele Cartier General Sectia I

Biroul Informațiilor nr. 59 / 12 august 1916

- SECRET -

Lt. Bogdan Florian

Sunteti insarcinat a organiza in regiunea Borsec un centru de informatii si contraspionaj in care scop veti pleca imediat in acea regiune. In baza acestui ordin, toate autoritatile militare, civile si posturile de paza sunt datoare a lasa libera trecere d-lui Bogdan Florian si agentilor sai, precum si de a-i da la cerere tot concursul de care are nevoie.

Seful Statului  Major General

Gl. D. Iliescu

Seful Sectiei I

Colonel Rășcanu