Mausoleul sultanului Abdűlhamid I-ul (1774-1789) l-am întâlnit pe o străduţă opusă intrării în Parcui Gűlhane, la o oarecare distanţă spre apus, străduţă nimită Hamidiye Türbesi Sokak. La edificiul mortuae se ajunge traversând un mic cimitir. Odinioară mausoleului lui Abdűlhamid I-ul făcea parte dintr-un complex religios (külliye) a cărui construcţie a început în 1775 şi s-a terminat în 1781. Lucrarea a aparţinut arhitectului Mehmed Tahir Ağa. Edificiul avea două etaje şi era conceput în stil clasic. Cuprindea o şcoală religioasă (medresa) la apus şi o fântână de donaţii la răsăritul mausoleului. Vechea medresă adăposteşte astăzi Bursa de Comerţ. Biblioteca avea şi ea două etaje cu plafoane boltite şi cu muchii. Era plasată şa un colţ al medresei. Fântâna publică, apărată şi ea de o cupolă, dispunea de guri de scurgere pe ambele sale laturi. Aceasta a fost deplasată pe timpul construirii unui imobil nou, cel „al Fundaţiilor“, în faţa intrării dinspre oraş a Parcului Gűlhane.
Mausoleul în sine are un plan patrat cu colţurile rotunjite. Acoperit de o cupolă, el dispune de un vestibul şi are porţi şi ferestre încrustate cu sidef. Adăposteşte catafalcul lui Abdűlhamid I-ul, al lui Murad al IV-lea şi a numeroşi prinţi moştenitori. Este foarte greu ca mausoleul să fie găsit gol de oameni, mai ales pe timpul sărbătorilor religioase. Aceasta pentru că în apropiere de catafalcul sultanului se găsesc urmele tălpii Profetului Mahomed, imprimate în zid (în limba turcă kadem-i erîf).
Pe timpul cutremurului din 1999, monumentul a avut mult de suferit, aşa că a fost supus unor lucrări serioase de reabilitare.
Trebuie amintit că şcoala (medresa) din complex s-a contopit cu edificiile comerciale ce au populat strada în ultimul secol.
Lângă mausoleul cuprins de tăcerea morţii şi de însingurare s-a format un mic cimitir deschis permanent vizitatorilor şi pe care aceştia îl străbat spre mausoleu. Un astfel de cimitir constituie o experienţă nouă şi interesantă pentru un călător european. Stelele funerare (pietrele funerare) sunt înalte şi plate, dăltuite numai din piatră albă de bună calitate, sau din marmură. Fiecare piatră funerară poartă în partea de sus câte un ornament cu aspect de turban. Turbanul de deasupra fiecărui mormânt era menit să dezvăluie poziţia socială, sau meseria celui decedat. Pe feţele albe ale stelelor funerare sunt săpate în piatră diverse basoreliefuri simbolice pentru cel dispărut.
Abdulhamid I-ul a avut o soţie de origine franceză, pe sultana Nakşidil, cea care a dat pe moştenitorul tronului, Mahmud al II-lea (1808-1839), supranumit Gavur Sultan. Avusese numele de fată, Aimeé Dubuc de la Rivery şi o poveste posibil romanţioasă a făcut din ea o nepoată din Martinica, a împărătesei franceze Josephina. Sutanul a murit când copilul ei, moştenitor al tronului, avea numai cinci ani. A preluat puterea în numele minorului şi la apărat de toate pericolele. Pe deasupra l-a educat în mijlocul unor călugăriţe aduse din franţa, reuşind să-i deschidă orizonturi noi, dincolo de cele ale unui imperiu invechit şi închistat.
Ea şi-a găsit odihna veşnică departe de soţul său, în preajma Moscheei Cuceritorului şi aproape de o altă franţuzoaică, Gülbahar, soţie a cuceritorului. Deşi muftiul (autoritate religioasă) districtului Fatih îşi are sediul tot acolo, faptul nu salvează locul de o proastă întreţinere, cu multe deşeuri aruncate prin prejur prin grădină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu