Armata Roșie a lui Stalin număra la începutul răzoilui 186 de divizii ,
fără a pune la socoteală gărzile de frontieră și trupele speciale NKDV.
Wehrmahtul lui Hitler, cel care ataca prin surprindere în primele ore ale zilei
de 22 iunie 1941, dispunea de numai 153 de divizii.
In ajunul asaltului german armata lui Stalin
dispunea de o dotare mult superioară. Numărul tunurilor și al mortierelor era
identi cu al germanilor, de 39000, dar aviația sovietică dispunea 9.000 de
aparate de zbor contra 4.400 aparate germane și de 11.000 de tancuri contra a a
4.000 ale germanilor. Dar din această
superioritate materială nu va rămâne nimic după primele trei zile de comflit,
din cauza lipsei de pregătirew pentru răzoi a Armatei Roșii.
Armata germană de asalt a fost îndreptată de
Hitler pe trei direcții, spre Moscova, spre Leningrad și spre sud-est prin
Moldova și Ucraina, direcție pe care s-au alăturat și Armatele române. Armata
germană dispunea de aproape patru milioane de oaneni pregătiți și bine
echipați. Pentru a li se opune germanilor Armata Roșie dispunea de trei
milioane de oameni prost pregătiți și prost echipați. Stalin a plătit scump
prin comortamentul său ezitant, dar și prin epurarea impusă de el în râdul
ofițerilor de rang înalt și mijlociu pe timpul Marii Terori din de la sfârșitul
anilor 1930.
Timp de luni întregi Stalin s-a aflat mereu în
urma evenimentelor, piezându-se printre accese de mânie furioase, hotărâri
absurde și măsuri brutale care îl caracterizau. Războiului și primelor
înfrângeri catastrofale a știut să le răspundă doar acumulând măsuri
polițienești.
După bătălia de la Stalingrad, pe 3 martie 1943 se
va autointitula mareșal și potrivit noului rang a început să apară în public în
uniformă albă cu nasturi de aur. Succesele militare obținute de Armata Roșie
între 1943 și 1945 au fost rezultatul unei perioade de ucenicie de un an și
jumătate, atât pentru cei de pe front cât și pentru Stalin. Acea perioadă a
costat un an și jumătate de insuccese militare, echivalentul a șase milioane și
jumătate de morți și de prizonieri.
Este demn de amintit că la sfârșitul lunii
ianuarie 1943, URSS avea pe câmpul de luptă 535.000 de oameni, iar Germania
numai 230.000, deci un raport al forțelor umane de 2:1. La tancuri URSS avea
1300 de unități , iar Germania numai 450, deci un raport de 3:1. Germania nu
mai avea rezerve de adulți și instruiți, iar URSS avea rezerve imense până la
munții Urali și dincolo de acei munți, ân Siberia și zona central asiatică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu