ROMA - MAUSOLEUL SFINTEI HELENA, MAMA IMPĂRATULUI CONSTANTIN CEL MARE

Mama Impăratului Constantin cel Mare (306-337 e.N) care a fost canonizată ulterior dispariţiei sale, s-a stins din viaţă în anul 329 e.N, la Nicomedia, în Asia Mică. Pentru început a fost înmormântată la Constantinopol, după care rămăşiţele i-au fost depuse la Roma, într-un Mausoleu măreţ, demn de mama unui împărat roman. Nu este cunoscut motivul pentru care i-a fost ales locul de veci la Roma, deşi Constantin cel Mare a inaugurat noua sa capitală, de la Byzantium, chiar în anul următor morţii mamei sale atât de respectate de el.

Catacombele Marcelliuns și Petrus

Mausoleul a fost ridicat, între 326-330 e.N, pe Via Labicana, astăzi Via Casilina şi avea un plan şi unul octagonal la interior. Ca şi despre mausoleul destinat fiicelor împăratului, Constantina şi Helena, ridicat pe Via Nomentana, în aceeaşi perioadă, s-a zis că Mausoleul Helenei ar fi fost ridicat chiar pentru Constantin cel Mare. In anbele cazuri ipoteza nu a avut legătură cu realitatea. In acele decenii din prima jumătate a sec.al 4-lea e.N, Constantin cel Mare ăţi plămădea o altă capitală pe malul Bosforului şi o nouă necropolă imperială lângă măreaţa biserică Sfinţii Apostoli din viitorul Constantinopol.

Zona în care s-a edificat Mausoleul Helenei făcea parte dintr-un complex de construcţii dinspre sfârşitul Imperiului Roman, numit annone Duas Lauros, care se întindea de la Porta Maggiore pe o treime de milă pe Via Labicana. Cartierul cuprindea catacombele lui Marcellino e Pietro (unde s-a presupus că au fost îngropaţi cei doi martiri) şi basilica paleocreştină cu acelaş nume. Din aceasta din urmă a mai rămas foarte puţin, resturile ei fiind utilizate pentru biserica modernă Santi Pietro e Marcellino Lauros Duas annone. Inainte de ridicarea mausoleului locul fusese destinat unui cimitir al celor din cavalaeria personală a împăraţilor (singulares equites) Deoarece nu s-a descoperit nimic din acea necropolă bine atestată, se presupune că însuşi Constantin a distrus-o deliberat, drept răzbunare că acei cavalerişti din garda lui Maxentius i se opuseseră în bătălia de la Podul Malvinus.

Cu timpul mausoleul s-a deteriorat, iar materialele sale au luat calea altor construcţii medievale. In sec.al 8-lea a devenit fortăreaţă nobilioară, dar şi-a păstrat rostul de mausoleu al Helenei până în sec.al 11-lea, când sarcofagul ei a fost mutat la Latran, iar mult mai târziu la Vatican. Intre timp lângă ruinele mausoleului s-a construit capela, sau bisericuţa paleicreştină.

Sarcofagul Sfintei Helena

Rdificiul era constituit din două cilindri din zidărie groasă. Cea interioară era mai înaltă şi avea un diametru exterior de 27,74 metri, iar la interior 20,16 metri. La origine avea o înălţime de 25, 42 de metri, fin carev au mai rămas astăzi numai 18 metri, cupola fiind dispărută.

La interior cilindrul central avea un plan octogonal, înconjurat de nişe înalte şi alternative, rectangulare şi semicirculare. Una dintre ele adăpostea intrarea. In corespondenţă cu nişele, la un nivel superior se găseau opt ferestre cu arcade. Pentru a fi uşurată greutatea cupolei, înzidăria superioară s-au înglobat amfore pântecoase ca şi la Mausoleul lui Romulus şi la cel din Villa Gordiani, Acele amfore au devenit vizibuile atunci când s-a prăbuşit cupola. Existenţa acelor amfore înglobate a condus la numele medieval al mausoleului, cel de Torpignattara (Torre delle pignatte, care înseamnă Turnul Vaselor).

Nişa rectangulară opusă intrării principale a fost, probabil, rezervată sarcofagului magnific al Helenei, sarcofag din porfir roşu, material rezervat numai familiilor imperiale. Pereţi exteriori ai sarcofagului sunt decoraţi cu cavalerişti în scene de luptă cu inamici căzuţi pe jos. Această decoraţie duce la ipoteza că sarcofagul ar fi fost pregătit pentru însuşi împăratul Constantin.    

GEOGRAFIA - LACURI INTERESANTE ŞI FRUMOASE ALE LUMII

Cei vechi spuneau ca lacurile sunt Ochii Pamantului in care se oglindeste Cerul. Noi, astazi, dupa decenii de poluare si pangarire irationala a tuturor apelor, cu greu mai putem sustine aceeasi metafora. Cu toate acestea, in ciuda agresiunii omului modern impotriva naturii, unele lacuri, aflate la mare distanta de “civilizatie”, au ramas intacte. Ireal de frumoase, incredibil de pure si transparente, sunt asezate in imprejurimi mirifice care indeamna pe loc la liniste si reflectie interioara.

Lacul Masyu, Japonia

Samuraii l-au considerat drept cel mai pur lac din lume. Masyu se afla la 74 de kilometri nord de orasul Kushiro. Demumit de localnici "Lacul Ceturilor", Masyu beneficiaza de un observator construit pe malul de est, locatie de unde turistii beneficiaza de cea mai frumoasa priveliste a imprejurimilor.

In centrul lacului troneaza o mica insula, denumita Kanui-shu, ceea ce, in dialectul local, se traduce prin "Batrana Lacului". O poveste de prin partea locului ne spune ca: "odinioara, o batranica impreuna cu nepotul ei a reusit sa scape de un razboi devastator. Atunci cand a ajuns pe malurile lacului, nepotul s-a ratacit de ea. Disperata, batranica l-a implorat pe Zeul Lacului sa-i acorde un adapost pentru noapte. Dorinta femeii varstince s-a indeplinit intr-o clipita: o mica insula stancoasa a aparut brusc in mijlocul lacului. Zeul a adus-o pe batranica pe noul adapost si i-a spus doar atat: "Acum, ai tot timpul din lume la dispozitie."
Localnicii sustin ca si in zilele noastre, in noptile reci, peste suprafata cetoasa a lacului se aud strigatele batranei care isi cauta nepotul ratacit.


Lacul Kussharo, Japonia

Nu putem parasi meleagurile nipone fara trecerea in revista a lacului Kussharo, de departe unul dintre cele mai spectaculoase lacuri de pe planeta, dar si cel mai salbatic din intreaga Japonie. Imensul ochi de apa este situat in craterul unui vulvan stins din Hokkaido, cea mai inghetata insula din arhipelegul nipon.
Numele sau vine din limbajul bastinasilor Ainu, fiind singurul lac din Japonia care ingheata pe tot parcursul iernii. In mijlocul acestuia se gaseste, de asemenea, o insula, numita Nakajima. Apele lacului au o aciditate crescuta din cauza gazelor vulcanice, motiv pentru care aici supravietuiesc putine specii de pesti, printre care si pastravul curcubeu. De asemnea, in anul 1951, entomologii japonezi au descoperit aici o specie rara de cicada (Oncotympana maculaticollis).

In prezent, lacul este un important loc de popas pentru lebedele mute, fiind situat pe ruta de migrare a acestor impresionante pasari acvatice. Ca si fapt bizar, Kussharo este cu adevarat Loch Ness-ul Japoniei, ajungand la aceasta reputatie dupa ce mai multi martori au sustinut ca au vazut in apele sale un monstru marin, denumit Kusshii de catre presa nipona, inca din anul 1973.


Lacul Pukaki, Noua Zeelanda

Il gasim in Insula de Sud a Noii Zeelande si este cel mai salbatic lac din aceasta tara de la capatul lumii. Are o suprafata de 178,7 kilometri patrati si este un lac glaciar. Lacul Pukaki este alimentat in mare parte de catre apele raului Tasman, care este creat din apele topite ale ghetarului alpin cu acelasi nume, precum si de apele topite ale ghetarului Hooker din Muntele Cook (Aoraki, in limba maori).

Nivelul lacului a crescut spectaculos in doua ocazii: cu 9 metri, in anul 1940, si cu 37 de metri, in anul 1970, cu acesta ultima ocazie, scufundand in apele sale insula Five Pound Note. Apele lacului, prin intermediul unei hidrocentrale, produc jumatate din necesarul de energie electrica al Noii Zeelande.


Lacul Geneva, Elvetia si Franta
Cu o suprafata de 345,31 kilometri patrati, este unul dintre cele mai intinse lacuri din Europa Occidentala, fiind, in acelasi timp, si cel mai celebru lac de granita al Batranului Continent. Franta detine 4,47% din suprafata sa, iar Elvetia beneficiaza de 59,53% de luciu de apa. Lacul Geneva s-a format in urma topirii si a retragerii succesive a unui ghetar de mare altitudine.

Vechii romani l-au denumit Lacus Lemanus (unii francezi de astazi numindu-l, in continuare Leman) ajungand sa isi imparta, in cele din urma, numele cu orasul Geneva din imediata apropiere. Este un lac alpin recunoscut din cele mai vechi timpuri pentru frumusetea sa si pentru apele line in care se oglindeste Mont Blanc (4.810 m), cel mai inalt varf al Muntilor Alpi.

Adancimea lacului Geneva atinge cota maxima de 13 metri in portiunea dintre Evian si Laussane. In anul 1827, matematicianul francez Jacques Charles François Sturm (1803 - 1855) a ales apele Lacului Geneva pentru a masura in premiera viteza sunetului propagat in apa dulce.


Lacul Kachura, Pakistan

Alaturi de Shangrila, este considerat unul dintre cele mai frumoase lacuri din Kashmirul pakistanez. Si asta pe buna dreptate, deoparece in apele Kachura-ului cerul se oglindeste pana la adancimea maxima a lacului, de 70 metri.

Apa, mai limpede decat cristalul, nu depaseste temperatura de +15 grade Celsius pe timpul verii. Iarna, in schimb, ochiul de apa transparenta din Kashmir este ascuns sub un strat de gheata care poate atinge si 2 metri. In lacului Kachura izvoraste marele si impresionantul Fluviu Indus.


Lacul Peyto, Canada

Am ajuns pe malurile unui lac magnific situat in Parcul National Banff din Muntii Stancosi Canadieni. Lacul, ale carui ape sunt alimentate de un ghetar imens din apropiere, si-a primit numele in onoarea lui Bill Peyto, primul ghid si vanator de blanuri pretioase care a explorat tinutul Banff. Peyto-lacul este situat la altitudinea de 1.860 metri, in mijlocul Vaii Waputik, fiind marginit de piscurile Cladron, Peyto si Jimmy Simpson.

Pe vreme de vara, o cantitate semnificativa de gheata se topeste si se scurge in apele lacului, ceea ce duce la intensificarea culorii albastre a lacului. Tocmai culoarea sa, de un albastru nemaintalnit nicaieri in lume, a facut ca acest lac sa apara in numeroase reviste, vederi si postere.
Cea mai frumoasa priveliste a lacului se poate admira de pe Bow Summit, punctul cel mai inalt al ghetarului Icefield Parkway, situat din apropiere. O parte din apele lacului se scurg in raul Mistaya.


Lacul Bled, Slovenia

Considerat de multi turisti si calatori drept cel mai frumos lac din Europa, Lacul Bled este tot un ochi de apa glaciar, situat in Alpii Iulieni din Slovenia. Are dimensiuni impresionante: 2.120 metri in lungime, 1.380 in latime, iar adancimea sa maxima este de 30,6 metri. Lacul are parte de o priveliste clasica, o frumusete greu de egalat, fiind incadrat de paduri batrane de brazi si munti maiestuosi.

In centrul sau troneaza o insula cu acelasi nume, Bled (Blejski otok, in limba slovena), pe care se afla mai multe obiective turistice, cel mai impresionant fiind Biserica Pelerinilor Sfintei Fecioare (Cerkev Marijinega vnebovzetja, pentru localnici). Biserica a fost construita in secolul XV si se mandreste cu turnul inalt de 52 metri, in varful caruia se poate ajunge numai dupa escaladarea a 99 de trepte. Lacul este celebru si pentru conditiile exceptionale pentru practicarea sporturilor nautice. Se poate ajunge foarte usor pe malurile sale, fiind situat la doar 35 kilometri de Aeroportul International din Ljubljana.


Lacul Como, Italia

Lago di Como, cum il numesc italienii, este un lac de origine glaciara pe care il gasim in provincia Lombardia. Este un ochi de apa impresionat, cu o suprafata de 146 kilometri patrati si cu o adancime-record de peste 400 metri, fiind printre cele mai adanci lacuri din Europa. Ambianta deosebita si frumusetea intacta au atras aici oamenii inca din cele mai vechi timpuri, Lacul Como fiind o destinatie favorita pentru relaxare si odihna a tuturor aristocratilor bogati din Roma Antica.

In prezent, lucrurile nu s-au schimbat deloc: pe malurile sale au vile si proprietati celebritati precum Madonna, George Clooney, Gianni Versace, Ronaldinho si Sylvester Stallone.
Como are o dispunere stranie pentru un lac alpin, tarmurile sale desenand forma neregulata a literei Y. Daca il privim ca pe o destinatie strict turistica, atunci merita sa retinem ca Lacul Como este o locatie naturala unde putem observa animale si pasari, ne putem relaxa in imprejurimile sale pitoresti sau putem beneficia de serviciile numeroaselor spa-uri din imediata apropiere. Este permisa si practicarea unor sporturi nautice de genul wind surfing-ului, kite surfing-ului, sau, pentru toata lumea, navigarea cu barci de agrement.


Loch Lomond, Scotia

Asa-i spun englezii. Parca, totusi, Loch Laomainn, in dialectul original galez, suna mai bine, nu-i asa? In fine, Lomond sau Laomainn, cum doriti, ramane nu doar cel mai mare lac din Marea Britanie, ci si cel mai frumos si mai salbatic ochi de apa in care se oglindeste cerul scotian... in putinele zile senine de aici.
Misteriosul lac se afla la jumatatea distantei dintre campiile din centrul Scotiei si celebrele inaltimi de pe Highlands. Are o lungime de 39 de kilometri, o latime de doar 8 km si o adancime maxima de 190 metri. Este impodobit cu peste 30 de insule si insulite si a devenit, in ultimul timp, cea mai importanta destinatie scotiana pentru amatorii de pescuit si sporturi nautice.

Lacul este celebru din pricina unei balade locale, compusa, in anul 1841, de catre un soldat scotian care, capturat de dusmani, isi astepta sentinta la moarte. Intitulata "The Bonnie Banks o' Loch Lomond", melodia a fost preluata si adaptata de numeroase trupe si artisti, printre care si formatia punk The Real McKenzies.
Ca orice lac scotian care se respecta, Loch Lomond gazduieste in apele sale un monstru care se lasa uneori vazut de turisti si localnici. Acestia din urma se jura cu mana pe inima ca whisky-ul cu acelasi nume, produs in distileriile din apropiere, nu are niciun amestec in multitudinea de legende cu privire la aparitiile monstrului din Loch Lomond...

Lacul Tsomoriri, India

In statul Ladakh din nord-vestul Indiei, la o inaltime de 4.595 metri, troneaza cel mai mare lac de mare altitudine din Muntii Himalaya. Tsomoriri are o lungime de 19 kilometri, latimea sa atinge 3 kilometri, iar adancimea maxima circa 40 de metri.
Lacul este inconjurat de spectaculoasa Vale Rupshu, marginita de piscuri montane de peste 6.000 de metri inaltime. Este un important loc de popas pentru pastorii nibazi tibetani din triburile Changpa. Templul budist Korzok, situat pe malul vestic al lacului, are o vechime de peste 400 ani si este vizitat anual de mii de pelerini budisti, alaturi de turistii atrasi de frumusetea locului.

Atat lacul, cat si imprejurimile, au fost declarate rezervatie naturala in scopul protejarii unor specii rare si valoroase de animale, precum leopardul zapezii, marmota himalayana, oaia albastra himalayana, magarul salbatic tibetan sau Kiang-ul, gazela tibetana si un numar de 14 specii de pasari de apa.


Lacul Shangrila, Pakistan

Credinciosii budismului tibetan l-au botezat dupa Shangri-La, sau"Raiul pe Pamant", un loc mirific din panteonul budist. Insa, musulmanii pakistanezi, pentru a nu le da satisfactie budistilor, sustin ca numele lacului din Kashmirul pakistanez provine de la cel al tinutul fictiv, de basm, descris in romanul "Orizontul pierdut", scris de englezul James Hilton (1900 - 1954).

Chiar daca se afla la marginea unei zone macinata sute de ani la rand de razboi si ura inter-religioasa, lacul Shangrila merita, fara nicio ezitare, vizitat: nu a fost denumit degeaba Raiul pe Pamant. Atat lacul in sine, cat si imprejurimile, se inscriu perfect in imaginea idilica compusa din frumusete naturala spectaculoasa, privelisti care iti taie rasuflarea si atmosfera meditativa.

James Hilton povesteste in "Lost Horizon" cum un avion se prabuseste intr-o vale din apropierea lacului, undeva in anul 1920. Pasagerii supravietuitori descopera un templu budist, unde cer adapost si gazduire calugarilor. Norocosii occidentali sunt trimisi la o lamaserie din apropiere, cladirea fiind inconjurata de o gradina multicolora, plina de flori si fructe. Spre socul pasagerilor, calugarii care traiau acolo pareau nefiresti de tineri, cu toate ca in acte depasisera suta de ani. Locul idilic a fost numit Shangrila.
Dacă se pune întrebarea care este povestea uluitorului Shangrila Resort Hotel de pe malul lacului, trebuie ştiut că acestă cladire are o istorie mult mai lumeasca. A fost construita de raposatul general de brigada Muhammad Aslam Khan (1908 - 2008), primul comandant al corpului de cercetasi si vanatori de munte din armata proaspat infiintatului (pe atunci) stat Pakistan.


Lacul Manasarovar, Tibet (China)

Lacul Manasarovar este un lac glaciar situat la circa 2.000 de kilometri de Lhasa, capitala provinciei autonome Tibet. Splendidul ochi de apa cristalina se afla la inaltimea de 4.556 de metri, ceea ce-i confera si titlul de lacul cu apa dulce situat la cea mai mare altitudine din lume. Strict tehnic, lacul are o suprafata de 320 kilometri patrati, o adancime de 90 metri si o circumferinta de 88 kilometri.
Insa din punct de vedere religios, istoric si cultural, Manasarovar este de o importanta majora atat pentru credinciosii hindusi, cat mai ales pentru cei care au imbratisat Calea lui Buddha. Lacul are valente legendare: este personificarea puritatii. Cine soarbe o inghititura din apa sa in timpul vietii, va urca direct in Cerul Zeului Shiva, dupa ce isi va da obstescul sfarsit. Asta pentru ca, se spune, apa din Manasarovar curata omul de toate pacatele savarsite de-a lungul incarnarilor sale...

Mii de pelerini budisti vin pe malurile lacului Manasarovar, credinciosii fiind atrasi de incarcatura sacra a locului. Chiar daca autoritatile chineze au inchis regiunea intre anii 1949-1980, masura nu i-a intimidat deloc pe credinciosi. Pentru toti budistii, lacul este venerat in rolul de Anavatapta, loc sacru unde Regina Maya l-a conceput pe insusi Buddha Sakiamuni. Cele cateva temple de pe malurile lacului, intre care se distinge mult-veneratul Chiu Gompa, intregesc spectacolul prin care Natura intalneste Sacrul.

GEOGRAFIA - EDIFICII DE CULT CIUDATE

Oase de om & sticle de bere: din ce se mai fac azi lacasele de cult? Piatra, lemn, caramida – astea au fost, timp de secole, materialele preferate ale omului cand s-a pus problema sa construiasca o un edificiu inchinat divinitatilor. Dupa aceea, a venit betonul – si a ramas pana azi. Iar pe dinauntru – lemn, sticla, metal, mai nou si plastic, ca e ieftin – cam din asta s-au facut si se fac bisericile, templele, moscheile. Dar, printre atatea alcatuiri din piatra, lemn, caramida si beton, cu décor din ingredientele de mai sus, mai apar prin lume, ici-colo, si cateva raritati arhitecturale, la care elementul-surpriza e reprezentat de materialele din care sunt facute sau cu care sunt impodobite in in interior. Dintre multele edificii religioase impunatoare sau stranii ale lumii acesteia, iata cinci care uimesc privirea si gandul prin neobisnuitul viziunii care a conceput fie structura peretilor, fie decoratia interioara, fie ambele, efectul fiind, in orice caz, surprinzator.

Din sticla si inox: Catedrala de Cristal, SUA

 

Construita de o "vedeta" a vietii religioase din America, un binecunoscut tele-predicator, dr. Robert H. Schuller, biserica protestanta din orasul californian Garden Grove e o magnifica "zidire" (am folosit cuvantul pentru savoarea sa arhaica, pentru ca altfel, nu se potriveste; peretii acestui fantastic edificiu nu sunt ziditi, greoi, din blocuri de materiale opace, ci par insasi materializarea luminii - a luminii divine, spun credinciosii -, solidificata in chipul unei catedrale).

O catedrala de lumina, intr-adevar; si imensa, pe deasupra - stil american -, ceea ce o face cu atat mai fascinanta. Inalta cat o cladire de 12 etaje, are peretii alcatuiti din peste 12.000 de panouri de sticla transparenta, prinse intr-un paienjenis de otel.

Impresionanta privita din afara, e inca si mai coplesitoare vazuta dinauntru, cu plafonul aflat undeva sus, departe, deasupra capului, cu lumina care se revarsa si cerul care se intrevede prin peretii ei stravezii .

La asemenea volum, trebuiau si niste dotari pe masura: de pilda, biserica are una dintre cele mai mari orgi din lume, cu peste 16.000 de tuburi.

Din sticla alba si oglinzi: templul Wat Rong Khun, Thailanda

 

Opera a unui artist contemporan, Chalermchai Kositpipat, lacasul - desi e inca neterminat - si-a castigat deja faima: nu seamana cu nici un alt templu din Thailanda; de fapt, nu prea seamana cu nimic din lumea asta, dar seamana atat de bine cu o cladire din povesti, incat te astepti sa rasara din el cine stie ce fapturi fabuloase.

Pentru a impodobi templul inchinat lui Buddha, artistul se sprijina pe simbolistica traditionala si isi foloseste intreaga sa putere imaginativa, inchipuind o ornamentatie ce aminteste de cele patru elemente, de puritatea lui Buddha, de renastere, de lupta dinte bine si rau… Pe dinafara, totul ia forma unei incredibile alcatuiri din sticla alba, ce pare impodobita cu o dantelarie de gheata.

Inceput in 1997, templul se afla inca in constructie, artistul adaugand intruna noi detalii care sa-i desavarseasca viziunea.

Din sticlă: Templul Wat Pa Maha Chedi Kaew, Thailanda

 

Exceptional exemplu de gandire ecologica & arhitectura "verde": templul Wat Pa Maha Chedi Kaew este facut din - tineti-va bine! - UN MILION DE STICLE DE BERE!

Da, in loc de caramizi, peretii sunt construiti din sticle de bere, verzi si brune (sticle de Heineken si Chang - o marca locala de bere, foarte populara), dispuse astfel incat sa formeze modele geometrice, iar rezultatul este un mic edificiu cu infatisare pe cat de originala, pe atat de armonioasa.

Cum ceva teren ar mai fi, iar bere se gaseste din belsug, micul templu se afla inca in constructie. E un edificiu ridicat, intr-un fel, prin subscriptie publica, desi "subscriptia" vine sub o forma cu totul neasteptata. Calugarii budisti ai lacasului au reusit sa imbine conceptul de implicare a comunitatii intr-un proiect de arhitectura religioasa cu o metoda de a-si procura, cu cheltuieli mici, materialul de constructie necesar: credinciosii sunt rugati sa aduca sticle goale de bere, din care calugarii construiesc zidurile templului, extinzandu-l mereu.

Din stanca si arama: Temppeliaukio Kirkko, Finlanda

 

In mintea noastra, o biserica rupestra - adapostita in stanca - e ceva arhaic, rustic si primitiv. O biserica rupestra moderna… pare o contradictie in termeni.
Si totusi… exista! Ingropata in mijlocul capitalei finlandeze, Helsinki, lacasul arata - vazut din afara - a orice, doar a biserica nu: e un imens capac bombat, de arama, peste un soi de ghizduri de fantana - uriasa - din piatra.

Construita de fratii arhitecti Timo si Tuomo Suomalainen, biserica a fost terminata in anul 1969. Spatiul interior a fost scobit intr-un afloriment (o masa de roca), in interior peretii ramanand, in cea mai mare parte, din piatra bruta, colturoasa. Deasupra a fost asezat un acoperis boltit din cupru, cu margini din sticla, prin care patrunde lumina.
Suprafata interiora a acoperisului e o alta ciudatenie arhitecturala - e realizata, in intregime, din sârmă de cupru.
Desi lacas de cult, cladirea e folosita adesea pentru concerte, datorita acusticii sale uimitoare, si e, totodata, una dintre cele mai populare atractii turistice ale capitalei Finlandei.

Din oase de om: Kostnice Sedlec, Cehia

 

Am lasat-o dinadins la urma pe aceasta, pentru ca, intr-un top al celor mai bizar decorate biserici, ar fi aproape sigur pe primul loc. Asta pentru ca ormentatia interioara a bisericii este facuta din zeci de mii (!) de oase umane!
Kostnice Sedlec (Osuarul din Sedlec) este o micuta capela romano-catolica, aflata intr-un foarte frumos orasel ceh cu origini medievale, numit Kutna Hora si intrat, in 1953, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Biserica asta - sau, mai exact, original-macabrul ei decor - are in spate o poveste cu pelerini, cu ciuma si, evident, cu multi morti.

Hai s-o luam de la inceput: in 1278, abatele manastirii cisterciene din Sedlec (astazi o suburbie a orasului Kutna Hora) a plecat in pelerinaj in Palestina - in ceea ce crestinii numeau, pe atunci, Pamantul Sfant.
Intors de acolo, abatele ar fi adus cu el o mana de pamant luat de pe muntele Golgota, pamant pe care l-a imprastiat prin cimitirul manastirii.
Cum, pe vremea aceea, toti crestinii din Europa purtau un mare respect Pamantului Sfant, ca fiind locul nasterii lui Iisus Hristos, vestea despre cimitirul astfel "sfintit" s-a raspandit prin tinut si multi localnici au lasat cu limba de moarte sa fie ingropati neaparat acolo.

In cele doua secole care au urmat au mai trecut prin zona si doua epidemii de ciuma, care au lasat in urma atat de multi morti, incat cimitirul a devenit curand neincapator si a trebuit extins.
In jurul anului 1400, in mijlocul cimitirului a fost construita o biserica, prevazuta si cu o incapere menita sa slujeasca drept osuar, pentru a adaposti ramasitele pamantesti dezgropate cu prilejul lucrarilor de constructie sau scoase din pamantul cimitirului pentru a face loc mortilor "proaspeti" (e clar ca spatiul devenise deja o mare problema).

Si asa, an dupa an, oasele s-au tot adunat in osuarul capelei. Constructia a fost renovata si extinsa intre anii 1703-1710, dar oasele se tot ingramadeau in ea.
In 1870, seniorii locului, familia Schwarzenberg, l-au insarcinat pe un anume František Rint, de meserie tamplar si cioplitor in lemn, sa puna ordine in gramezile de oase adunate de veacuri in biserica.

Rint, insa, care avea, se vede, o vana artistica secreta, nu s-a multumit sa aseze oasele pe caprarii - cranii langa cranii, omoplati langa omoplati si vertebre langa vertebre - ci, intrevazand potentialul lor ca elemente de decor, a avut uluitoarea inspiratie de a transforma aceste ramasite intr-o podoaba pentru biserica - o idee care, desi extravaganta, parea, in acelasi timp, pioasa, astfel incat nimeni n-a avut nimic de obiectat.

Şi aşa se face că, astazi, bisericuţa din Sedlec este faimoasă pentru cutremuratorul ei decor. Boltile sunt marginite cu siruri de cranii, un candelabru impunator e mesterit artistic din oseminte imbinate cu grija, pana si blazonul familiei Schwarzenberg este "interpretat" in os, iar in colturile bisericii, 4 imense gramezi de oseminte reamintesc tuturor vremelnicia existentei pamantesti. Memento mori!