Biblioteca lui Asinius Pollio (Bibliotheca Asini Pollionis), a fost construită în anul 38 e.A, devenind prima bibliotecă publică din Roma.
Gaius Asinius Pollio (Asinius
Pollion) (76 e.A.-4 e.N.) a fost un om politic și militar de la sfârșitul
Republicii și din timpul domniei lui Augustus, orator, istoric și poet, membru
al ginții plebeiene a Asinii-lor.
A fost prieten al poetului Catullus. Istoricul Velleius Parteculus l-a așezat
între spiritele cele mai distinse al epocii sale. Valerius Maximus l-a citat
drept un frumos exemplu al unei bătrâneți robuste.
Proiectul lui Caesar de a
înfiinţa o Bibliotecă a Romei, a fost reluat de către Asinius Pollio (proiect
care încolțise în mintea lui Caesar după exemplul Bibliotecii din Alexandria , la a cărei
incendiere participaseră trupele sale). Asinius Pollio a folosit prada
acumulată cu ocazia victoriei lui asupra parților pentru a restaura Atrium Libertatis, de la
templul Libertății de pe colina Aventin, templu care adăpostea odinioară
arhivele cenzorilor. Aici a instalat prima bibliotecă publică romană, în anul
38 e.A, bibliotecă divizată în două secțiuni, una greacă și una latină , conform
programului lui Caesar. El a fixat astfel planul general al tuturor
bibliotecilor publice romane, care urmau a fi construite mai târziu, adică a
influențat planul de organizare. Există mărturii că acest templu a adăpostit
odinioară arhivele cenzorilor. Departe de a se limita la o linie pur utilitară,
Pollio a elaborat și un program iconografic, vizând creșterea valorii
edificiului și celebrarea marilor figuri ale culturii grecești și romane.
A luat parte și la marile lucrări
de renovare a Romei, inițiate de Augustus.
Cu ocazia amenajării bibliotecii
și-a expus colecțiile de artă, bogate în statui grecești. A făcut cunoscute
operele bibliotecii prin recitări și lectură publică, modalități devenite
curând la modă.
A deținut lucrările lui Aristotel, reeditate recent, darși lucrări de poezie romană. Biblioteca
a servit și ca muzeu general
de de artă.
Arta sa oratorică a fost mult
apreciată, astfel că Seneca l-a plasat la nivelul lui Cicero , în ciuda diferențelor de stil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu