CEAUŞESCU SI TITO DUPĂ INVADAREA CEHOSLOVACIEI

Posibilitatea ca RomâniA să fie următoarea pe lista invadatorilor comunişti, după Cehoslovacia, era foarte vie, astfel că pe 24 august 1968 Ceauşescu s-a întâlnit, în secret şi de urgenţă, la Vîrşeţ, în Iugoslavia, o altă ţară vizată de mânia sovieticilor, cu liderul iugoslav, Iosip Broz Tito. 

 

Mareşalul Tito era “oaia neagră a lagărului comunist”, singurul care nu îşi aliniase ţara, de la bun început, “directivelor” venite de la Moscova, ci o conducea după propria voinţă. “În ce priveşte eventualitatea unei intervenţii din partea lor, noi am luat hotărârea unanimă, a întregului Comitet Central, de a respinge cu armele orice încercare de pătrundere pe teritoriul ţării noastre”, a spus Ceauşescu.

S-au discutat strategii de apărare, de colaborare pentru respingerea unei eventuale invazii sovietice în ambele ţări. Tito a promis că armata română se poate retrage în Iugoslavia, la nevoie. “Dar neînarmată. Nici măcar arme albe”, a mai punctat mareşalul, gândindu-se, probabil, şi la sutele de mii de români care se înrolau voluntar în Gărzile Patriotice abia înfiinţate.

«Nu dezlegaţi câinii războiului»

Din America s-au auzit glasuri ameninţătoare la adresa intenţiilor sovietice. “Nu dezlegaţi câinii războiului” e formularea celebră care a rămas în istorie. Dar nici azi nu se ştie dacă preşedintele american Lyndon Johnson chiar a spus-o. Ce se ştie sigur e că secretarul de stat al SUA, Dean Rusk, i-a transmis ambasadorului sovietic Anatoli Dobranin un mesaj mai diplomatic, dar clar: “In numele întregii omeniri, vă rugăm să nu faceţi aceasta (n.r. - invadarea României), căci urmările sunt greu de prevăzut.”