Apeductul lui Augustus (Aqua Augusta) a fost construit sub domnia acestuia, în anul 2 e.N.
A fost lung de 22.172 de pași (32,9 Km) și construit
în cea mai mare parte subteran. Traseul său aerian, peste arcuri, era de numai
500 de metri. Aducea apa în majoritate din lacul Alsietinus (un mic lac al
Etruriei, la nord-vest de Roma, situat într-un crater stins, lac numit astăzi
Martignano). El apriviziona în Transtiberium (cartierul Transtevere) și
atingea, în trecere colina Janicul, după ce trecuse nu departe de Veies,
urmărind traseul Căii Triumfale (Via care lega Roma de Via Cassia, în apropiere
de Veies) și apoi a Căii Aureliene. O altă Via Triupmhalis, cea folosită pentru
celebrarea marilor învingători şi împăraţi, avea un alt traseu, care trecea pe
la Circus Maximus, Septizonium, Arcul lui Constantin, Colosseum şi pe Via Sacra
din Forum Romanum. Apa adusă de acest apeduct avea o calitate aşa de proastă
încât a fost prevăzută numai pentru naumachia lui Augustus, după
care se termina fără nici un rezervor. Frontinus a apreciat că Augustus nu a
dorit să folosească apa bună a altor apeducte pentru proiectul său de bazin.
Excedentul de apă era folosit numai pentru irigaţia grădinilor din exteriorul
oraşului, căci apa era nesănătoasă. Este cel de al nouălea şi ultimul dintre
apeductele Romei prin înălţime (5 metri), în epoca lui Frontinus, fără a lua în
calcul Aqua Traiana şi Aqua Alexandriana, încă neconstruite. Volumul de apă
primit de acest apeduct nu a fost evaluat de Frontinus, căci depindea de
cantitatea care deriva din lacul Alsietinus şi apoi din lacul Sabatinus. Cu
toate acestea, Frontinus a calculat că el furniza 16.300 mc/zi. Apa acestuia
era distribuită în totalitate în locuri din afara zidurilor pe timpul lui
Frontinus.
Totalitatea apei aduse de acest apeduct se deversa în afara
Romei, din care 10.800 mc erau rezervate împăratului, iar 5.800 mc se livrau
particularilor din afara capitalei, pentru nevoi de irigație.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu