ROMA - SUBTERANE - BASILICA SUBTERANĂ DE LA PORTA MAGGIORE XXXX 1

             Basilica subterană de la Porta Maggiore, din cartierul Prenestino-Lambicano, este considerată majoritar drept o basilică neopitagoriciană. Cu toate acestea se mai discută și alte destinații ale vestigiului. Se mai presupune că ar fi putut fi un mormânt, sau basilică funerară, nympheum, sau templu neopitagorician.

Lucrarea subterană a fost descoperită întâmplător în 1917, în urma prăbușirii unei bolți din ale sale. Peste aceasta fusese construit un viaduct care suporta căile ferate ce duceau la gara centrală a Romei (stazione Termini) și, la nivelul solului, linia de tramvai care deservea cartierul din Via Prenestina. Apare bizară lipsa de grijă a constructorilor de căi ferate de a nu sonda suficient terenul în adâncime. Este considerată, de unii autori, cea mai importantă descoperire făcută în Roma de la descoperirea Catacombelor. Se pare că guvernul italian a fost de aceeași părere și nu a precupețit eforturile financiare, luând măsura de a devia calea ferată Roma-Napole și de a îndepărta talusul care acoperea vestigiul.

S-a constatat și existența unui puț circular și apoi a unui mare coridor subteran, înclinat ușor, cu o pantă de cica 15%. Coridorul parcurge o direcție paralelă cu lungimea basilicii, după care cotește în unghi drept și corespunde din lateral cu vestibulul basilicii. Basilica a fost găsită umplută cu resturi și pământ până la o treime din înălțimea interioară. Direcția responsabilă de săpături a luat măsura golirii imediate a unei părți din coridor și întregii basilici. Panta ușoară a coridorului și diferența de circa 10 metri între calea Prenestina antica și baza basilicii demonstrează că în antichitate nu se putea intra în aceasta din urmă decât după o parcurgere relativ lungă, în semiobscuritate, luminată numai din timp în timp de o gaură în plafon. Ceva mai bine luminat era vestibulul patrat, asemănător cu atriumul care preceda vechile biserici creștine.

Structura subterană a basilicii prezintă acel vestibul, sau pronaos patrat, a cărui deschidere din plafon constituia unica sursă de lumină. Din pronaos se pătrunde într-o mare sală basilicală cu trei nave separate prin șase pilaștri groși. La capătul navei centrale se găsește o absidă semicirculară cu raza de 1,55m.

Lucrarea se întinde pe o suprafață de 12 x 9 m și are o înălțime de 7 m. Navele laterale au lățimea de 2 m, iar cea centrală de 3m.  Pilaștrii au secțiune de circa 0,95 x 1,15 m și sunt uniți prin arcade scunde. Ei sunt înconjurați de bande duble negre, care delimitau, probabil, o decorație mozaicală, sau un placaj cu marmură, decorații care au fost, cu siguranță jefuite. Tot o bandă neagră dublă înconjoară perimetral și basilica. Acestă bandă este întreruptă în dreptul absidei, asemănător cu întreruperea balustradei din palatul de la Knosos (Creta) în dreptul amplasamentului tronului. La absida din această basilică se văd bine urmele unui scaun (thronos) atașat odinioară de zid.

Spre deosebire de arcadele scunde care unesc pilaștrii, bolțile navelor sunt cilindrice. Pereții și bolțile sunt acoperite cu decorații din stuc alb reprezentând o siută de scene mitologice, care au ca teme destinul sufletului și secretele inițierii în Mistere. Se poate vedea în special : Zeus răpind pe Ganymeda, Medeea dând o poțiune dragonului care păzea Lâna de Aur, pe care Jason îl pusese să o păzească, poetesa Sappho aruncându-se în mare (interpretare ce nu este acceptată de toți analiștii), precum și Victorii înaripate, capete de Meduze, copii care se joacă, suflete conduse spre infern, un rit de căsătorie, obiecte de cult, animale și un un pitic revenind acasă după o vânătoare și încă multe alte subiecte.

Pavimentul vestibului este realizat din mozaic de piatră albă. Vestibulul (pronaosul) este încojurat și de o dublă bordură de piatră neagră. O alta, tot dublă, formează în centru un careu la un nivel puțin inferior. Unghiurile acestui ultim careu de linii negre sunt ornate cu palmete. In centru se află un puț săpat în tuf  și prevăzut cu un canal de deviație. Acesta a fost, probabil, amplasamentul unui agheasmatar, așa cum se aflau în fața templelor grecești. Basilica este pavată ca și pronaosul (vestibulul)

Conservarea excepțională a decorurilor de stuc se datorează timpului foarte scurt de folosire a locului, câțiva ani cel mult. Datortă fragilității structurilor și decorurilor, accesul, care nu se poate face prin poarta originară, încă neexplorată, este aproape în totalitate interzis publicului.