CRAIOVA - FAMILIA BIBESCU

             

  Marele vornic Dumitru (Dumitrache) Bibescu, cel ce va da Ţării Româneşti doi domnitori luminaţi şi un ocârmuitor Craiovei, îşi avea originile în Gorj, la Jupăneşti prin jurul anului 1700 şi provenea dintr-o boierie aşa de mică, încît abia de se ridica mai presus de lipsa desăvîrşită a boieriei. După două generaţii în familie a apărut un anume Dumitru )Dumitrache). Acest Dumitru (Dumitrachi) a făcut cu putinţă mărirea Bibeştilor. El s-a ridicat răpede în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, cînd Oltenia se supunea iarăşi Domnului din Bucureşti. Mai ales după pacea de la Chiuciuc-Cainargi (1774) şi noua rînduială a lucrurilor, izbuteşte să ajungă un om cunoscut, puternic şi bogat. Căsătoria lui cu Ecaterina lui Constantin Văcărescu, fiica de suflet a lui Barbu Ştirbei (1794), l-a adus în legături de înrudire cu toată boierimea cea mare. (…)”. De aceea în unele izvoare se vorbeşte de o înrudire a lui cu Constantin Brâncoveanu, înrudire despre care Nicolae Iorga nu aduce vorbire. Probabil că Nicolae Iorga a urmărit numai firul unei ramuri a familiei Bibescu. Dumitrachi Bibescu şi-a aşezat familia la Craiova. Casa Bibescu s-a găsit până după 1900 pe actualul loc al supermagayinului Mercur, servingd, un timp, în src aşXIX-lea ca sediu al Prefecturii.

       Povestea familiei Bibescu, astăzi atât de cunoscută mai ales în exteriorul ţării, a început în secolul al XVII-lea, sau poate chiar mai devreme, în satul Bibeşti din judeţul Gorj. Satul cu acest nume este atestat documentar în mai 1610 de către domnitorul Radu Şerban. Peste câteva decenii, un anume Udrea din Bibeşti va fi acceptat la curtea lui Matei Basarab. Familia Bibeştilor va juca un rol politic important abia din secolul următor şi mai ales în secolul al XIX-lea. Bunăoară, în documente poate fi găsit un Ion Bibescu printre cei 66 de boieri olteni, întruniţi la Târgu-Jiu, care au semnat memoriul către prinţul Eugeniu de Savoia pentru ca Oltenia să fie anexată Imperiului Habsburgic, lucru ce se va întâmpla câţiva ani mai târziu. Şi tot un Bibescu va protesta în 1827 către autorităţile vremii contra restaurării egumenilor greci în mânăstirile româneşti.
Marele vornic Dimitrie Bibescu a zugrăvit biserica din Stăneşti şi a ajuns slujitorul de taină al domnitorului Grigore Ghica. Urmaşii lui vor deveni domnitorii  Gheorghe Dimitrie Bibescu şi Barbu Ştirbei, cu realizări importante la cârma Munteniei.

       Cu toate că au provenit dintr-o familie modestă de moşneni, aşa cum a stabilit Nicolae Iorga, cu mai bine de un secol în urmă, Bibeştii au căpătat legitimitate prin căsătorii, moşteniri şi înfieri. Bibeştii spuneau străinătăţii în secolul al XIX-lea că: „Brâncovenii au, prin două căsătorii, sânge de-al Basarabilor. Bibeştii s-au coborât prin femei din Brâncoveni, şi prin căsătoria prinţului Gheorghe Bibescu (domnitor 1842-1848) au devenit drepţi moştenitori ai numelui Brâncovenilor”. Cel care ne-a lăsat informaţii relevante despre Bibeşti este Ioan C. Filitti.
       Interesant că biografia romanţată a Bibeştilor avea susţinere istorică. Mai exact, mama domnitorului provenea din familia Văcărescu, bunica din familia Creţulescu iar străbunica fusese una din fiicele lui Constantin Brâncoveanu. Dacă luăm de bună genealogia familiei Brâncoveanu, care prin femei ajungeau la Basarabi, rezultă un neam cât se poate de respectabil. Căsătoria lui Gheorghe Bibescu cu o Mavrocordat înfiată de Brâncoveni desăvârşea, am putea spune, zestrea genetică pentru a revendica tronul ţării.

      Revenind la linia directă a familiei, cea plecată din Bibeştii Gorjului în secolul al XVII-lea, trebuie remarcat că de la ţăranii moşneni de atunci îi găsim la finele secolului al XVIII-lea, informaţie pe care Nicolae Iorga o citează după Alexandru Ştefulescu, ca boieri de treapta II cu o avere destul de inconsistentă. Dumitrache Bibescu, tatăl viitorului domnitor, va fi cel care va ridica familia la boieri de treapta I şi chiar la rangul de membru în divanul boierilor mari din Bucureşti.

Dumitrache Bibescu, cel care a ridicat familia la rangul cel mai înalt al boierimii române, a avut o grijă deosebită pentru educaţia copiilor săi, simţind că aceasta nu poate fi căutată decât în occidental vremurilor sale.

      Familia Bibescu a fost o familie princiară românească de provenienţă nouă, dar înrudită cu marile familii româneşti de boieri, precum şi cu mari familii nobiliare din Europa. Printre principalii ei reprezentanţi se pot enumera:

- Gheorghe Bibescu (1802-1873), domnitor al Ţării Româneşti (1842-1848), fiul lui Dumitrache Bibescu şi al Ecaterinei Văcărescu; s-a căsătorit cu Zoe Mavrocordat, fiica adoptivă şi moştenitoarea marelui ban Grigore Brâncoveanu, ultimul descendent direct în linie masculină al lui Constantin Brâncoveanu; a abdicat în urma Revoluţiei de la 1848, dar a promovat o serie de reforme, între care desfiinţarea vămilor între Moldova şi Ţara Românească şi iniţierea măsurilor pentru dezrobirea ţiganilor;

- Barbu Dimitrie Bibescu-Ştirbei (1799-1869), domnitor al Ţării Româneşti (1849-1853/1854-1856), fratele principelui Gheorghe Bibescu, a fost adoptat de bunicul său, prinţul Ştirbei, al cărui nume l-a preluat; a fost ministru de interne şi a avut un rol important în redactarea Regulamentului Organic; deşi conservator în concepţiile sale sociale şi politice, a fost un domn preocupat de modernizarea şi dezvoltarea ţării în plan economic dar şi social şi cultural;

- Elena Bibescu (1855-1902), născută Elena Kostachi Epureanu; a fost căsătorită cu principele Alexandru Bibescu (1842-1911), fiul domnitorului Gheorghe Bibescu; a fost o pianistă renumită, care a întreţinut la Paris unul dintre cele mai importante saloane artistice, frecventate de nume mari ca A. Gounod, C. Sain-Saens, G. Enescu, A. France, M. Proust;

- Anton Bibescu (1878-1951), avocat, diplomat şi scriitor; bunicul său a fost principele Gheorghe Bibescu; de-a lungul carierei diplomatice a fost trimisul României la Londra, Washington şi Madrid; a fost căsătorit cu Elisabeth Asquith, fiica premierului britanic H.H. Asquith, şi prieten bun cu Marcel Proust şi Mihail Sebastian;

- George Bibescu (1834-1902), fiu al lui Gheorghe Bibescu; a fost ofiţer în armata franceză, participant la campania din Mexic (1864);

- Anna (Bibescu) de Noailles (1876-1933), prinţesă Brâncoveanu, poetă franceză de origine română, fiica lui Grigore Bibescu;

- George Valentin Bibescu (1890-1941), pilot român, pionier al sporturilor aviatice în România, fondator al Clubului Aviatic Român (1909) şi al Ligii Naţionale Aeriene (1912), preşedinte al Federaţiei Aeronautice Internaţionale (1930), fiul lui George Bibescu; Martha Bibescu, născută Lahovari, soţia lui George Valentin Bibescu, scriitoare şi influentă susţinătoare a cauzei României în cercurile politice europene ale vremii sale.

Se poate aprecia că această familiar s-a disipat în societatea franceză, îndepărtându-se de cea română.