Se găseşte în cartierul Trastevere în apropiere de cotul Tibrului după ce acesta depăşeşte insula Tiberina. In faţa bisericii se desfăşoară o curte înflorată care are în centru un mare vas antic.
Un prim sanctuar dedicat Sfintei Cecilia s-a organizat într-o casă privată care exista încă din sec. al 5-lea e.N. Papa Pascal I-ul (817-824) a construit pe acel amplasament o biserică. Aceea a fost foarte remaniată în secolele 16, 18 şi 19. In dreapta edificiului se înalţă o frumoasă campanilă din sec. al 12-lea. Faţada a fost refăcută în sec. al 18-lea, dar pridvorul din sec. al 12-lea, împreună cu coloanele antice şi friza din mozaic au fost păstrate.
Interiorul, văduvit de aspectul său medieval, a păstrat totuşi mozaicul plasat, pe timpul lui Pascal I-ul, în absidă, în sec. al 9-lea. Influenţa bizantină care impregna mozaicurile romane în secolele anterioare este aici încă sensibilă în modul de prezentare al personajelor. Răzbate totuşi gustul roman pentru vivacitate şi culori frumoase. Papa Pascal I-ul este prezent în tabloul mozaical unde are cu un nimb de formă pătrată de culoare bleu. Cu un astfel de nimb era reprezentat un ierarh încă în viaţă.
Baldachinul, ciborium, care acoperă altarul principal, este opera lui Arnolfo di Cambio (1293). Este cu opt ani posterior faţă de ciborium-ul pe care acelaşi artist îl executase pentru basilica Sfântul Paul din afara zidurilor. El denotă o oboseală a artei făuritoriului şi influenţa operelor antice (în unghiul posterior stânga, statuia ecvestră a unui sfânt evocă pe cea a lui Marcus Aurelius plasată în piaţa Capitoliului).
Sub altar se găseşte frumoasa sculptură a lui Stefano Maderno (1599) care evocă istoria legendară a Sfintei Cecilia. Papa Pascal I-ul (817-824) a săpat cu disperare cimitirele creştine pentru a găsi rămăşiţele Sfintei Cecilia şi a fost îndreptat de un vis. A găsit corpul sfintei repauzând alături de soţul ei Sfântul Valerian, în catacomba Sfântul Callixtus de pe Via Appia. El a dispus transportarea rămăşiţelor şi aşezarea lor sub altarul bisericii. Şapte secole mai târziu, sub pontificatul lui Clement al VIII-lea, cardinalul Sfondrati a întreprins modificarea corului bisericii. In cursul lucrărilor au apărut sarcofagele. Corpul sfintei a fost descoperit într-o poziţie în care l-a reprezentat Maderno.
Cardinalul a dorit să renoveze şi mica încăpere, din dreapta bisericii, venerată ca loc al martiriului Ceciliei. Lucrările au relevat existenţa multor ţevi în perete, identificate drept cele care au servit la supraîncălzirea spaţiului în care Cecilia trebuia să se sufoce. Salvată de un trandafir miraculos s-a trecut la tăierea capului, după care, se spune că a agonizat trei zile.
Cardinalul l-a însărcinat pe Guido Reni să picteze decapitarea Sfintei, tabloul fiind plasat sub altar.
In biserică există şi mormântul cardinalului Rampolla. Este vorba de o compoziţie teatrală din 1929, în care este prezentat cardinalul liberalist care a permis construcţia criptei. Cripta a fost amenajată între 1899-1901 în stil bizantin. In spatele ferestrei confesionalului au fost aşezate mai multe sarcofage printre care şi cel al Sfintei Cecilia şi al Sfântului Valerian. Cripta s-a amenajat printre vestigiile casei antice în care s-a organizat primul sanctuar dedicat sfintei. Aici se poate vedea o sală străpunsă de şapte silozuri de grâu (cămări), apoi o sală în care sunt expuse sarcofage şi inscripţii, un baso-relief reprezentând pe zeiţa Minerva, datând din sec. al 2-lea e.A., plasat într-o mică nişă şi o coloană tot din timpul Republicii.
O capodoperă a picturii romane din evul mediu este Judecata de Apoi, plasată odinioară pe partea din spate a peretelui faţadei bisericii, dar care a fost mutilată în sec. al 16-lea. Din această operă a lui Pietro Cavallini (1293) a rămas totuţi o bună parte. Se remarcă perfecta distribuire a umbrelor şi luminii, expresia nuanţată a fiecărui personaj şi armoniosul rafinament al culorilor. Opera se poate vizita cu respectarea unui orar foarte strict şi scurt în zilele de marţi şi joi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu