La apus de biserica Sfânta Sofia, se deschid în form[ de V două artere importante. Puţin spre stânga, se deschide o porţiune din fosta Cale imperială, sau via triumfalis, astăzi numită Divan Yolu Caddesi, stradă străbătută de linia tramvaiului-metrou. La dreapta se deschide, tot în diagonală, o altă arteră importantă a Istanbulului istoric, strada Yerebatan Caddesi, care duce de la Sfânta Sofia la Marele Bazar. La începutul acestei artere se găseşte, pe partea stângă, intrarea în Cisterna Bazilică.
Cele două mari artere amintite se întâlnesc într-un unghi ascuţit, unde cuprind un mic parc triunghiular, Parcul Yerebatan, cu plan de triunghi isoscel ascuţit. Pe latura de bază a triunghiului ocupat de parc, cele două artere sunt unite printr-o stradă pietonală populată de cafenele şi restaurante pline de turişti. In colţul ascuţit al parcului se ridică spre cer un zid înalt, dominator şi singuratic. Se presupune că reprezintă o frântură din dispăruta biserică Sfântul Ioan. Acest zid masiv şi venerabil a fost degajat şi pus în valoare în anul 1970, după demolarea unor construcţii civile ce nu făceau fală locului. Deşi este impresionant şi bizar, turiştii trec pe lângă el cu indiferenţă, grăbiţi spre Sfânta Sofia, spre Moscheea Albastră, sau Hipodrom.
Intr-un alt colţ al parcului, mai aproape de Yerebatan Caddesi, scoate capul o bornă kilometrică antică de piatră, numită astăzi borna miliară, sau, simplu, borna milion. Pare stingheră şi pierdută în tumultul uman din preajmă. Baza bornei miliare se află sub nivelul actual al terenului, fiind înconjurată de o excavaţie demonstrativă a solului.
In vechime aici se termina Via Egnatia, drum magistral al Imperiului Roman, care lega Roma cea veche de Roma cea Nouă, după ce trecea Marea Adriatică la Dyrrachium, în Dalmaţia, şi urma apoi conturul de nord al Mării Egee, trecând şi prin marele oraş Thessalonic. De la această bornă simbolică se măsurau distanţele spre toate colţurile imperiului, pe timp ce Constantinopolul a fost capitală. Bizantinii numeau borna începutul lumii. Simplitatea ei nu i-a atras pe jefuitorii oraşului, dar este de crezut că şi sultanii au dorit să o păstreze pentru viitorul lor imperiu. De aceea, probabil, nu a ajuns material de construcţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu