ROMA V - PIAZZA NAVONA

Aici, în fostul Câmp al lui Marte, străinul poate să aibă contact foarte apropiat cu spiritul Oraşului Etern şi să perceapă o singură imagine cu foarte multe faţete.

Vizitând Roma în anul 7 e.A., Strabon, marele geograf al antichităţii, şi-a afirmat admiraţia pentru această parte plină de verdeaţă a oraşului, parte care abia începea a fi locuită şi acoperită de monumente religioase şi civile. Aici a construit Domitianus (81-96 e.N.) un mare stadion şi un Odeon, în care se dădeau spectacole poetice şi muzicale. Odeonul s-a aflat la circa 50 de metri de sud de stadion, acolo unde există astăzi Palazzo Massimo şi Piazza di San Pantaleo, ambele adiacente la Via Corso Vittorio Emanuele II.

Cu excepţia stadionului lui Domitianus a cărui suprafaţă alungită s-a păstrat prin Piaţa Navona, în perimetrul său nu a mai rămas nimic din Roma antică. Totul a fost înghiţit sub clădirile mai vechi, sau mai noi, dar toate atinse de patina vremurilor trecute. Clădirile care înconjoară piaţa sunt toate suprapuse peste vechile gradene ale stadionului. Prin sec. al 15-lea o inundaţie a Tibrului a transformat fostul stadion într-un lac pe care s-au plimbat bărcile. Parcurgând străduţele care se întrepătrund ca o adevărată dantelă între Piazza Navona şi Tibru, la apus, vizitatorul este transpus în timpurile de splendoare papală în inima Romei Renaşterii.

De la începutul sec. al 16-lea, cardinalii, ambasadorii, funcţionarii pontificali, bancherii şi curtezanelr bogate şi-au stabilit împrejur reşedinţe invidiate, atrăgând librari, gravori, croitori, pantofari şi miniaturişti. Toţi cei ce ofereau servicii s-au înghesuit cât mai aproape de Piazza Navona şi de piazza di Pasquino din apropiere. Chiar şi astăzi zona a rămas plină de artizani.

Jalonat de palate din sec. 15 şi 16, itinerariul prin acest cartier oferă frumoase surprize celor curioşi să pătrundă în curţile interioare. In spatele faţadelor cu trăsături austere, străpunse de ferestre rectangulare cu frontoane riguroase, Renaşterea a lăsat adesea fermecătoare loggii cu coloane, cornişe cu motive antice, a lăsat porţi cu blazoane decorate şi pereţi vopsiţi în nuanţe de gri, cu frize şi medalioane.

Departe de circulaţia auto, Piazza Navona oferă spectacolul unei sărbători permanente într-un decor plin cu vânzători de baloane, cu caricaturişti ce-şi imortalizează clientul dintr-o mică serie de tuşe, cu oameni absorbiţi de hrănirea porumbeilor sălbatici, cu sindicalişti care ţin cuvântări unor mici grupări de curioşi, nu vânzători ambulanţi, cu fotografi, cu chelneri ai cafenelelor şi restaurantelor şi cu mulţimea pestriţă de curioşi şi gură cască din toate colţurile lumii.

In stadionul lui Domitianus, amenajat în anul 86 e.N., s-a instaurat imediat un ciclu de jocuri după moda greacă. Spre deosebire de jocurile din amfiteatre, unde gladiatorii se înfruntau cu violenţă, aici se amestecau jocuri ale spiritului cu exerciţii fizice, alergări, pugilat, aruncări de disc, de suliţă şi altele. In Odeon se desfăşurau concursuri de elocinţă, de poezie şi de muzică.

Despuiat de acoperământul din marmură în anul 356 e.N., de către împăratul Constantius al II-lea, stadionul lui Domitianus ajunsese o ruină jalnică în sec. al 5-lea e.N. El şi-a regăsit viaţa sub Renaştere, atunci când a devenit una dintre cele mai frumoase pieţe din Roma. In 1477 piaţa comercială de pe colina Capitoliului a fost transferată aici. In mediul popular aglomerat a început să se dezvolte teatrul în aer liber, de la acrobaţii şi exchibiţii de circ până la teatrul de marionete. Foarte curând Piazza Navona a devenit şi un loc preferat pentru adunări. După anul 1869, piaţa comercială a fost mutată la Campo dei Fiori. Barăcile mobile nu s-au mai instalat aici decât pe timpul Crăciunului şi al sărbătorii tradiţionale „Befana“, ocazie cu care se ofereau jucării copiilor.

Astăzi Piazza Navona este renumită şi pentru cele trei fântâni ale sale. In centru este plasată Fântâna Fluviilor (Fontana dei Fiumi). Ea a fost comandată lui Bernini de către papa Iunocentius al X-lea doritor să dea palatului său (palazzo Pamphili) împrejurimi prodigioase. Palatul ocupă o bună parte din latura lungă apuseană a Pieţei Navona.

Genialul arhitect al artei baroce a reuşit să aşeze pe un amplasament de rocă goală un obelisc a cărui rigiditate şi echilibru contrastează cu aparenta mişcare a statuilor de pe soclu. Vântul pare a răsuci arborii, iar statuile de marmură de la baza obeliscului gesticulează. Acestea au fost executate după desenele maestrului de către elevii săi şi simbolizează patru mari fluvii din patru părţi ale lumii: Dunărea, simbolizează Europa, Nilul simbolizează Africa (capul său este voalat deoarece nu i se cunoaşte izvorul), Gangele simbolizează Asia, iar Rio de la Plata simbolizează America. Obeliscul de factură egipteană a fost adus aici de pe Via Appia unde zăcea doborât. Papa Iunocentius al X-lea a dispus aducerea lui.

Opera a fost terminată în 1651.

Cea de a doua fântână din piaţă, Fântâna Maurului (Fontana del Moro) a fost amenajată la sfârşitul sec. al 16-lea, dar în 1653, papa Iunocentius al X-lea a cerut lui Bernini să o reînnoiască. Arhitectul a desenat figura centrală a Maurului căreia unul dintre elevii săi i-a dat o înfăţişare viguroasă. Statuile tritonilor şi cele care înconjoară vasul larg al fântânii aparţin sec. al 19-lea.

Cea de a treia fântână, Fântâna lui Neptun, este instalată în partea nordică a pieţei şi a fost creată tot la sfârşitul sec. al 16-lea. Statuia zeului Neptun, aşezată în centru, cât şi cele care o înconjoară, datează tot din sec. al 19-lea.

Fontana del Mauro

Piaţa Navona este înconjurată de palatul Pamphili, biserica Sfânta Agnes, biserica Santa Maria dell 'Anima, biserica Santa Maria della Pace, Piazza Pasquino, Palatul Braschi care adăposteşte Muzeul Romei, Palatul Massimo, Palazzo della Sapienza, biserica San Luigi dei Francesi, cu opere de Dominichin şi Caravaggio şi palatul Madama (ocupat de Senat). Fiecare în parte constituie o mică comoară a evului mediu şi modern.