12 hectare de hale aparținând uzinelor Electroputere, au fost
vândute, pentru a fi amenajat un mall (AUCHAN) cu o suprafață de 55.000 de
metri pгtrați, care găzduiește circa 120 de magazine diverse, un fel de bazar
modern cu ștaif..
In urmă cu 20 de ani, uzina Electroputere avea peste 12.000 de angajați, iar locomotivele și celelate produse de mare tehnologie pe care le fabrica se vindeau în aproape toată lumea.
Cum s-a ajuns aici? Așa cum România a ajuns să fie mai mare exportatoare de banane și de portocale, decât de produse agricole autohtone.
Urmare a politicilor înțelepte și oneroase duse de interesele economice străine și susținute de toți guvernanții cărora le-am conferit, din prostie,legitimitate în ultimii 20 de ani. Industria romвnească a fost distrusă sistematic și metodic, singura ei vină fiind aceea de a fi competitivă și jenantă pentru corporațiile străine.
Jaful „științific” al industriei românești a fost încurajat și motivat de primul premier „așa-zis democrat” al Romвniei, dar și trădător – Petre Roman – care, în ianuarie 1990, a lansat conceptul de retehnologizare și pe cel de ”industrie neeficientă” a celei românești Fгcând referire la obiectivele industriale din perioada comunistă, le-a catalogat drept „fiare noi cu valoare de fiare vechi”, afirmaюie ce s-a transformat în sintagma care a etichetat industria noastră, drept un „morman de fiare vechi”. In acest fel, s-a deschis calea privatizărilor pгguboase, prezentate opiniei publice drept inegalabile succese pe calea integrării în structurile euro-atlantice. Acțiunea, pe ansamblu, s-a dovedit o mare crimă națională. Nici „Electroputere” Craiova n-a scгpat. Ea era una din mândriile industriei româ nești, pentru care liderii comuniști Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu au fost în stare să-i înfrunte pe ruși pentru a o pгstra, S-a transformat într-un mall, proprietate străină, în care se vând, cu precădere numai prosuse ale industriilor străine .
Intre 1941-1949, la societatea din Craiova s-au executat doar reparații la locomotivele cu abur. Incepвnd din 1949, uzina s-a profilat pe fabricarea locomotivelor de mină și a tramvaielor. Apoi, în 1956, s-au achiziюionat, din Elveția, șase locomotive Diesel-electrice, 10 motoare Diesel tip 12 LDA 28 și 10 echipamente electrice complete. Totodată, s-a cumpгrat licența de fabricație a unei locomotive Diesel-electrice, fabricată de firmele Sulzer Frères, Brown Bovery și S.L.M.. De asemenea s-a încheiat un contract pentru furnizarea de utilaje necesare producției de locomotive. Locomotivele au fost realizate prin conlucrarea uzinelor de la Reșița și Craiova. Astfel, în anul 1964, au fost asamblate la Craiova 85 de locomotive Diesel-electrice.
Pe vremea în care Romвnia achiziționa licența și începea fabricarea locomotivelor Dsiesel-electrice la Craiova, în URSS existau deja trei uzine care produceau locomotive. Cu toate acestea, autoritățile române au preferat licența elvețiană, stârnind nemulțumirea Moscovei, manifestată explicit, cu ocazia vizitei efectuate de Nikita Hruєciov la Craiova, în iunie 1962. Poziția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost însă fermă, uzina de la Craiova continuându-și activitatea. Ajuns secretar general al PCR, Nicolae Ceauєescu s-a preocupat de dezvoltarea uzinei craiovene. Planul cincinal 1966-1970 a prevăzut dotarea Căilor Ferate Române cu 630 de locomotive Diesel-electrice, 1 100 vagoane de călători și 23.250 de vagoane de marfă cu patru osii, precum și electrificarea a 430 km de linie de cale ferată. De asemenea, Nicolae Ceauєescu a aprobat dezvoltarea Uzinei Electroputere, astfel încât din 1967 s-a început fabricarea locomotivei electrice tip Co-Co, seria 060-EA. Totodată, s-a început producția de aparataj de оnaltă tensiune și motoare electrice. La sfârșitul lui 1969, Uzina de la Craiova a atins ritmul maxim de fabricație, producвnd 150 de locomotive Diesel-electrice și electrice pe an.
Nicolae Ceauşescu a aprobat dezvoltarea uzinei de la Craiova în scopul construirii din anul 1967, a locomotivei electrice tip CoCo, seria 060-EA. Tot în aceaşi perioadă s-au adoptat măsuri pentru producerea de aparataj de înaltă tensiune şi motoare electrice (circa 3.000 de bucăţi pe an) şi realizarea a 360 de locomotive Diesel-electrice tip 060 DA şi 89 de locomotive electrice tip CoCo. La sfîrşitul anului 1969, Electroputere a realizat 150 de locomotive Diesel-electrice şi electrice pe an. În perioada 1966-1970 au fost făcut investiţii la uzina dinCraiova în
valoare de 450 de milioane de lei. Până în anul 1989 au fost construite
peste 1.400 de locomotive Diesel-electrice şi aproape 1.000 de locomotive
electrice.
Nicolae Ceauєescu a aprobat dezvoltarea Uzinei de Construcții de Mașini de la Reșița, a Uzinei 23 August din Bucureєti, precum și a fabricii de vagoane de la Arad. La Reșița s-au fabricat anual 170 de motoare pentru locomotivele Diesel-electrice realizate la Craiova. Pentru Uzinele 23 August, ritmul maxim anual de producюie a fost stabilit la 80 de locomotive Diesel-hidraulice și 400 de motoare Diesel de 350 și 700 CP.
In urmă cu 20 de ani, uzina Electroputere avea peste 12.000 de angajați, iar locomotivele și celelate produse de mare tehnologie pe care le fabrica se vindeau în aproape toată lumea.
Cum s-a ajuns aici? Așa cum România a ajuns să fie mai mare exportatoare de banane și de portocale, decât de produse agricole autohtone.
Urmare a politicilor înțelepte și oneroase duse de interesele economice străine și susținute de toți guvernanții cărora le-am conferit, din prostie,legitimitate în ultimii 20 de ani. Industria romвnească a fost distrusă sistematic și metodic, singura ei vină fiind aceea de a fi competitivă și jenantă pentru corporațiile străine.
Jaful „științific” al industriei românești a fost încurajat și motivat de primul premier „așa-zis democrat” al Romвniei, dar și trădător – Petre Roman – care, în ianuarie 1990, a lansat conceptul de retehnologizare și pe cel de ”industrie neeficientă” a celei românești Fгcând referire la obiectivele industriale din perioada comunistă, le-a catalogat drept „fiare noi cu valoare de fiare vechi”, afirmaюie ce s-a transformat în sintagma care a etichetat industria noastră, drept un „morman de fiare vechi”. In acest fel, s-a deschis calea privatizărilor pгguboase, prezentate opiniei publice drept inegalabile succese pe calea integrării în structurile euro-atlantice. Acțiunea, pe ansamblu, s-a dovedit o mare crimă națională. Nici „Electroputere” Craiova n-a scгpat. Ea era una din mândriile industriei româ nești, pentru care liderii comuniști Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu au fost în stare să-i înfrunte pe ruși pentru a o pгstra, S-a transformat într-un mall, proprietate străină, în care se vând, cu precădere numai prosuse ale industriilor străine .
Intre 1941-1949, la societatea din Craiova s-au executat doar reparații la locomotivele cu abur. Incepвnd din 1949, uzina s-a profilat pe fabricarea locomotivelor de mină și a tramvaielor. Apoi, în 1956, s-au achiziюionat, din Elveția, șase locomotive Diesel-electrice, 10 motoare Diesel tip 12 LDA 28 și 10 echipamente electrice complete. Totodată, s-a cumpгrat licența de fabricație a unei locomotive Diesel-electrice, fabricată de firmele Sulzer Frères, Brown Bovery și S.L.M.. De asemenea s-a încheiat un contract pentru furnizarea de utilaje necesare producției de locomotive. Locomotivele au fost realizate prin conlucrarea uzinelor de la Reșița și Craiova. Astfel, în anul 1964, au fost asamblate la Craiova 85 de locomotive Diesel-electrice.
Pe vremea în care Romвnia achiziționa licența și începea fabricarea locomotivelor Dsiesel-electrice la Craiova, în URSS existau deja trei uzine care produceau locomotive. Cu toate acestea, autoritățile române au preferat licența elvețiană, stârnind nemulțumirea Moscovei, manifestată explicit, cu ocazia vizitei efectuate de Nikita Hruєciov la Craiova, în iunie 1962. Poziția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost însă fermă, uzina de la Craiova continuându-și activitatea. Ajuns secretar general al PCR, Nicolae Ceauєescu s-a preocupat de dezvoltarea uzinei craiovene. Planul cincinal 1966-1970 a prevăzut dotarea Căilor Ferate Române cu 630 de locomotive Diesel-electrice, 1 100 vagoane de călători și 23.250 de vagoane de marfă cu patru osii, precum și electrificarea a 430 km de linie de cale ferată. De asemenea, Nicolae Ceauєescu a aprobat dezvoltarea Uzinei Electroputere, astfel încât din 1967 s-a început fabricarea locomotivei electrice tip Co-Co, seria 060-EA. Totodată, s-a început producția de aparataj de оnaltă tensiune și motoare electrice. La sfârșitul lui 1969, Uzina de la Craiova a atins ritmul maxim de fabricație, producвnd 150 de locomotive Diesel-electrice și electrice pe an.
Nicolae Ceauşescu a aprobat dezvoltarea uzinei de la Craiova în scopul construirii din anul 1967, a locomotivei electrice tip CoCo, seria 060-EA. Tot în aceaşi perioadă s-au adoptat măsuri pentru producerea de aparataj de înaltă tensiune şi motoare electrice (circa 3.000 de bucăţi pe an) şi realizarea a 360 de locomotive Diesel-electrice tip 060 DA şi 89 de locomotive electrice tip CoCo. La sfîrşitul anului 1969, Electroputere a realizat 150 de locomotive Diesel-electrice şi electrice pe an. În perioada 1966-1970 au fost făcut investiţii la uzina din
Nicolae Ceauєescu a aprobat dezvoltarea Uzinei de Construcții de Mașini de la Reșița, a Uzinei 23 August din Bucureєti, precum și a fabricii de vagoane de la Arad. La Reșița s-au fabricat anual 170 de motoare pentru locomotivele Diesel-electrice realizate la Craiova. Pentru Uzinele 23 August, ritmul maxim anual de producюie a fost stabilit la 80 de locomotive Diesel-hidraulice și 400 de motoare Diesel de 350 și 700 CP.
Tracțiunea Diesel în România
Primele automotoare Diesel românești au fost fabricate în 1934 la uzinele “Malaxa” din Bucureєti și Astra din Arad.
Tracțiunea Diesel – în adevгratul sens al cuvвntului – a fost utilizată de rețeaua CFR începвnd cu 1959, odată cu construirea primelor locomotive Diesel-electrice de 2.100 CP de tip 060-Da și 060-DA1. Din 1960, Uzina “Electroputere” Craiova a devenit fabricantul general care executa echipamentul electric al transmisiei și montajul general, iar Uzina Constructoare de Maєini Reșița devenea constructorul motorului Diesel 12 LDA 28, sub licența Sulzer, al transmisiei mecanice și al boghiurilor. Evoluția industriei socialiste românești a condus la dezvoltarea parcului de locomotive Diesel și apoi electrice care, treptat, au înlocuit definitiv locomotivele cu aburi. Primele locomotive Diesel românești au fost proiectate inițial pentru trenurile de marfă. Succesul acestora a determinat utilizarea lor și pentru remorcarea trenurilor de călători. Pentru aceasta au fost operate unele modificгri tehnice menite a spori viteza locomotivelor de la 100 la 120 km/h.
Tracțiunea electrică în România
Pe 9 decembrie 1965, în țara noastră au intrat primele locomotive electrice, pe secția de remorcare Predeal - Braєov. Locomotivele aveau o putere de 5.100 kW єi o viteză maximă de 120 km/h. Din nou, Uzina “Electroputere” Craiova a devenit liderul constructorilor de locomotive, realizând partea electrică și montajul general al locomotivelor electrice tip 060-EA єi 060-EA1, aceste tipuri de locomotive situвndu-se printre cele mai moderne locomotive europene.
Cu ajutorul locomotivei experimentale tip EA2-122, s-a atins recordul de viteză al Căilor Ferate Române, adică 204 km/h, pe tronsonul Florești Prahova - Buda.
Politica industrială a României europene
Consiliul European de la Lisabona, din martie 2000, a trasat ca obiectiv strategic, transformarea Uniunii Europene în cea mai competitivă și dinamică economie din lume, capabilă de o creștere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe și mai bune, și coeziune socialгă
Acest deziderat se regгsește în Programul de Guvernare pe 2005 – 2008 al guvernului Tгriceanu, primul guvern al Romвniei europene. Programul are 27 de capitole, iar capitolul 13 este dedicat Politicii industriale, al cărei „obiectiv strategic” este creєterea competitivității și performanțelor industriei românești în context european și mondial. Politica industrială a Romвniei urma a fi elaborată țințnd seama de interesul național, în beneficiul public ăi în respect pentru siguranța cetățeanului. Obiectivele generale ale politicii industriale sunt: creșterea competitivității; sporirea rolului cercetării și dezvoltгrii; promovarea unui management durabil al resurselor și protecșia mediului; îmbunătățirea pregătirii profesionale și ocuparea forței de muncă. In viziunea Guvernului instrumentele pentru aplicarea viitoarei politici industriale a României urmau a fi: asistența sectorială, privatizarea și restructurarea, asistența pentru export, susținerea IMM-urilor și dezvoltarea regională, accesul la informație și tratarea externalităților”.
Nimic despre industria grea, despre industria constructoare de mașini, ci doar referiri la susținerea IMM-urilor. U toate că practica socială a dovedit că numai marile companii dețin adevărata forță financiară, Guvernul a pus accent pe intreprinderile mici și mijlocii. Dar nici această politică nu a fost în stare să o susțină.
Programul de Guvernare al cabinetului Boc, pe perioada 2009 – 2012, cuprindea 29 de capitole și o Anexă cu „Prognoza Principalilor Indicatori Macro Economici”. Nici un capitol nu face referire expresă la politica industrială, vizând ramurile cu adevгrat importante ale industriei și necesitatea reindustrializării țării. Din pгcate, viziunea Guvernul Boc, pare a se limita la „un proiect extrem de important reprezentat de reabilitarea termică a blocurilor, proiect care are cel puțin două avantaje majore: economie la factura plătită de cetățean, iar pe de altă parte, este vorba despre locuri de muncă și comenzi pentru industria autohtonă.” Așadar, industria autohtonă se rezumă la producerea poliesterului expandat precum și a diblurilor și cuielor necesare aplicării acestuia pe fațadele blocurilor. In această situație, locul adevăratei industrii românești este doar în istorie. Deci, nu e de mirare că Uzina „Electroputere” Craiova s-a transformat în mall.
Ei, da! Bravo! Asta da realizare!!!: din peste 12 000 de locuri de muncă la Elecroputere Craiova în 1989, se vor realiza în decursul anului 2011, 1 000 de locuri de muncă, marcând o nouă “victorie” a capitalismului românesc.
Dezastrul economic adus de „Involuția” din decembrie 1989, în România, este egal cu rezultatele unui război devastator, cu singura deosebire că alături de năruirea economică s-a provocat .și una spirituală.
Imediat
după Involuţie, Electroputere Craiova a început să aibă din ce în ce mai puţine
comenzi, iar situaţia a devenit una critică. Uzina a fost scoasă la
privatizare, iar în anul 2007 grupul Al Arrab din Arabia Saudită a preluat de
la stat pachetul majoritar de acţiuni ale Electroputere, pentru suma de
2,3 mil. euro. Omul de afaceri Fatih Taher a promis la vremea respectivă
că va face investiţii de câteva zeci de milioane de euro. A promis că o să
producă la Craiova
locomotive pentru a le exporta în Orientul Mijlociu. Producţia de locomotive a
devenit o amintire, Taher a fost interesat doar de activele şi terenurile
societăţii. A vândut uzina în urmă cu doi ani pe bucăţi.
Compania şi-a redus drastic vânzările de vehicule feroviare, mai
multe linii de producţie au fost închise, în prezent producând doar
transformatoare de putere. Primul mall din Craiova a fost amenjat în fostele hale ale
Uzinei Electroputere. Totul s-a construit pe o suprafaţă de 30.189 de
metri pătraţi, din care 20.000 metri pătraţi au fost ocupaţi de magazine, de un
hypermarket şi de un magazin bricolaj. Au fost amenjate şi aproximativ
1900 de locuri de parcare. "Electroputere Shoping
Center" (Auchan) , a fost construit de compania K&S Electric Power Point,
deţinută de oameni de afaceri belgieni, iar investiţia se ridică la 45 de
milioane euro.
Va veni, destul de curând vremea când românii se vor trezi și
vor spulbera adunătura de profitori și trădători de țară !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu