In contextul prăbușirii tuturor
fronturilor Puterilor Centrale, Regele Ferdinand I-ul a decretat remobilizarea
armatei, a somat pe feldmareșalul von Mackensen ca trupele lui de ocupație să
părăsească imediat teritoriul țării și, pe 10 noiembrie a reluat războiul
alături de Antantă.
"La intrarea trupelor române în Ardeal, generalul Traian Moşoiu a dat o proclamaţie în care spunea: "Români! Cu noi aducem libertatea, iar dreptatea este scrisă pe steagurile noastre"... I. R. Abrudeanu citează din ziarul "Telegraful Român", organul Mitropoliei ortodoxe din Sibiu, articolul "Generalul Moşoiu" în care se spune: ..."Neamului nostru românesc de pe aceste plaiuri i-a fost hărăzit deosebit noroc ca din Ardeal, din ţinutul Braşovului, să se ridice marele erou şi bunul Dumnezeu a sădit în pieptul acestui viteaz toate simţămintele, tot sufletul neamului românesc"...
La 24 decembrie 1918 (stil nou.), Generalul Traian Moşoiu a intrat în Sibiu unde şi-a stabilit sediul. Armata
română a înaintat până la linia de demarcaţie. ...Situaţia din Ardeal devenea
din ce în ce mai tulbure... Gărzile naţionale erau formate din foşti soldaţi ai
armatei austro-ungare şi comandate de ofiţeri. Toţi soldații erau mercenari
(plătiţi cu 30 coroane pe zi), misiunea lor fiind să păzească ordinea în interior.
Prin compoziţia lor, acele gărzi erau lipsite cu totul de disciplină. Dacă la
început au fost necesare, ulterior a trebuit să fie desfiinţate, iar soldaţii
dezarmaţi, altfel tindeau să ajungă cel mai teribil element de dezordine.
Gărzile ungureşti au fost desfiinţate din primele zile ale intrării armatei
române. Mai rămaseră gărzile româneşti şi cele săseşti care începuseră să
terorizeze, prin pretenţiile lor, Consiliul Dirigent"... Gărzile
desfiinţate trebuiau înlocuite cu alte elemente pentru paza interioară,
deoarece armata română avea să stea pe front în faţa ungurilor, care se
concentraseră şi deveneau din ce în ce mai agresivi.
Consiliul Dirigent, cu sprijinul generalului Moşoiu, a început reorganizarea jandarmeriei şi poliţiei în Ardeal.
Consiliul Dirigent, cu sprijinul generalului Moşoiu, a început reorganizarea jandarmeriei şi poliţiei în Ardeal.
Regele Ferdinand și General Moșoiu
General Moșoiu raport în fața regelui Ferdinand
"Cine a fost în jurul generalului Moşoiu, şi-a putut da seama de munca sa deosebită depusă pentru înzestrarea armatei şi ca organizator”. "Veşnic pe front, inspectând şi vorbind trupei, ţinând astfel entuziasmul necesar"... "Cred că nu e soldat din cele 6 divizii, pe care le avea în ultimul timp, care să nu fi văzut pe generalul Moşoiu în mijlocul lor, vorbindu-le şi interesându-se de traiul lor"...
"Din cauza unei agresiuni a armatei ungare la Zalău, care s-a transformat într-o sângeroasă luptă, din care ungurii au ieşit învinşi, Antanta a însărcinat pe colonelul din aramta franceză Trousson să meargă la faţa locului şi să facă o anchetă”. "Trenul cu generalul Moşoiu şi colonelul Trousson a plecat din Sibiu în cel mai perfect incognito. Cum s-a aflat că generalul Moşoiu e în acest tren, nu ştiu. La toate gările mii de oameni cu steaguri, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, în frunte cu preoţii şi inteligenţa satelor, înconjurau trenul strigând: "Trăiască generalul Moşoiu !" Generalul era obligat să se dea jos să le vorbească, apoi îl lau pe sus şi-l purtau în triumf"... Colonelul Trousson, adânc impresionat, a spus că nu şi-a închipuit niciodată un om aşa de divinizat de popor. La Gherla în gară aştepta episcopul Hossu în fruntea a mii de ţărani care lăsau totul şi alergau în calea generalului"... Când generalul francez Berthelot a venit să viziteze Ardealul, primirea şi sărbătoarea regească ce i s-a făcut de către zecile de mii de români din întreg Ardealul, au făcut pe marele general francez să plângă de bucurie. La un singur cuvânt al generalului Moşoiu, toată suflarea românească a alergat". Aşa ştiau românii ardeleni să-l salute pe marele general francez "pentru profunda simpatie ce o avea pentru neamul nostru".
Generalul Moşoiu pregătise armata şi întocmise planul de operaţiuni. "Însuşi Alteța Sa Regală, principele Carol, a inspectat, însoţit de generalul Moşoiu, întreg frontul". Totul era în regulă. Cu toate acestea în locul generalului Moşoiu - considerat prea tânăr – a fost numit comandant șef al frontului din Transilvania generalul Gheorghe Mărdărescu. Românii ardeleni au rămas cu sufletul alături de viteazul general Moşoiu.
Defilare a armatei române în Oradea cucerită - 1919
"În ziua de 16 aprilie 1919, ora 3,30 dimineaţa, armata noastră a reluat ofensiva".
"Lovitura de trăsnet dată de grupul generalului Moşoiu a zdrobit rezistenţa inamicului, care a luat-o la fugă. Prin lupte îndârjite, înaintarea a continuat zi cu zi, aşa că în ziua de 19 aprilie trupele noastre, luând o considerabilă pradă de război şi un mare număr de prizonieri, au ajuns pe linia: Tisa - Uylak - Sătmar - Careii Mari - Aleşd - Beiuş".
"În ziua de 20 aprilie 1919 s-a ocupat Oradea Mare". I. R. Abrudeanu preia din ziarele "Patria" şi "Viitorul" următoarele: "Intrarea triumfătoare în Oradea Mare. Tunurile bubuiau asurzitor, împrăştiind moartea în rândurile risipite ale duşmanului ce fugea speriat din faţa dorobanţului. In oraş enervare mare; diferite svonuri circulau, anume că bandele roşii se apropiau de oraş, că forţe mari inamice veneau în marş forţat, spre a se ciocni cu trupele române"... Autorităţile şi o parte a populaţiei s-a refugiat spre trupele române"... "Deodată s-a ridicat un nor de praf şi un automobil şi-a făcut apariţia. In el era un general. Cine să fie? Mii de braţe s-au ridicat acalmând pe viteazul general, care înfruntând orice pericol pentru a da şi mai mare impuls armatei sale, se avântase înainte de a ajunge armata în oraş, spre a vesti populaţiei că mântuirea a sosit".
"Intrarea domnului general Moşoiu. - Cine să fie? Atunci instinctiv din mii de glasuri a răsunat strigătul "Trăiască generalul Moşoiu, eroul nostru naţional ! Ura ! Şi văzduhul se cutremura de mii de strigăte de bucurie. Toată lumea plângea. Teama de bandele roşii dispăruse; era de ajuns pentru moment că se găsea eroul în mijlocul lor ca să nu se mai teamă de nimic"... El devenise "simbolul dezrobirii naţiei româneşti". "De patru luni, zi şi noapte, îl aşteptau, de patru luni de când păşise biruitor în Ardeal numele lui era pomenit ca numele unui zeu salvator, şi acum iată-l că a sosit"... "E în picioare în automobil"... "O ploaie de flori îl acoperă în aclamaţiile oamenilor"... "Automoilul nu mai poate înainta. Mulţimea creşte şi un ocean de capete, români, unguri, toate naţionalităţile oraşului aclamă pe viteazul general"... "Aproape nouă batalioane au intrat în Oradea Mare. Soldaţii, defilând în faţa generalului Moşoiu, n-au mai putut ţine privirile lor înainte din cauza valurilor de flori, care se revărsau de pretutindeni asupra capetelor lor"... "Trupele române continuă înaintarea, ocupând Debreţinul şi svârlind resturile armatei ungureşti peste Tisa. Cea mai îndârjită rezistenţă a pus-o divizia de secui de sub comanda lui Kratochwil. Cinstea prinderii acestei divizii, care se lupta vitejeşte, se datoreşte diviziei a II-a de cavalarie română. A constituit o realizare militară celebră ca o divizie de cavalerie să înfrângă şi să prindă o divizie de infanterie. Generalul Davidoglu, colonelul G. Maruzzi şi colonelul Resel erau bravii comandanţi ai cavaleriei, care a câştigat această strălucită victorie".
"Colonelul Kratochwil s-a predat, împreună cu întreaga divizie şi a venit de a-şi depune armele în faţa generalului Moşoiu. Ajunşi la Tisa, românii puteau merge până la Budapesta. Dar şi de data aceasta au fost împiedicaţi de Antantă, care s-a lăsat impresionată de tânguirile nobilimei ungureşti".
"La începutul lui mai 1919 bolşevismul maghiar nu scăpase decât printr-o minune. Dar la jumătatea lui iunie 1919, batalioanele sale se întărit şi au fost dotate cu toate mijloacele de atac şi apărare. Ele au năvălit în Cehoslovacia. Atunci era timpul să se concentreze o acţiune interalială contra Budapestei. Era momentul să se spună românilor: "Înaintaţi! Nu aşteptaţi ca inamicul comun să se întoarcă contra voastră !". Ce au făcut însă guvernele aliate? Preşedintele "Conferinţei de pace" se adresa bolşevicilor unguri: "... guvernul de la Budapesta a fost invitat (nu somat n.n.) formal a pune sfârşit, fără amânare, atacurilor sale împotriva cehoslovacilor. In caz contrar guvernele aliate şi asociate se declarau absolut hotărâte de a recurge imediat la măsuri extreme..."
"La somaţiunile Antantei şi ştiind că armata română veghează, Bela Kuhn a schimbat tactica şi a încheiat un armistiţiu cu Cehoslovacia. Toată atenţia sa şi-o îndrepta asupra românilor"...
"Concentrând 8 divizii bine organizate şi înzestrate, cu material de război formidabil, în ziua de 20 iulie 1919 ungurii lui Kun au dat lovitura şi au trecut Tisa în 3 locuri". Acest lucru se întâmpla în timp ce generalul Moşoiu primise sarcina de guvernator a zonelor ocupate din Ungaria. "Văzând că lucrurile se încurcă, că ungurii trec Tisa şi înaintează şi prin urmare nu e glumă, iată-l pe şeful Marelui Cartier General, în tren special, venind ca fulgerul la generalul Moşoiu, care îşi îndeplinea noua sa misiune"... "S-a format în pripă grupul de manevră" sub comanda generalului Moşoiu, care a dat următorul "Ordin de zi, nr. 12":
"Încrezător în vitejia voastră încercată, v-am îndreptat ca să atacaţi aramta inamică în flanc şi în spate".."Aşa s-a şi întâmplat! Aţi executat ordinele mele într-un mod desăvârşit, învingând cu bărbăţie şi bravură toate piedicile ce v-au stat în cale" "Prin vitejia voastră, ostaşi ai grupului de manevră, aţi contribuit puternic la deschiderea drumului spre Budapesta. Ostaşi, bătălia de la 24 şi 25 iulie 1919 constituie una din cele mai strălucite victorii ale armatei române"...
"Trecerea Tisei de către români s-a început în zorii zilei de 29/30 iulie 1919 pe la punctul Tisza-Bö".. O parte din aramta română s-a îndreaptat spre Budapesta, iar grupul de divizii general Moşoiu spre Abony şi Czeged, unde luptând a făcut 5 divizii bolşevice prizoniere".
"După capturarea grosului forţelor ungureşti, generalul Moşoiu a dat ordin brigadei de roşiori, de sub comanda generalului Rusescu, să înainteze ca avantgardă asupra Budapestei".
"In seara zilei de 3 august 1919, roşiorii generalului Rusescu defilau în faţa Parlamentului unguresc, cu toate protestările reprezentanţilor Antantei, care ademeiţi de promisiunile ungurilor, voiau să ne răpească din nou această glorie".
"A doua zi, pe 4 august 1919, generalul Mărdărescu... într-un automobil, a intrat în Budapesta, după ce îndepărtase pe colonelul Rusescu şi îi luase comanda pentru că îndrăznise să intre în Budapesta, fără ordinul său".
Iuliu Mezei Câmpeanu relatează momentul intrării trupelor române în Budapesta: "La 3 august 1919 ne-am întâlnit cu avantgărzile armatei române, aproximativ 3-400 de călăreţi din brigada a 4-a roşiori"... "La un moment dat văd descinzând dintr-o maşină (trimisă de guvernul maghiar) un ofițer român. Imediat m-am prezentat lui, arătând actele mele, iar d-sa mi-a comunicat, că este colonelul Rusescu. Generalul Rusescu a deschis şedinţa Guvernului maghiar, care a consimţit la ocuparea Budapestei".
"După ora 19, colonelul Rusescu a primit defilarea trupelor la intrarea lor în Budapesta. Bravura eroului general, care a ocupat capitala maghiară numai cu trei escadroane de roşiori, va fi înscrisă cu slove de aur în istoria neamului reomânesc". Trupele au ocupat două cazărmi: «Arhiducele Iosif» şi «Franz Ferdinand» din centrul oraşului, iar cartierul brigăzii s-a instalat la Dunapalota (Hotel Ritz), unde s-a arborat tricolorul românesc".
"Cine a fost în jurul generalului Moşoiu, şi-a putut da seama de munca sa deosebită depusă pentru înzestrarea armatei şi ca organizator”. "Veşnic pe front, inspectând şi vorbind trupei, ţinând astfel entuziasmul necesar"... "Cred că nu e soldat din cele 6 divizii, pe care le avea în ultimul timp, care să nu fi văzut pe generalul Moşoiu în mijlocul lor, vorbindu-le şi interesându-se de traiul lor"...
"Din cauza unei agresiuni a armatei ungare la Zalău, care s-a transformat într-o sângeroasă luptă, din care ungurii au ieşit învinşi, Antanta a însărcinat pe colonelul din aramta franceză Trousson să meargă la faţa locului şi să facă o anchetă”. "Trenul cu generalul Moşoiu şi colonelul Trousson a plecat din Sibiu în cel mai perfect incognito. Cum s-a aflat că generalul Moşoiu e în acest tren, nu ştiu. La toate gările mii de oameni cu steaguri, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, în frunte cu preoţii şi inteligenţa satelor, înconjurau trenul strigând: "Trăiască generalul Moşoiu !" Generalul era obligat să se dea jos să le vorbească, apoi îl lau pe sus şi-l purtau în triumf"... Colonelul Trousson, adânc impresionat, a spus că nu şi-a închipuit niciodată un om aşa de divinizat de popor. La Gherla în gară aştepta episcopul Hossu în fruntea a mii de ţărani care lăsau totul şi alergau în calea generalului"... Când generalul francez Berthelot a venit să viziteze Ardealul, primirea şi sărbătoarea regească ce i s-a făcut de către zecile de mii de români din întreg Ardealul, au făcut pe marele general francez să plângă de bucurie. La un singur cuvânt al generalului Moşoiu, toată suflarea românească a alergat". Aşa ştiau românii ardeleni să-l salute pe marele general francez "pentru profunda simpatie ce o avea pentru neamul nostru".
Generalul Moşoiu pregătise armata şi întocmise planul de operaţiuni. "Însuşi Alteța Sa Regală, principele Carol, a inspectat, însoţit de generalul Moşoiu, întreg frontul". Totul era în regulă. Cu toate acestea în locul generalului Moşoiu - considerat prea tânăr – a fost numit comandant șef al frontului din Transilvania generalul Gheorghe Mărdărescu. Românii ardeleni au rămas cu sufletul alături de viteazul general Moşoiu.
"În ziua de 16 aprilie 1919, ora 3,30 dimineaţa, armata noastră a reluat ofensiva".
"Lovitura de trăsnet dată de grupul generalului Moşoiu a zdrobit rezistenţa inamicului, care a luat-o la fugă. Prin lupte îndârjite, înaintarea a continuat zi cu zi, aşa că în ziua de 19 aprilie trupele noastre, luând o considerabilă pradă de război şi un mare număr de prizonieri, au ajuns pe linia: Tisa - Uylak - Sătmar - Careii Mari - Aleşd - Beiuş".
"În ziua de 20 aprilie 1919 s-a ocupat Oradea Mare". I. R. Abrudeanu preia din ziarele "Patria" şi "Viitorul" următoarele: "Intrarea triumfătoare în Oradea Mare. Tunurile bubuiau asurzitor, împrăştiind moartea în rândurile risipite ale duşmanului ce fugea speriat din faţa dorobanţului. In oraş enervare mare; diferite svonuri circulau, anume că bandele roşii se apropiau de oraş, că forţe mari inamice veneau în marş forţat, spre a se ciocni cu trupele române"... Autorităţile şi o parte a populaţiei s-a refugiat spre trupele române"... "Deodată s-a ridicat un nor de praf şi un automobil şi-a făcut apariţia. In el era un general. Cine să fie? Mii de braţe s-au ridicat acalmând pe viteazul general, care înfruntând orice pericol pentru a da şi mai mare impuls armatei sale, se avântase înainte de a ajunge armata în oraş, spre a vesti populaţiei că mântuirea a sosit".
"Intrarea domnului general Moşoiu. - Cine să fie? Atunci instinctiv din mii de glasuri a răsunat strigătul "Trăiască generalul Moşoiu, eroul nostru naţional ! Ura ! Şi văzduhul se cutremura de mii de strigăte de bucurie. Toată lumea plângea. Teama de bandele roşii dispăruse; era de ajuns pentru moment că se găsea eroul în mijlocul lor ca să nu se mai teamă de nimic"... El devenise "simbolul dezrobirii naţiei româneşti". "De patru luni, zi şi noapte, îl aşteptau, de patru luni de când păşise biruitor în Ardeal numele lui era pomenit ca numele unui zeu salvator, şi acum iată-l că a sosit"... "E în picioare în automobil"... "O ploaie de flori îl acoperă în aclamaţiile oamenilor"... "Automoilul nu mai poate înainta. Mulţimea creşte şi un ocean de capete, români, unguri, toate naţionalităţile oraşului aclamă pe viteazul general"... "Aproape nouă batalioane au intrat în Oradea Mare. Soldaţii, defilând în faţa generalului Moşoiu, n-au mai putut ţine privirile lor înainte din cauza valurilor de flori, care se revărsau de pretutindeni asupra capetelor lor"... "Trupele române continuă înaintarea, ocupând Debreţinul şi svârlind resturile armatei ungureşti peste Tisa. Cea mai îndârjită rezistenţă a pus-o divizia de secui de sub comanda lui Kratochwil. Cinstea prinderii acestei divizii, care se lupta vitejeşte, se datoreşte diviziei a II-a de cavalarie română. A constituit o realizare militară celebră ca o divizie de cavalerie să înfrângă şi să prindă o divizie de infanterie. Generalul Davidoglu, colonelul G. Maruzzi şi colonelul Resel erau bravii comandanţi ai cavaleriei, care a câştigat această strălucită victorie".
"Colonelul Kratochwil s-a predat, împreună cu întreaga divizie şi a venit de a-şi depune armele în faţa generalului Moşoiu. Ajunşi la Tisa, românii puteau merge până la Budapesta. Dar şi de data aceasta au fost împiedicaţi de Antantă, care s-a lăsat impresionată de tânguirile nobilimei ungureşti".
"La începutul lui mai 1919 bolşevismul maghiar nu scăpase decât printr-o minune. Dar la jumătatea lui iunie 1919, batalioanele sale se întărit şi au fost dotate cu toate mijloacele de atac şi apărare. Ele au năvălit în Cehoslovacia. Atunci era timpul să se concentreze o acţiune interalială contra Budapestei. Era momentul să se spună românilor: "Înaintaţi! Nu aşteptaţi ca inamicul comun să se întoarcă contra voastră !". Ce au făcut însă guvernele aliate? Preşedintele "Conferinţei de pace" se adresa bolşevicilor unguri: "... guvernul de la Budapesta a fost invitat (nu somat n.n.) formal a pune sfârşit, fără amânare, atacurilor sale împotriva cehoslovacilor. In caz contrar guvernele aliate şi asociate se declarau absolut hotărâte de a recurge imediat la măsuri extreme..."
"La somaţiunile Antantei şi ştiind că armata română veghează, Bela Kuhn a schimbat tactica şi a încheiat un armistiţiu cu Cehoslovacia. Toată atenţia sa şi-o îndrepta asupra românilor"...
"Concentrând 8 divizii bine organizate şi înzestrate, cu material de război formidabil, în ziua de 20 iulie 1919 ungurii lui Kun au dat lovitura şi au trecut Tisa în 3 locuri". Acest lucru se întâmpla în timp ce generalul Moşoiu primise sarcina de guvernator a zonelor ocupate din Ungaria. "Văzând că lucrurile se încurcă, că ungurii trec Tisa şi înaintează şi prin urmare nu e glumă, iată-l pe şeful Marelui Cartier General, în tren special, venind ca fulgerul la generalul Moşoiu, care îşi îndeplinea noua sa misiune"... "S-a format în pripă grupul de manevră" sub comanda generalului Moşoiu, care a dat următorul "Ordin de zi, nr. 12":
"Încrezător în vitejia voastră încercată, v-am îndreptat ca să atacaţi aramta inamică în flanc şi în spate".."Aşa s-a şi întâmplat! Aţi executat ordinele mele într-un mod desăvârşit, învingând cu bărbăţie şi bravură toate piedicile ce v-au stat în cale" "Prin vitejia voastră, ostaşi ai grupului de manevră, aţi contribuit puternic la deschiderea drumului spre Budapesta. Ostaşi, bătălia de la 24 şi 25 iulie 1919 constituie una din cele mai strălucite victorii ale armatei române"...
"Trecerea Tisei de către români s-a început în zorii zilei de 29/30 iulie 1919 pe la punctul Tisza-Bö".. O parte din aramta română s-a îndreaptat spre Budapesta, iar grupul de divizii general Moşoiu spre Abony şi Czeged, unde luptând a făcut 5 divizii bolşevice prizoniere".
"După capturarea grosului forţelor ungureşti, generalul Moşoiu a dat ordin brigadei de roşiori, de sub comanda generalului Rusescu, să înainteze ca avantgardă asupra Budapestei".
"In seara zilei de 3 august 1919, roşiorii generalului Rusescu defilau în faţa Parlamentului unguresc, cu toate protestările reprezentanţilor Antantei, care ademeiţi de promisiunile ungurilor, voiau să ne răpească din nou această glorie".
"A doua zi, pe 4 august 1919, generalul Mărdărescu... într-un automobil, a intrat în Budapesta, după ce îndepărtase pe colonelul Rusescu şi îi luase comanda pentru că îndrăznise să intre în Budapesta, fără ordinul său".
Iuliu Mezei Câmpeanu relatează momentul intrării trupelor române în Budapesta: "La 3 august 1919 ne-am întâlnit cu avantgărzile armatei române, aproximativ 3-400 de călăreţi din brigada a 4-a roşiori"... "La un moment dat văd descinzând dintr-o maşină (trimisă de guvernul maghiar) un ofițer român. Imediat m-am prezentat lui, arătând actele mele, iar d-sa mi-a comunicat, că este colonelul Rusescu. Generalul Rusescu a deschis şedinţa Guvernului maghiar, care a consimţit la ocuparea Budapestei".
"După ora 19, colonelul Rusescu a primit defilarea trupelor la intrarea lor în Budapesta. Bravura eroului general, care a ocupat capitala maghiară numai cu trei escadroane de roşiori, va fi înscrisă cu slove de aur în istoria neamului reomânesc". Trupele au ocupat două cazărmi: «Arhiducele Iosif» şi «Franz Ferdinand» din centrul oraşului, iar cartierul brigăzii s-a instalat la Dunapalota (Hotel Ritz), unde s-a arborat tricolorul românesc".
glorios
RăspundețiȘtergere