In
Roma antică marile imobile de locuințe, construite pentru populația săracă, sau
cu poziție medie, se numeau insulae. Acestea
puteau ajunge la înălțimi de până 5-7 etaje și nu aveau o siguranță
constructivă corespunzătoare, atât datorită materialelor proaste folosite de
proprietari, cât și datorită excesivei lor înghesuieli pe străzi înguste și
nesistematizate. Acele imobile înalte s-au dezvoltatat prin suprapopularea
orașului din ultima parte a existenței Republicii și începutul perioadei
Imperiului. Primii împărați au fost obligați să limiteze înălțimea clădirilor,
datorită neajunsurilor pe care le produceau.
Imobilul cunoscut astăzi sub numele de Insula Capitol, sau Insula Romana a fost descoperit în anul 1927,
atunci când a fost demolată biserica barocă Santa Rita de Cascia. Ruinele
imobilului sunt retrase față de drum, în mare parte ascunse de arbori și de treptele
bisericii Santa Maria
Insula Capitol, construită din cărămidă la exterior și beton la interiorul
zidului, pe cel puțin patru etaje, a fost construită la începutul sec.al 2-lea
e.N. Este contemporană cu piațele lui Traian, dar are o scară modestă. Baza sa
se afla la 9 metri sub nivelul actualului trotuar, iar primele trei caturi
aveau destinația de magazine simple, cu perete plin spre colina din apropiere.
In cel de al doilea etaj se afla un magazin mai larg, iar cel de al treilea avea
un balcon ce atingea scara. Această insula este unul dintre cele mai minunate
exemple existente ale unui imobil din cărămidă, spre deosebire multe altele
care erau realizate din mult lemn.
In sec.al 11-lea, etajele superioare
ale imobilului s-au încorporat în biserica San Biagio Mercatello, adică a
pieței, arhitect fiind Boccabella. Piața se afla în apropiere începând cu
sec.al 11-lea până în 1477, dată la care a fost mutată în Piața Navona.
Biserica San Biagio a fost donată de
papa Alexandru al VIII-lea, în 1658, Confreeriei Sfintei Coroane a lui Iisus
Christos.
O altă biserică s-a ridicat
deasupra, în 1665, de către arhitectul Carlo Fontana, aceea fiind biserica
Santa Rita de Cascia.
Pe timpul lucrărilor arheologice din
1927 s-a descoperit și clopotnița romană cu ferestre cu giurgiuvele., dar și o
absidă cu pictură din sec.al 14-lea, reprezentând depunerea lui Christos
înconjurat de Sfânta Fecioară și de Sfântul Ioan.
Insula a fost săpată pe cele cinci-șase
etaje. Parterul său a fost ocupat, ca mai totdeauna, de tabernae, de portic,
sau depozite care corespundeau cu o curte centrală. In interior existau scări
din lemn care conduceau la mezanin și la primul etaj. Camerele de la etajele
superioare erau destinate locuirii, având podele de lemn și ferestre mici.
Deoarece camerele de la etajele superioare erau mai mici, rezultă că erau
destinate închirierii celor mai săraci chiriași. Aceste edificiu de cinci-șase
etaje putea adăposti circa 350 de plebei, adică de două ori mai mulți decât
decât cele obișnuite în acel timp și construite din mult lemn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu