Revolutiile europene de la 1848 au creat imperiului habsburgic probleme de viata si de moarte. In primavara lui 1860 reprezentantii romanilor, ungurilor si sasilor din Transilvania expun in VERSTARKTER REICHSTRAT - senatul imperial intarit, tezele federalizarii monarhiei.
Manevra diplomatiei austriece sensibila la opinia nemesimii unguresti si a nobilimii autohtone total refractare la "tendintele garibaldiene" a fost prompta. A abolit incercarea de unire a Transilvaniei cu Ungaria ca sa slabeasca presiunea romanilor, dar terorizata de nasterea Principatelor Romane si de tendintele unioniste ale miscarii romanesti, exprimate limpede la Blaj in 1848 - NOI VREM SA NE UNIM CU TARA – a impartit romanimea in patru unitati administrative deosebite: Transilvania, Bucovina devenita in 1849 ducat autonom, Crisana si Maramuresul incluse in Ungaria, Banatul inclus in Voivodina sarbeasca.
Se repeta politica duplicitara a Casei de Habsburg practicata fata de romani si unguri cu mult inainte de revolutia lui Horea si razboiul taranesc din Transilvania. Fruntasilor romani li se fac promisiuni. Li se sugereaza ca reformele initiate de Viena sunt blocate de nemesime. Nemesimii transilvane i se ofera perspectiva unei integrari avantajoase in noile structuri ale monarhiei. Jocul devine din ce in ce mai restrictiv pentru romani si mai favorabil ungurimii pe masura ce manifestarile romanesti din Transilvania capata un caracter national, fiind sprijinite de peste Carpati. Cand domnitorul Alexandru Ioan Cuza realizeaza Unirea Principatelor, cand se creaza astfel un pol de putere si afirmare nationala peste Carpati, politica restrictiva a Vienei se transforma in regim politienesc pentru romanii din Transilvania, regim sprijinit fanatic de structurile feudale unguresti.
Razboiul de independenta din 1877-1878, recunoasterea internationala a independentei, a regatului Romania, campania din 1913 care confera Romaniei un rol de mediator si echilibru in Balcani, au fost tot atatea semnale de alarma pentru imperiul habsburgic, mai tarziu pentru dualismul austro-ungar. Diplomatia habsburgica, apoi cea austro-ungara au urmarit cu spaima mutarea centrului de interes politic, cultural si confesional al romanilor din imperiu de la Viena, la Bucuresti. Reactia politica a autoritatilor s-a concretizat in legi restrictive si in masuri administrative care sa impuna romanilor fidelitate sau macar supunere neconditionata. Cu toate abuzurile de rigoare.
11 februarie 1861. Alba-Iulia. Conferinta reprezentantilor romani, unguri si sasi avand dublu scop. Stabilirea unei unitati de vederi pentru reorganizarea politica si administrativa a principatului, unitate de vederi care sa fie prezentata Vienei. Ecourile revolutiei de la 1848 nu se stinsesera. Nu se uitasera obiectivele. Reprezentantii ungurilor cer sa se aplice hotararile falimentarei revolutii maghiare de la 1848. Romanii cer o lege care sa recunoasca drepturi egale natiunii romane. Exercitarea acestor drepturi in proportia participarii la sustinerea statului.
26 februarie 1861. Se publica Diploma imperiala si Patenta privind organizarea politica si administrativa a principatului Transilvania.
13-16 ianuarie 1861. Conferinta intelectualilor romani de la Sibiu, autorizata de presedintele progresist al ministerului, Anton von Schweiting.
Conducerea conferintei este asigurata de episcopii Andrei Saguna si Alexandru Sterca Sulutiu, fostul consilier al lui Avram Iancu. Conferinta constata ca: romanilor nu li s-a recunoscut egalitatea cu celelalte natiuni printr-un text de lege. In dieta, transilvanenii nu sunt reprezentati in raport de numarul populatiei, fapt care-i dezavantajeaza pe romanii majoritari. In administratia de stat sunt foarte putini functionari romani. Conferinta cere Curtii imperiale: sa elaboreze o noua lege electorala care sa dea drept de vot tuturor barbatilor majori care au pamant, casa de locuit sau un venit anual de cel putin 50 florini. Votul sa fie secret... Pentru a comunica imparatului hotararile si a le sustine cu argumente se imputerniceste o delegatie formata din trei membri: dr. Ioan Ratiu, Iacob Bologa si Ilie Macelariu.
Curtea de la Viena convoaca alegerile pentru Dieta Transilvaniei la 1 iulie 1863. Este cel dintai rezultat pozitiv al revolutiei romane de la 1848.
Taranimea romana isi voteaza candidatii in masa. Sunt desemnati in Dieta:
46 romani, 42 unguri, 32 sasi. Imparatul impune un numar de deputati regalisti: 11 romani, 12 unguri, 11 sasi. Prima Dieta postrevolutionara este formata astfel din: 57 romani, 54 unguri, 43 sasi.
Votul Censitar a impiedicat reprezentarea majoritara a romanilor.
Izbanda romanilor este reala. Se rccunoaste ca formcaza majoritatea.
Deputatii unguri nu mai pot elabora si impune legi de unii singuri.
Dezbaterile dietale sunt sabotate de deputatii unguri prin neparticipare.
Se alarmeaza nemesimea. Se pun bazele centrului unguresc de presiune politica asupra Curtii Imperiale. Se lanseaza sloganul ca Dieta Transilvaniei nu este constituita legal. Ca nu poate exista o dieta in Transilvania, din moment ce aceasta s-a unit cu Ungaria la 1848. Functioneaza minciuna.
Dezinformarea.
Dieta aleasa in Transilvania, cel dintai pas spre constitutionalitate in acest principat autonom, tine la Sibiu doua sesiuni: intre 15 iulie - 13 octombrie 1863 si 23 mai – 29 octombrie 1864. In sesiunea din 1863 se voteaza doua legi importante pentru romani: Legea transilvana pentru egala indreptatire a natiunii romane si Legea transilvana pentru folosirea limbilor in afacerile oficiale.
Cele doua legi acorda romanilor drepturi interzise de nemesimea ardeleana. Paragraful 3 din prima lege: ...Cele patru natiuni recunoscute de lege, adica natiunea ungurilor, secuilor, sasilor si romanilor fata una cu alta sunt pe deplin egal indreptatite si ca atare, sa se foloseasca in sensul Constitutiunii transilvane de asemenea drepturi politice.
In acelasi paragraf se garanteaza ...liberul exercitiu religios precum si egalitatea de drept cetatean si politic a tuturor locuitorilor tarii, fara distinctiune de nationalitate si confesiune.
Intra in actiune centre de presiune retrograde unguresti care gasesc ecou in absolutismul habsburgic. Nemesimea actioneaza impotriva Patentei imperiale din 1861. Asa cum a actionat impotriva Rescriptului imperial din 9 septembrie 1743 si impotriva intregii legislatii absolutist-iluministe promulgata de imparatui Iosif al II-lea, fiul Mariei Terezia. Se demonstreaza contradictia fundamentala dintre absolutismul feudal si constitutionalitate.
Pus sa aleaga intre libera propasire a natiunilor care alcatuiau imperiul austriac cu consecintele centrifuge previzibile si interesele hegemonice absolute, imparatul Francisc Iosif opteaza pentru absolutismul austriac, sprijinit pe marea nemesime ungueasca. In iulie 1865 il elibereaza din functie pe progresistul Anton von Schwerting si cabinetui sau. In urma convorbirilor cu reprezentantii nemesimii transilvane condusa de Kemeny Ferencz accepta in principiu si fara a propune un referendum, unirea Transilvaniei cu Ungaria. Dizolva dieta democrata de la Sibiu. Dispune tinerea de alegeri noi pentru dieta de la Cluj.
Planul imperialo-nemesesc de franare a dezvoltarii legice spre constituirea natiunilor politice din imperiu se pune in lucrare, sfidandu-se libera optiune a popoarelor. Se pare ca adeptii hungarismului omit deliberat acest moment de croitorie politica aberanta, cu consecinte dezastruoase pentru hibridoidul austro-ungar si tragice pentru romani in perioada 1867- 1918. (Articolul aparţine lui Radu Theodoru sub titlul Punere în temă. - din lucrarea Urmaşii lui Atilla).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu