ISTANBUL - SULTAN VALIDE - NAKSIDIL

Una dintre femeile care s-a ridicat din condiţia de sclavă în haremul imperial la cea mai mare putere în stat şi a condus discreţionar trei decenii prin ea însăşi, sau prin fiul sultan, a fost cea care a purtat numele de împrumut de Nakşidil. Şi-a impus personalitatea şi a ieşit din tiparele vieţii otomane sclerozate, călăuzind spre alte orizonturi şi pe fiul său moştenitor de tron.
Pentru a lua urma femeii de origine franceză care a dat Imperiului Otoman un bun sultan, pe Mahmud al II-lea (1808-1839), trebuie urmată o cale lungă cu tramvaiul metrou spre exteriorul oraşului, spre zidurile trainice ale vechiului Constantinopol. Pe colina a patra a oraşului antic, în imensa incintă a complexului Moscheii lui Mahomed al II-lea Cuceritorul, se arată trist mausoleul acelei femei apusene ajunsă în harem de sultan.

Aimeé Dubuc de la Rivery, vară a împărătesei Josephina a Franţei, originară din Martinica, a avut destinul de a deveni o stăpână a Imperiului Otoman obscurantist şi subdezvoltat. In noua patrie a primit numele de Nakşidil. Povestea vieţii ei până a ajuns în haremul sultanului otoman are probabil mult adevăr, dar poate fi şi romanţioasă în mare parte. Sigură este numai originea ei franceză şi provenienţa din lumea colonială.

Născută în anul 1768, la Porte Royale în insula Martinica a fost chemată de vara ei, Josephina, în Franţa, pentru a-şi perfecta educaţia. Mai târziu, pe drumul de întoarcere spre casă, vasul cu care călătorea a fost atacat de corsari din Algeria în largul insulei Majorca. Conform legendei tânăra a fost dusă la Alger ca sclavă. După aceea a fost oferită de către Bey-ul din Alger sultanului său Abdűlhamit I-ul la Istanbul, în 1783. Acela a pălăcut-o şi a ridicat-o la rangul de Kadîn, adică soţie. Tânăra creolă din Martinica a dat naştere viitorului sultan Mahmud al II-lea în anul 1784, devenind femeia cea mai puternică a imperiului în calitate de Sultan Valide, mamă-sultan. Atunci micul moştenitor al tronului imperial avea numai cinci ani şi se afla în mijlocul unor mari pericole legate de dorinţele unor alţi pretendenţi sau ale unor demnitari vicleni. A avut însă o mamă plină de hotărâre şi de perspicacitate diplomatică, mamă pe care avea să o urmeze şi să o respecte până la sfârşitul vieţii ei.

Cu libertatea de Sultan Valide, pe timpul domniei fiului minor, a adus din Franţa călugăriţe catolice pentru a întregi educaţia fiului, fiu pe care populaţia l-a numit, Gavur Sultan, sultan necredincios. Este foarte uşor de crezut că sultana şi-a păstrat credinţa creştină pe tot lungul vieţii, credinţă pe care a transmis-o şi fiului. Deşi au întemeiat unele fundaţii religioase musulmane, nici mama şi nici fiul sultan n-au lăsat posterităţii o moschee imperială, aşa cum o cerea tradiţia, chiar pentru sultanele-mamă care îşi păstraseră religia de origine.

Sultana mamă, al cărei soţ Abdűlhamit I-ul murise încă din anul 1789, s-a ataşat, în 1808, pe un ienicer îndrăgostit, pe nume Ali Efendi. Acela era fiul unui comerciant albanez de cai şi al unei veneţiene catolice din Corfu. La ora pe când a înfiripat legături amoroase cu sultana-mamă el era locotenent al lui Mahmud al II-lea. După ce Nakşidil l-a prezentat pe Ali drept favorit, Mahmud l-a promovat la gradul de Paşă, grad echivalent astăzi cu cel de general. Nakşidil a afişat deschis legătura cu mai tânărul paşă. După moartea mamei sale în 1837, Mahmud al II-lea nu a uitat să-l execute pe Ali Efendi.

Sultana-mamă Nakşidil, moartă în anul 1817, repauzează foarte aproape de soţia Cuceritorului, o altă franţuzoaică, sultana Gűlbahar. Imensul ei mausoleu se prezintă sub forma unui ansamblu de edificii, înconjurate de un zid înalt, ansamblu separat de restul complexului Moscheii Fatih (Moscheea lui Mahomed al II-lea Cuceritorul) şi de cimitirul imperial. O parte a mausoleului se deschide spre exterior şi se impune prin faţada sa greoaie poligonală, faţadă extinsă pe laturile a două străduţe. Spre interiorul curţii mausoleul are un peristil (cerdac), sprijinit pe patru coloane suple la faţadă şi pe trei în lateral (luând în calcul şi coloana de la faţadă). Coloanele sunt unite cu arcuri înalte de marmură, trei în faţă şi câte două pe laturile peristilului (cerdacului).

In curte se mai găsesc unele mausolee mai mici şi diverse edificii, precum şi o şcoală. Cu toate că aici este şi sediul muftiului (autoritate religioasă) cartierului Fatih, grădina monumentului nu este întreţinută, fiind urâţită de diferite deşeuri. Zidurile ansamblului se află într-o asemenea stare de degradare, încât şi fântâna de pe faţada exterioară de est, este practic distrusă. Autorităţile turceşti bănuiesc că prin aceste locuri îşi tocesc tălpile prea puţini turişti cunoscători ai trecutului otoman.