După obţinerea independenţei României (1877) s-a pus problema
modificării statutului internaţional al ţării şi schimbarea rangului
domnitorului Carol. Astfel în toamna anului 1878 Consiliul de Miniştri a
hotărât ca domnitorul să poarte titlul de Alteţă Regală, iar după doi ani, în
1880 era reglementată şi continuitatea succesiunii la tronul României în
condiţiile în care Carol I nu avea urmaşi direcţi. La 13/25 martie 1881, în
Adunarea Deputaţilor a fost depus proiectul de lege prin care Parlamentul proclama
ca România să ia titlul de Regat iar Carol şi moştenitorii săi - titlul de Rege
al României. Festivităţile proclamării regatului au fost stabilite pentru 10/22
mai 1881, când se împlineau cincisprezece ani de la urcarea principelui Carol
pe tron.
Pentru Carol I s-a confecţionat o coroană din oţelul unuia dintre
tunurile turceşti capturate de români la Plevna, în timpul războiului din 1877.
Tunul era unul foarte modern pentru vremea sa, fiind de fabricaţie germană,
marca Krupp. Coroana de oţel a României a fost confecţiontă la Arsenalul
Armatei, situat pe Dealul Spirii. Coroana reginei Elisabeta a fost confecţionată din aur, fără pietre preţioase.
Decizia de a se confecţiona o coroană de oţel, în locul uneia de
aur, are o înaltă semnificaţie politică şi filosofică, reflectând, în acelaşi
timp şi concepţia lui Carol I despre monarhia modernă. Aceasta are forma
obişnuită a coroanelor regale: un cerc frontal din oţel decorat cu romburi şi
perle din oţel. De la marginea superioară a cercului se ridică opt fleuroane
mari continuate cu opt cercuri perlate care se unesc în mijloc într-un glob în
care se află Crucea "Trecerea Dunării". Cu aceeaşi coroană s-a
încoronat şi Regele Ferdinand, la Alba Iulia, în 1922. Coroana Reginei Elisabeta
a fost confecţionată din aur. Cele două coroane au fost sfinţite în Bucureşti,
la Mitropolie în ziua de 9/21 mai.
Încoronarea s-a desfăşurat în dimineaţa zilei de 10/22 mai 1881.
Regele nu a dorit a fi uns şi încoronat în biserica Mitropoliei renunţând la
vechile obiceiuri. El a refuzat încoronarea formală, deoarece a considerat
coroana doar ca un atribut simbolic al noului stat independent, care şi-a
câştigat statutul prin forţa deciziei poporului român şi a armelor sale, pe
câmpul de bătălie.
După semnarea Proclamaţiei de încoronare de către cei doi
suverani, cortegiul a pornit spre Palat. În sala tronului coroanele au fost
aduse de preşedinţii Corpurilor legiuitoare. În discursul său, Regele Carol I a
declarat "... Cu mândrie dar primesc această Coroană, care a fost făcută
din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noştri şi care a fost sfinţită
de biserică. O primesc ca simbol al independenţii şi puterii României."
Omagierea dinastiei a fost astfel contopită într-un singur moment
—10 mai— prin trei evenimente istorice diferite: cincisprezece ani de la
urcarea pe tron a principelui Carol I, obţinerea independenţei României (9 mai
1877) şi proclamarea Regatului României (14 martie 1881).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu