Excentricul împărat Nero
(54-68 e.N) a construit o nouă ramură a apeductului lui Claudius, apeduct terminat în
anul 52 e.N și care putea duce apă în toate cele 14 regiuni (mari cartiere) a
Romei, datorită înălțimii lui.
Nero a folosit apa din noua ramură a apeductului pentru a
aproviziona palatul său de excepție Domus
Aurea. Noua ramură a apeductului lui Claudius s-a numit Arcus Neroniani. Bolţile de la Arcus
Neroniani au avut o deschidere de 7,75 metri, iar pilele executate
numai din cărămidă aveau o secțiune de 2,30 X 2,10 metri şi o înălţime de 16
metri.
Mai
târziu, împăratul Domitianus a prelungit arcadele până la colina Palatin. In
valea adâncă dintre cele două coline s-au suprapus patru etaje de arcade, care
au devenit unul dintre edificiile cele mai îndrăznețe din Roma antică. Arcadele
acelea de susținere, din cărămidă înnegrită, contrastau cu aurul și albul
Palatinului.
In
versiunea finală, noua porţiune a apeductului avea 2 Km şi ajungea la templul
Divinului Claudius de pe colina Caelius. Acele canale noi nu au avut efectul
scontat. Deturnările frauduloase de apă au crescut până la punctul în care
Caelius şi Aventinul au fost private de apele Apeductului Marcia şi de cele de
la Aqua Julia, rămânând numai cu cele aduse de Apeductul Claudia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu