CONSILIUL DIRIGENT AL TRANSILVANIEI

Consiliul Dirigent a avut rol de guvern al Transilvaniei, organism desemnat pe 2 decembrie 1918 de Marele Sfat Național, ales la rândul său de Adunarea de la Alba Iulia. Președintele Consiliului Dirigent a fost Iuliu Maniu. Atât sediul Marelui Sfat (adunarea legislativă a Transilvaniei), cât și cel al Consiliului Dirigent (guvernul Transilvaniei) a fost stabilit la Sibiu.

A fost alcătuit din 15 membri (10 membri din partea Partidului Național Român, doi din partea Partidului Social-Democrat din Transilvania și 3 independenți), după cum urmează:

• Iuliu Maniu (PNR), ministru-prezident și ministru de interne
• Alexandru Vaida-Voievod (PNR), externe
• Ștefan Cicio-Pop (PNR), apărare
• Aurel Vlad (PNR), finanțe
• Vasile Goldiș (PNR), culte și instrucțiune publică
• Aurel Lazăr (PNR), justiție
• Ioan Suciu (PNR), organizarea și pregătirea Constituantei (nu a mai avut loc, din cauza împotrivirii autorităților de la București)
• Iosif Jumanca (PSDTB), industrie
• Romul Boilă (PNR), comunicații
• Emil Hațieganu (PNR), codificare
• Ion Flueraș (PSDTB), sănătate
• Victor Bontescu (indep.), comerț și agricultură
• Vasile Lucaciu (indep.), fără portofoliu, cu misiuni în străinătate
• Octavian Goga (indep.), fără portofoliu
• Valeriu Braniște (PNR), fără portofoliu

Sediul Consiliului Dirigent la Sibiu

Pe 24 decembrie 1918 Regele Ferdinand I al României a emis "Decretul de Unire a Transilvaniei cu Vechea Românie". Serviciile publice au rămas în competența Consiliului Dirigent, iar afacerile străine, armata, circulația financiară, vămile, împrumuturile publice și siguranța generală a statului au trecut în competența guvernului central de la București. Transilvania urma să fie reprezentată în guvernul central prin miniștri fără portofoliu, pentru fiecare domeniu asupra căruia guvernul regional își pierdea competența în favoarea guvernului central.

Consiliul Dirigent a procedat pe 25 ianuarie 1919 la reorganizarea administrativă a teritoriilor intracarpatice unite cu România, împărțindu-le în 23 de județe. Consiliul Dirigent a numit prefecți în toate aceste 23 de județe, precum și încă trei prefecți pe lângă primarii orașelor Arad, Cluj și Sibiu.

În ciuda dorinței conducătorilor români transilvăneni de a păstra o oarecare autonomie a Transilvaniei în cadrul Regatului Român, Consiliul Dirigent a fost dizolvat de autoritățile de la București pe data de 4 aprilie 1920. Aceasta s-a întâmplat ca urmare a faptului că la lucrările Conferinței de Pace de la Paris soluția alipirii Transilvaniei la Regatul Român a devenit ireversibilă, motiv pentru care autoritățile de la București n-au mai avut nevoie să facă nici un fel de concesii românilor transilvăneni. In aceste condiții, pe 13 martie 1920 Alexandru Vaida-Voievod a fost înlăturat de la președinția Consiliului de Miniștri, el fiind menținut în funcție doar atâta timp cât a fost necesară impresionarea Puterilor Aliate cu modul de colaborare între românii ardeleni și cei din Vechiul Regat. Inlăturarea lui Alexandru Vaida-Voievod și, la scurt timp, dizolvarea Consiliului Dirigent, au produs o stare de frustrare în rândul elitelor intelectuale ardelene, care s-au simțit folosite de politicienii din Vechiul Regat.
Aceste elite ar fi dorit să pună în practică federalizarea preconizată de arhiducele Franz Ferdinand, decedat în odiosul atentat şi propusă ca extremă soluţie de ultimul împărat al imperiului dualist, dar în favoarea lor. Pentru ei nu mai conta părerea milioanelor de români asupriţi şi dispreţuiţi de autorităţile ungare şi nici jertfa ostaşilor români pentru dezrobirea ţinuturilor subjugate.
Cei ce se văzuseră la conducerea Transilvaniei eliberate de teroarea ungurească ar fi dorit renaşterea Imperiului federalist pe structura României Mari.
Marele istoric Nicolae Iorga a scris chiar o lucrare în care înfiera încercarea de trădare a lui Iuliu Maniu în ceea ce priveşte nealipirea de Regatul României, în ideea unei Transilvanii independente.