COLONEL RUSESCU A OCUPAT BUDAPESTA FĂRĂ ORDIN LA 3 August 1919

La 19 martie 1919, colonelul francez Fernand Vyx a prezentat Ungariei, din partea aliaţilor învingatori în razboi, “Nota Vyx”, prin care se ordona forţelor militare ungare să se retragă în graniţele Ungariei, până la  tratativele de pace cu Aliaţii. Invingătorii nu considerau Transilvania, Crişana, Banatul şi Maramureşul ca făcând parte dintr-un stat ungar.

“Nota Vyx” a provocat o serioasă aliena­re natională. Preşedintele Mihaly Karolyi şi-a inaintat demisia, iar doua zile mai tarziu (pe 21 martie 1919), bolşevicul  Bela Kun a proclamat Republica Sovietică Ungaria.

Prima promisiune a lui Kun a fost restaurarea “Ungariei Istorice”, adică a “Ungariei Mari”. Kun se baza, în primul rând  pe sprijinul lui Lenin şi pe probabilitatea unui război între Rusia sovietică şi Aliaţi. Promisiunea bolşevicilor lui Kun a dat apă la moară speranţelor revizioniste ale maghiarilor.

La sfarsitul lui mai 1919, trupele Republicii Sovietice Ungare au invadat teritoriul Slovaciei, în ciuda Tratatului de la Trianon în urma caruia apăruse noul stat, Cehoslovacia.

La 17 iunie 1919, însă, confruntate cu armata cehoslovacă, precum şi cu ameninţările de intervenţie ale SUA si Franţei, trupele bolşevice ale lui Bela Kun au fost nevoite să se retragă din Slovacia.

Bela Kun s-a întors imediat contra României, trimiţând trupele spre Transilvania, teritoriu revenit după razboi Romaniei (15 aprilie 1919).

Planul militar de ocupare a întregului Ardeal românesc prevedea joncţiunea dintre forţele bolşevice din Ungaria şi cele din Rusia sovietică, pe teritoriul Transilvaniei.

Următoarele atacuri ale armatei bolşevice maghiare s-au desfaşurat conform planurilor lui Lenin, care prevedeau declanşarea la scară europeană a unor mari demonstraţii muncitoreşti pentru apărarea Ungariei bolşevice.

De la 1 mai 1919, în urma luptelor mereu victorioase, armata română aruncase trupele ungureşti peste Tisa, folosind râul drept obstacol natural în faţa armatei ungare bolşevice.

La 19 spre 20 iulie 1919, armata ungară a atacat puternic armata română, respingând-o pe centrul frontului până spre Oradea. Armata ungară a fost, însă, prinsă într-o pungă, cu armate române la nord şi sud. Contraofensiva română a fost zdrobitoare şi, după şapte zile de lupte crâncene, trupele române se apropiau de Budapesta.

La 3 august 1919, patru escadroane de roşiori, dintre care unul din Craiova, sub comanda colonelului Rusescu, au pătruns în Budapesta, fără ordin, spre seară. Pe parcurs colonelul fusese ajuns din urmă de un ostaş de legătură, care avea un ordin să-l oprească pe Rusescu pe aliniamentul atins. Acesta i-a spus ostaşului să raporteze că nu a găsit escadroanele române. După aceea a ordonat cavaleriştilor săi să pornească în galop spre Budapesta.

Grupul avea patru sute de cavalerişti şi era dotat cu două tunuri şi zece mitraliere.

In jurul orei douăzeci, detaşamentul de cavalerie român a descalecat în curtea cazărmii de husari „Arhiducele Josif”din Budapesta.

A doua zi, la ora optsprezece, aflat în centrul bulevardului Andrássy din Budapesta, comandantul armatei române ce operase în Ungaria, generalul Mărdărescu, va privi parada militarilor români din compunerea Diviziei 1 Vânători.

Acţiunea impetuoasă pe cont propriu a colonelului Rusescu nu i-a convenit generalului Mărdărescu. Acesta a luat măsuri disciplinare împotriva ofiţerului care îndrăznise să îi ştirbească din aureola victoriei totale.

Istoricii contemporani i-au sărit în ajutor, înregistrând data de 4 august ca dată a ocupării capitalei ungare, acţiunea din 3 august  fiind tratată cu discreţie.

Generalul Mărdărescu a devenit ulterior ministru de război.