Așa cum era normal în virtutea
cronologiei, primul împărat care s-a stabilit pe colina Palatin a fost
Octavianus cu un timp de a primi supranumele de Augustus. După întoarcerea lui
din Sicilia, în anul 36 e.A, a cumpărat mai mute case pe Palatin, printre care
cea a oratorului Hortensius și o alta numită a Liviei. Le-a amenajat pentru
folosirea atât publică, cât și privată. A construit în apropierea și mai sus de
vechile case un templu al lui Apollo, zeul lui protector, care a fost inaugurat
în anul 28 e.A. Acel edificiu a fost identificat mai târziu, în mod eronat drept templul lui Jupiter Victor (adică Invingătorul). Aceste
edificii au fost săpate mai atent după desoperire, în sec. al 19-lea și în sec.al 20-lea, relevând resturi de pictură de
mare calitate, în stilul al doilea pompeian.
Augustus a mai adăugat un portic
și biblioteci. Decorația acestui ansamblu amintea de bătălia da la Actium. A
mai adăugat, în anul 12 e.A, un mic sanctuar dedicat zeiței Vesta.
Devenit atunci Pontifex Maximus, Augustus a putut să
locuiască acasă, fără a fi obligat să se instaleze în domus publica, rezervată
acestui mare preot și care se afla în Forum Romanum, nu departe de templul zeiței Vesta. Transformând
astfel destinația casei, el i-a dat atributul de sanctuar, iar el apărea drept
un personaj sacru.
In apropiere de acest complex
amenajat de Augustus se găsea Cabana lui
Romulus întemeietorul, un altar care amintea de acel moment istoric
legendar al întemeierii primitivei Roma Quadrata, dar și alte obiective
foarte vechi ce contribuiau la prestigiul Romei.
Casa Liviei, numită astfel în
prezent, a fost locuința modestă a împăratului și a soției sale, utilizată și
pentru activități publice. Impăratul a refuzat totdeauna de a-și construi un palat
de teama de a nu fi asociat monarhiei, dorind să dea, prin locuinţa sa, imaginenea
unui magistrat modest şi pios. Doritor de a apărea ca un nou Romulus, Augustus
a rămas foarte ataşat de Palatinul atât de încărcat de legende şi de istorie
veche romană, stabilind să locuiască acolo. Aflată în apropierea Forului Roman
și de Coloseum (care nu exista), Casa Liviei (a lui Augustus) a fost descoperită sistematic în
2007. Frescele ei murale au fost realizate în jurul anului 30 e.A. Frescele au
fost restaurate și astăzi se pot vizita unele săli, precum cabinetul de lucru
și Tablinium, care adăpostește frescele cele mai bine conservate . Descoperite
la peste două milenii după ce au fost
pictate, decorațiile și picturile Casei Liviei, etalează sfincşi, divinităţi,
scene mitologice şi scene egiptene, între altele.
In casa lui Augustus și a Liviei
(Domus), numită ca numai a Liviei, se pot vedea două mici săli (camere) în aripa de vest, care au păstrat
picturi murale surprinzătoare create în urmă cu două milenii. In centrul sălii
numite “a măștilor de teatru”se prezintă două picturi într-o scenografie
complexă. O altă încăpere are un perete ce ilustrează o curte înconjurată de un
peristil.
Casa Liviei, grație unor inscripții pe bucăți
de plumb, prezintă părți intacte. Trei încăperi merită o atenție specială datorită
frumuseții frescelor, dintre care cele ale sălii pentru masă (tablinium) sunt cel mai bine conservate. In acest spațiu, un zid în
excelentă stare, este tratat ca un décor de scenă, cu pilaștri corintici,
pilațtri albi cu un stilobat ce pare a se detașa de un zid roșu, suportând un
plafon în perspectivă.
Cornișa este decorată cu picturi de sfincși și
de divinități. Se văd scene mitologice: Io iubită de Zeus, supravegheată de
soția Hera, un mic Eros ține un puternic ciclop sub control.
O a doua încăpere prezintă pe zidurile sale
coloane ornate de ghirlande de frunziș și de fructe. O friză prezintă scene
egiptene, după gustul epocii.
Gustul rafinat al romanilor pentru pictură
murală s-a inspirit larg de la greci.
Infinita varietate de culori folosite
impresionează astăzi și nu trebuie uitat că aceste decorațiuni au fost
descoperite după mai mult de două mii de ani de la data pictării. Nu au pierdut
nimic din prospețimea lor și există teama ca oxidarea din atmosferă să nu ducă
la pierderea cu încetul a strălucirii și luminozității. Pe de altă parte,
Augustus s-a inspirit din modelele moștenite din lumea elenistică (adică a
regilor ce au urmat lui Alexandru în Grecia și Orientul Mijlociu). Așezând
sanctuarul lui Apollo la mijlocul pantei Palatinului, adică bine vizibil de pe
colinele înconjurătoare, el a teatralizat locuința proprie, a realizat o punere
în scenă demnă de unele palate elenistice. Totodată aparențele au fost salvate:
era vorba, înainte de toate, de un sanctuar consacrat lui Apollo, nu de un loc în onoarea puterii personale a
lui Augustus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu