ITALIA - TURISM - AMALFI ŞI COASTA AMALFI

Minunat de pitoreasca coastă amalfitană se află pe partea sudică a peninsulei sorrentine care străjuieşte Golful Neapole în partea sudică. Pe partea nordică a acestei peninsule ascuţite se găseşte luxosul şi mult cântatul oraş estival Sorrento.  Coasta amalfitană se află pe partea sudică a peninsulei şi este conturată, de la vest spre est, de o şosea căţărată şi împletită pe pereţi stâncoşi, şosea supranumită de localnici Nastro Azzuro (panglica albastră). Acest drum, care face legătura cu Vietri sul Mare, capătul estic al coastei amalfitane, este sculptat în stâncile aflate pe ţărmul Mării Tireniene. Pentru că oferă o panoramă spectaculoasă asupra regiunii, şoseaua se numără printre cele mai atrăgătoare şosele din Europa. Din acest motiv, este foarte aglomerată în perioadele de vârf, când mii de turişti doresc să savureze priveliştea oferite de ea. Faptul că este permis şi accesul autocarelor îngreunează extrem de mult circulaţia. O metodă alternativă de deplasare între principalele puncte ale coastei Amalfi o reprezintă numeroasele ambarcaţiuni private.
Dincolo de panoramele superbe presărate de-a lungul acestei regiuni, Costiera Amalfitana (cum este denumită în italiană) impresionează atât prin capodoperele arhitecturale şi artistice ce pot fi observate în oraşele din zonă, cât şi prin ingeniozitatea localnicilor ce şi-au construit locuinţele pe cornişele abrupte de pe coastă. Frumuseţea acestei regiuni a fost recunoscută şi de UNESCO, aceasta incluzând în 1997 coasta amalfitană pe lista Patrimoniului Mondial.
Coasta Amalfi, alături de insula Capri, ce este situată în imediata apropiere a peninsulei Sorrentine, reprezintă una dintre cele mai populare regiuni în rândul turiştilor din întreaga lume. Şi pe bună dreptate! De la nenumăratele monumente artistice ce dăinuie de secole, la minunile lumii antice, trecând prin peisajele spectaculoase, plajele primitoare şi, evident, bucătăria mediteraneană celebră în întreaga lume, această zona din regiunea Campania constituie o destinaţie încântătoare şi de neuitat.

Positano este primul popas, acest sat cu mai puţin de 4000 de locuitori marcând începutul coastei amalfitane. Dacă în anii '50 Positano era un sat sărac în care majoritatea locuitorilor trăiau din pescuit, totul s-a schimbat odată cu popularizarea sa de către John Steinbeck. În 1953 acesta a descris Positano ca fiind "un loc de vis ce nu pare cu adevărat real atunci când eşti acolo, dar care devine real şi tentant odată ce ai plecat". Din ce în ce mai mulţi turişti au început să viziteze acest sat de atunci, iar astăzi turismul constituie principala sursă de venituri.

În ciuda numărului mare de turişti, Positano îşi păstrează personalitatea vibrantă, continuând să impresioneze prin casele amplasate pe coasta abruptă, străzile înguste şi treptele abrupte ce fac legătura între ele.

Dacă Positano vi se va părea prea aglomerat şi costisitor, în continuarea drumului pe coasta amalfitană veţi descoperi Praiano, un sat pescăresc plin de istorie. Un obiectiv cheie este biserica San Luca, ce datează de la 1123, în care veţi putea observa picturi din secolul al XVI-lea.

Conca dei Marini, un alt sat construit pe faleza abruptă, este cunoscut mai ales pentru Grotta dello Smeraldo (Peştera de Smarald), o peşteră spectaculoasă în care nenumărate stalactite şi stalagmite se reflectă în apa ce străluceşte într-o nuanţă de verde graţie luminii ce pătrunde printr-o crevasă subterană. Se poate coborî în grotă cu ajutorul unui lift, iar jos veţi putea explora această peşteră fascinantă cu ajutorul unei bărci.

Următoarea oprire este în cel mai mare oraş al coastei şi totodată cel care-i dă numele: Amalfi. Dacă între secolele al IX-lea şi al XII-lea Amalfi constituia o importantă republică maritimă ce controla comerţul în Marea Tireniană şi care găzduia peste 60.000 de locuitori, astăzi doar 5.345 de persoane mai locuiesc în acest oraş (dintre care 10 sunt din România, conform ultimului recensământ). La fiecare 4 ani are loc Regata Storica delle Antiche Repubbliche Marinare, în care fostele puteri maritime Amalfi, Genova, Pisa şi Veneţia se întrec într-o cursă de ambarcaţiuni, ocazie cu care locuitorii din Amalfi retrăiesc momentele de glorie ale fostei republici.

Domul din Amalfi, construit în secolul al IX-lea, reprezintă cel mai important monument al acestui oraş şi păstrează nenumărate comori vechi de un mileniu. Porţile de bronz au fost turnate în Constantinopol în jurul anului 1000, ele fiind cele mai vechi porţi ale unei biserici din Italia.

Deoarece oraşul s-a dezvoltat graţie comerţului cu porturile din Orient, arhitectura din Amalfi reflectă o importantă influenţă maură, iar aceasta poate fi observată şi în Ravello. De-a lungul anilor, acest liniştit sat a găzduit nenumăraţi artişti, compozitori şi scriitori, printre care André Gide, Joan Mirò, Truman Capote, Tennessee Williams, Graham Greene sau Leonard Bernstein, iar astăzi reprezintă o oază de linişte pentru turiştii ce străbat coasta Amalfi.

Catedrala din Ravello datează de la 1086, iar porţile de bronz au fost turnate în 1179, ca şi cele ale domului din Amalfi, la Constantinopol. Un alt obiectiv turistic important este Villa Rufolo, construită în secolul al XIII-lea şi restaurată în secolulul al XIX-lea. Acest loc de legendă este menţionat de Boccaccio în Decameron, iar Wagner şi-a găsit inspiraţia pentru al doilea act al operei Parsifal în grădinile superbe ale acestei vile.

În Ravello se află o altă clădire celebră, Villa Cimbrone, ce datează din secolul al XI-lea. După ce a fost achiziţionată în secolul al XIX-lea de un politician englez, Ernest Beckett (viitorul Lord Grimthorpe) , proprietatea a suferit nenumărate modificări, grădina vilei fiind considerată printre cele mai frumoase din Italia.

Cât timp s-a aflat în proprietatea familiei Beckett, Villa Cimbrone găzduit nenumărate celebrităţi, printre care Virginia Woolf, John Maynard Keynes, D. H. Lawrence, Greta Garbo, T. S. Eliot, Jean Piaget sau Winston Churchill. Scriitorul american Gore Vidal, întrebat într-un interviu care a fost cel mai frumos loc pe care l-a văzut de-a lungul numeroaselor sale călătorii, a răspuns că nimic nu poate fi depăşit de "priveliştea pe care am văzut-o într-o zi senină de iarnă, aflându-mă pe Terasa Infinitului a Vilei Cimbrone, când cerul şi marea erau fiecare de un albastru atât de puternic încât era imposibil să le deosebeşti". Astăzi, Villa Cimbrone este un hotel de lux, însă grădina şi Terasa Infinitului (ce oferă o perspectivă spectaculoasă asupra Golfului Salerno) sunt deschise tuturor vizitatorilor.

Coasta amalfitană se încheie în Vietri sul Mare, localitate celebră pentru vasele de majolică produse de artizanii din regiune de mai bine de un mileniu. Elemente de ceramică de majolică pot fi întâlnite aproape peste tot în localitate, acestea decorând domul bisericii San Giovanni Batista (ce datează de la 1732) şi numeroase alte clădiri, pieţe şi străzi ale oraşului.

Ultima oprire a călătoriei va fi în Salerno, unul dintre cele mai mari oraşe ale regiunii Campania, ce se află în imediata apropiere a Vietri sul Mare. Aici merită să vizitaţi nenumăratele clădiri medievale aflate în centrul istoric şi Castelul Arechi, ce se înalţă la 263 de metri deasupra oraşului. Pentru a reveni în Napoli puteţi folosi autostrada A3 (dacă aţi călătorit cu maşina) sau unul din trenurile ce pleacă spre urbea napoletană la fiecare 30 de minute. Călătoria durează aproximativ 50 de minute, timp suficient pentru a rememora peisajele superbe pe care aţi avut şansa să le vedeţi de-a lungul celei mai cunoscute coaste ale Italiei.

Indiferent cât timp se petrece pe coasta amalfitană, el nu pare niciodată suficient, această extraordinară regiune fiind recunoscută pentru atracţia sa irezistibilă. Iar dacă înaintea călătoriei se întrebă cineva de ce nenumărate celebrităţi din întreaga lume au ales să se retragă pe aceste meleaguri, această excursie aici va oferi cu siguranţă un răspuns.

Coasta Amalfi, situată în sudul Italiei, este una dintre cele mai frumoase porţiuni ale ţărmului Mării Tireniene, impresionând prin peisajele naturale spectaculoase şi prin localităţile pline de istorie.