PE AICI NU SE TRECE - PRIMUL RAZBOI MONDIAL BBB X

    

               Eremia Grigorescu (28 noiembrie 1863, Galaţi - 21 iulie 1919, Bucureşti), a fost generalul erou al luptelor de la Oituz (1916) și Mărăşeşti (1917). A urmat cursurile şcolii primare şi primele patru clase de liceu în oraşul natal, iar următoarele clase le-a efectuat la Liceul Naţional din Iaşi, cunoscut şi sub denumirea de Academia Mihăileană, pe care l-a absolvit în anul 1880, când s-a înscris la Facultatea de Medicină a Universităţii din Iaşi. După 2 ani, în toamnă, s-a înscris la concursul de bursă pentru Şcoala militară din Bucureşti, devenită mai târziu Şcoala de ofiţeri de artilerie, geniu,şi marină, pe care o absolvă în anul 1884 când este avansat sublocotenent şi repartizat la Regimentul 2 artilerie pe funcţia de comandant de pluton.

                In anul 1885 a fost trimis la Şcoala de aplicaţii de artilerie şi geniu din Franţa unde, între anii 1887-1889, urmează şi cursurile Facultăţii de matematică de la Sorbona. Concomitent efectuează un stagiu de perfecţionare în arma artileriei şi în probleme de administraţie militară pe lângă Ministerul de Război din Franţa. Reîntors în ţară, ocupă funcţii de comandant de subunitate în regimentele 6, 10, 11 şi 9 artilerie şi predă în paralel cursurile de algebră superioară la Şcoala militară de ofiţeri de artilerie din Bucureşti.

               La 30 august 1892 este avansat la gradul de căpitan, iar la 24 aprilie 1899, la gradul de maior. Este însărcinat, în anul 1894, să recepţioneze pulberea fără fum achiziţionată de Ministerul de Război de la uzinele germane „Troisdorf” pentru pirotehnia armatei. Intre anii 1896-1899 ocupă funcţia de subdirector al Pulberăriei armatei, instituţie nou înfiinţată pentru a se elimina dependenţa armatei române de importurile de materiale explozive, iar în perioada 1899-1903 este directorul acestei instituţii. Trimis în Germania în anul 1899, la uzinele „Krupp”, recepţionează obuzierele cu care urma să fie înzestrate unităţile de artilerie din armata română şi de asemenea să recepţioneze importante cantităţi de explozibil. In această perioadă, maiorul Grigorescu este recunoscut ca fiind cel mai competent specialist român în acest domeniu.

                    Sarcofagul generalului Eremia Grigorescu în centrul Mausoleului de la Mărășești 

             A fost avansat la gradul de locotenent colonel, în anul 1902, iar din 1904 până în 1905, a lucrat în Ministerul de Război la Direcţia artilerie. In 1906 este numit comandant al Brigăzii 3 artilerie până în 1907, când devine comandant şi profesor de algebră superioară la Şcoala militară de artilerie, geniu şi marină din Bucureşti. In anul 1910 a fost avansat colonel, iar începând cu anul 1913 este director al personalului din Ministerul de Război. Din 1915 este comandantul Diviziei 14 infanterie, iar ulterior, în acelaşi an, comandantul Diviziei 15 infanterie. La 1 noiembrie 1915 este avansat general de brigadă.
             Divizia 15 infanterie, dislocată iniţial la graniţa cu Bucovina, a fost trimisă în Dobrogea, unde acţiunile militare se desfăşurau în defavoarea armatei române.

                                                 Chipiul generalului Eremia Grigorescu 

            Intre 3 şi 24 septembrie 1916 participă la luptele crâncene din sudul Dobrogei, rezistând eroic la ofensiva forţelor bulgaro-germane conduse de faimosul general von Mackensen, supranumit Spărgătorul de fronturi. La 24 septembrie 1916, Divizia sa fost transferată în defileul Oituz şi la 11 octombrie a intrat în contact cu trupele germene care intenţionau să intre prin defileu. In această situaţie se constituie grupul Oituz-Vrancea, compus din trei divizii care a fost puse sub comanda generalului de brigadă Eremia Grigorescu. Grupul reuşeşte să facă faţă atacurilor furibunde ale forţelor germane. Generalul Grigorescu a condus personal acţiunile şi a lansat cunoscuta deviză „pe aici nu se trece”, rezistând celor cinci divizii inamice, dintre care trei de cavalerie. Aici Divizia 15 infanterie a fost supranumită Divizia de fier.

                                        Bustul generalului Eremia Grigorescu - Timișoara 

Generalul Eremia Grigorescu decorând ostașii

             In primăvara anului 1917, pe timpul când armata română pregătea ofensiva de la Nămoloasa, generalul Grigorescu a fost mutat la comanda Corpului 6 Armată şi avansat general de divizie. La sfârşitul lunii iulie 1917 a fost numit la comanda Armatei I-a română şi a adresat armatei deviza "Nici pe aici nu se trece". Conducând la bătălia de la Mărăşeşti a forţat trupele feldmareşalului von Mackensen să bată în retragere şi a năruit, în acest mod, planurile comandantului german de a ocupa Moldova şi de a înainta în regiunile agricole din sudul Ucrainei. Pe de altă parte, bătăliile de la, Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz (1917) au fost singurele victorii certe realizate pe frontul de est, în anul 1917, de forţele Antantei.

                                           Regina Maria și generalul Eremia Grigorescu 

La terminarea războiului, în primăvara anului 1918, generalul Eremia Grigorescu a fost avansat la gradul de general de corp de armată, iar la 11 noiembrie, în aula Universităţii din Iaşi, i-a fost înmânată o sabie pe care erau înscrise nume glorioase ca: Oituz, Panciu şi Mărăşeşti. Mulţumind, generalul Grigorescu a spus: „Nu am făcut de cât să execut un ordin. Mi s-a ordonat să nu las inamicul să treacă şi l-am oprit.”

                                     Locuința din București a generalului Eremia Grigorescu 

               In luna octombrie, când generalul de corp de armată Constantin Coandă a fost învestit de regele Ferdinand cu formarea noului guvern, generalul Grigorescu a fost numit ministru de război. A ocupat acest post numai o lună, în care a adus o multitudine de îmbunătăţiri în organizarea noii armate care acum avea în vedere şi pe militarii din teritoriile foste ocupate de inamic şi care fuseseră demobilizaţi, în conformitate cu prevederile păcii de la Buftea. De asemenea s-a ocupat de refacerea instalaţiilor petrolifere şi a altor obiective distruse de inamic. A încetat din viaţă la Bucureşti şi a fost înmormântat, la dorinţa lui, la Mărăşeşti, în mijlocul soldaţilor care s-au jertfit în bătăliile de pe aceste meleaguri.