Grigore Crăiniceanu s-a născut
la 19 iulie 1852, în Bucureștiși a murit la 1 octombrie 1935, tot în București.
A îmbrățișat cariera militară ajungând la gradul de general de divizie, dar s-a
implicat intens și în viața politică.
A fost membru corespondent și membru titular al Academiei Române.
A participat la Războiul de independență (1877-1878) și la Primul război
mondial (de reîntregire națională) (1916-1918). In acest război a suferit o
mare decepție și durere, deoarece fiul său, cu grad de lt. colonel, a trădat
armata română împreună cu colonelul A.D.Sturdza, intenționând să treacă la
inamic și încercând să provoace o acțiune de trădare și în rândul trupei, prin
manifeste. Trădătorul Sturdza a scăpat de pedeapsă, dar tânărul Crăiniceanu a
fost executat în fața trupei. Generalul Con stantin Prezan îi era unchi din
partea mamei, dar, cu spirit de dreptate, nu a cceptat sentința de pedeapsă cu
închisoare și revizuit procesul pentru a-i aplica pedeapsa capitală pentru
trădare. Fapta și execuția fiului i-a marcat toată viața generalului Grigore
Crăiniceanu.
Intre 1 noiembrie 1909 și 28 decembrie 1910, generalul Grigore Crăiniceanu a
fost Ministru de Război în guvernul Ion I. C. Brătianu, succedându-i
ministrului interimar de război, Toma Stelian, care a fost în funcție între 4
martie și 1 noiembrie 1909.
In calitate de ministru de război al României, pe 14 februarie 1910
generalul Grigore Crăiniceanu a efectuat o inspecție a unităților militare din
Garnizoana Pitești.
In calitate de om de cultură, a fondat "Revista armatei " (1883)
și "Cercul publicațiunilor militare" (1889).
Generalul de divizie Grigore Crăiniceanu a îndeplinit funcția de comandant
al Armatei a II-a (26 august - 26 septembrie 1916).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu