Constantin Cristescu s-a născut la data de 2 decembrie 1866, la Pădureşti, judeţul Argeş. A urmat mai întâi gimnaziul din Piteşti (azi Colegiul.Național. “I.C. Brătianu”) şi Şcoala Fiilor de Militari Craiova (şef de promoţie în 1885). A urmat apoi cursurile Şcolii de ofiţeri de infanterie şi cavalerie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1887 ca şef de promoţie. A absolvit ulterior, pe rând, Şcoala politehnică din Paris în 1890, Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu de la Fontainbleau, în 1892 şi Şcoala superioară de război din Paris în 1894.
Evoluția gradelor militare:
A fost unul dintre cei mai importanţi generali ai armatei române în timpul Războiului pentru Intregirea Neamului (1916 - 1919). A ocupat diverse funcţii de mare importanţă, după cum urmează:
- Profesor ajutor, apoi profesor titular la Şcoala superioară de război.
- 1910 - 1912: Comandant al Şcolii superioare de război.
- 1912 - 1916: Subşef al Marelui Stat Major.
- august - septembrie 1916: Şef de stat major al Armatei a 2-a române.
- septembrie 1916: Şef de stat major al Armatei a 3-a române şi al Grupului de armate general Averescu.
- noiembrie - decembrie 1916: Comandant al Armatei de Nord române.
- decembrie 1916 - iulie 1917: Subşef al Marelui Cartier General.
- iulie 1917: Comandant al Armatei 1 române.
- 1917 - 1918: Inspector al centrelor de recruţi din Moldova.
- aprilie 1920 - mai 1923: Şef al Marelui Stat Major.
Sub conducerea sa a fost elaborat Planul de campanie al armarei române pentru anul 1916 - “Ipoteza Z”. A avut o contribuţie importantă la elaborarea Planului de campanie pentru anul 1917. A lucrat la elaborarea planului de reintrare a armatei române în războiul împotriva Puterilor Centrale şi la pregătirea celei de-a doua mobilizări a armatei române. A comandat Armata I-a pe timpul pregătirii marii bătălii de la Mărăşeşti.
Ca şef al Marelui Stat Major după Războiul de Intregire a coordonat procesul de reorganizare a sistemului militar naţional al României Mari. Sub îndrumarea sa a fost elaborată în 1923 “Legea organizării armatei” (aprobată de Parlament în 1924).
A obţinut următoarele decoraţii:
- 1904: Steaua României
- 1909: Coroana României, în grad de ofiţer
- 1910: Medalia Bene Merenti, clasa I
- Ordinul "Franz Joseph", în grad de mare ofiţer
- 1913: Ordinul "Sfântul Sava", în grad de mare ofiţer
- “Tactica generală: conferinţe ţinute în anul al II-lea” (1905)
- “Tactica generală” (1908)
- “Strategie şi tactică”
- “Elemente de tactică generală” (1912) etc.
Aprecieri post-mortem
După săvârşirea serviciului religios de la Biserica Albă, a luat cuvântul ministrul de război, generalul Mărdărescu, care a spus: “Armata întreagă, prin graiul meu, îşi exprimă neţărmurita durere ce o încearcă prin pierderea generalului Christescu, care, ilustrând, rând pe rând, toate gradele prin care a trecut, a ocupat, cu cinste şi vrednicie, locul cel mai distins din armată. (...) Va rămâne o pildă strălucită de îndeplinirea, cu abnegaţie, datoriei.”
La cimitirul Bellu, generalul Al. Gorski, subşeful Marelui Stat Major, în discursul său, va spune : “Timp de 30 de ani neîntrerupţi el a fost profesorul şi îndrumătorul principal al promoţiilor de ofiţeri, care, destinându-se serviciului de stat major, au urmat Şcoala Superioară de Război. (...) Superioritatea generalului Christescu constă din o vastă cultură generală, o profundă cunoştinţă a principiilor războiului, aplicate şi modelate la mijloacele fiecărei epoci, o facultate superioară de analiză şi sinteză a elementelor determinante în orice problemă militară şi într-o aplicarea acestor principii şi acestor elemente, cu o competenţă desăvârşită, un lăudabil curaj de răspundere şi cu mijloace lipsite de rigiditate, ţinând seama, totdeauna, că, la orice act militar, credinţa, sufletul şi inima constituiesc şi ele elemente inseparabile. (...) Aproape toţi comandanţii regimentelor, de brigăzi şi divizii la începutul războiului din 1916 fuseseră elevii lui şi au aplicat în război principiile învăţate de la dânsul, care au contribuit la unitatea de doctrină în majoritatea actelor de vitejie, executate de elementele armatei noastre, pe diferite fronturi de luptă ale războiului. (...) Superioritatea genertalului Cristescu constă într-o lipsă de orice prejudecată sau de rutină. Inainte de toate, însă, am putut să constatăm cât de scumpă îi era armata, cât de mare îi era dragostea de ţară şi de neam şi cât iubea, în special, serviciul de stat major cu care se identificase astfel, încât mereu ne spunea că nu poate să se împace cu ideea că odată şi odată va trebui să se despartă de Marele Stat Major.”
La 11 mai 1923, la Academia Română, a avut loc şedinţa pentru cinstirea memoriei regretatului general Cristescu, la care Grigore Antipa, în cuvântarea sa, a spus: “Generalului Cristescu i se datoreşte cea mai mare victorie a armatei române în războiul mondial; căci este acela, care, prin marele sale talente de organizator, a refăcut armata noastră în Moldova şi care a organizat lupta ei eroică şi a pregătit biruinţa de la Mărăşeşti, provocând nu numai admiraţia aliaţilor ci şi respectul duşmanilor. (...) Pentru cugetarea românească, generalul Christescu este cea mai splendidă manifestare a geniului românesc, atât ca cugetător cât şi ca artist creator în arta şi ştiinţa strategiei. (...) Pentru poporul nostru, generalul Christescu, fiu de sătean din judeţul Argeş, este cea mai strălucită dovadă de comoară de energie şi inteligenţă care zace în el şi care constituie cea mai sigură garanţie a viitorului strălucit al acestei naţiuni. Moartea generalului Christescu este un doliu naţional. ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu