ROMA - MORMÂNTUL SCIPIONILOR

Este un vestigiu deosebit de interesant şi valoros din perioada înfloririi Republicii. El se afla pe artera ce părăsea Roma spre Via Appia şi care, mai târziu, conducea la Poarta San Sebastian deschisă în zidurile lui Aurelianus.

Sarcofagul lui Lucius Cornelis Scipio Barbatus - la Vatican

Inainte de construirea zidurilor lui Aurelianus mormântul scipionilor se găsea în exteriorul oraşului, conform obiceiului antic care nu permitea îngroparea defuncţilor pe suprafaţa locuibilă oraşelor.

Scipionii aparţineau uneia dintre cele mai mari familii patriciene, familie care s-a stins către sfârşitul Republicii. Proveniţi din ginta Cornelia, toţi membrii familiei purtau numele de Cornelius Scipio, precedat de prenume (adesea abreviat de o iniţială) şi de multe ori urmat de un supranume.

Mormântul familiei Scipio, descoperit în anul 1614 şi restaurat în 1926, cuprindea inscripţii funerare care au constituit un remarcabil document pentru timpul Republicii şi care au reprezentat copilăria literaturii latine. Punând accent pe devotamentul faţă de stat al defunctului şi pe rigoarea lui morală, inscripţiile au fost mărturii ale mentalităţilor acelei epoci, epocă în care s-a format civilizaţia romană.

Mormântul, săpat într-un taluz, prezintă în interior un plan pătrat străpuns de galerii. Sarcofagele tăiate dintr-un singur bloc de piatră, sau asamblate din plăci, erau dispuse în lungul galeriilor sau în nişe săpate în pereţi.

Probabil că mormântul a fost ocupat în întregime către jumătatea sec. al 2-lea e.A, ceea ce a necesitat deschiderea unei galerii suplimentare (în dreapta marelui careu subteran). Tot în acea epocă, pe latura de nord-vest, unde se situa intrarea, s-a ridicat o faţadă monumentală.

Primul care a fost depus în marele cavou subteran a fost L. Cornelius Scipio Barbatus, consul în 298 e.A. şi care a luptat cu etruscii. Sarcofagul său, al cărui original se găseşte la Vatican, poartă menţionate faptele sale.

O inscripţie găsită într-o mică nişă a aparţinut unui mormânt din partea cea mai recentă a complexului mortuar. Ea vorbeşte de familia Cornelii Lentuli, care, sub Imperiu, a moştenit marele cavou şi a depus aici pe unii dintre decedaţii săi.

Intr-un colţ al marelui cavou există urmele unui cuptor care a servit în evul mediu la transformarea în var a unor fragmente antice de marmură.

Alături de mormântul scipionilor se află şi un colombarium, un tip de mormânt comun al săracilor. Era o sală prevăzută cu o multitudine de mici nişe destinate a adăposti urnele cu cenuşa de incinerare. Familiile avute construiau astfel de colombarii pentru a fi depuse resturile sclavilor şi ale liberţilor.

Trebuie remarcate resturile unei clădiri antice de locuit, din sec.al 3-lea e.N, ridicată fără respect deasupra mormântului scipionilor.