MAGHIARIZAREA FORŢATĂ DIN TRANSILVANIA 1867-1918

   Politica de maghiarizare forțată a românilor și a altor popoare incluse prin accidentele istorice în regatul unguresc a stârnit în Europa timpului o reacție negativă. Mari personalități, mai ales din domeniul culturii, dar și politice, au luat atitudine în presa europeană împotriva maghiarizării. Aurel C. Popovici, marele politolog  român din secolul al 19-lea, a dedicat problemelor de fond ale statului federal și ale unor posibile state unite ale Europei lucrarea monumentală Die Vereinigten Staaten von Grossosterreih, tiparită la Leipzig în 1906. Nu toate ideile lui Aurel C.Popovici în legatură cu o Românie aparținând unei federații având ca stat pilot Austria Mare sunt acceptabile măcar ca teorie. Istoria le-a infirmat fără drept de apel.            Opera politologului nostru este fundamentală prin analiza pluridisciplinară făcută monarhiei austro-ungare în general, analiză cuprinsă în Partea I-a: Situația pe anul 1867, în care a aprofundat teoriile, structurile, obiectivele, metodele și eșecurile istorice ale maghiarizării forțate. S-a stăruit aici asupra acestei opere din motiv că se bazează pe o documentare amplă însumând opinii ale specialiștilor și politicienilor europeni față de hungarism.

   Dacă maghiarizarea forțată a trezit mai mult o reacție de opinie în Europa, nu fără foloase pentru cauza națională a românilor, reacția românească s-a convertit în lupta politică, economică, culturală și spirituală, mobilizând masele care s-au solidarizat cu idealul național. Nesfârșitul lanț de procese de "agitație" și "nesupunere", de presă și opinie, religioase și școlare, se constituie în spasmul visceral al despotismului în imposibilitate de a stăpâni fenomenul social declanșat de el, fenomen care atinge limitele bestialității prin crimele împotriva umanității, ca ultim și degradant argument al hungarismului.

Bertrand Auerbach, austriac, profesor la universitatea din Nancy - Franța spunea: "..Pentru martorul dezinteresat, se pare ca maghiarii comit un anacronism atunci când încearcă să fondeze o națiune, una și trăitoare pe cadavrele diverselor naționalități, pe care trebuie sa le ucidă și care nu doresc decât să trăiască."

Iar J. Novicow afirma și el: "..în numele cărei superiorități intelectuale ungurii pretind sa-i maghiarizeze pe sârbi sau pe români?."

Houston Stewart Chamberlain afirma: ..Rațiunea de stat poate să spună orice vrea, însă comunitatea poporului de limbă natională, de credință, de obiceiuri și de trecut nu poate fi înlocuită prin nici un ideal abstract.

Circulara confidențială adresată de inspectorul școlar din comitatul Bihor, Sipos Orban, învățătorilor nemaghiari din subordine suna astfel:
 INSPECTORATUL SCOLAR AL COMITATULUI BIHOR
Stimate Domnule Profesor!

Vă aduc la cunoștință că prin promisiunea Inaltului Ministru Regal Maghiar al Cultelor, colegul d-voatră Radovich Nikolaus, profesor la școala de Stat din Kozepes, și-a schimbat numele de familie în cel de Keti; apoi Bruckenthal Augustus, profesor la Școala de Stat din Haimagi și-a schimbat numele în cel de Bihari și, în sfârșit, Modora Johann, profesor la școala de Stat din Olosig și-a schimbat numele în Timodi. Vă rog deci, ca în corespondața d-voastră cu susnumiții, să intrebuințați de acum înainte numele lor maghiarizate. Cu aceasta ocazie, îmi exprim speranța și aștept ca aceste pilde patriotice, care nu ating nici credința religioasă, nici interesele limbii materne și nu sunt decât o dovadă a sentimentului patriotic care se ridică deasupra tuturor considerentelor, vor fi urmate imediat de către profesorii care nu poartă încă nume maghiare; căci, spre marele meu regret, în caz contrariu va trebui să mă conving cum că profesorii respectivi n-au voința necesară și nici curajul trebuincios pentru a da o dovadă neîndoielnică devotamentului lor către patria maghiară; ori vor dovedi ca ei subordonează acest scop înalt unor alte considerente mărunte. Invitandu-vă și pe d-voastră să sprijiniți această mișcare patriotică, Va salut, Oradea Mare, 25 ianuarie 1898 Sipos Orban, Inspector Școlar Regal.

O altă circulară era la fel de explicită.

MINISTERUL REGAL MAGHIAR DE INTERNE
Circulara catre toate municipiile,
Va trimit alaturat câteva exemplare din broșura: "Cum sa ne maghiarizăm numele noastre", scrisă de Tekes Sandor, președintele asociației centrale pentru maghiarizarea numelor, pentru a fi răspândite printre membrii municipiului. Vă invit ca să îndemnați pe funcționari să contribuie la promovarea acestei mișcări utile a maghiarizarii numelor, în cercurile cele mai largi.

Budapesta, 5 februarie 1898
Pentru Ministru Latkoczy Jozsef, Secretar de Stat.

Moldovan Gergely, român renegat și profesor universitar numit de guvern, aflat fățiș în solda hungarismului: ."..Oare a văzut cineva pe teritoriul Statului maghiar, după un regim maghiar de 41 de ani, măcar un singur român desnaționalizat?" (vroia să nege maghiarizarea și deznaționalizarea practicată la nivel de politică de stat)  

    Hungarismul practicat în a doua jumătate a sec.al 19-lea denotă un caracter ruimentar, lipsa de imaginație și de originalitate a politicii maghiare față de români și România. Obositorul lui schematism și șablonism începând cu organizațiile subversiv teroriste și terminând cu minciuna istorică, falsificarea de documente, diversiunea și intreaga gamă a mijloacelor războiului psihologic. Nici măcar politicile de maghiarizare forțată nu sunt originale. Originale sunt doar metodele de bestialitate hunică care au pus în practică acele politici șterpelite de la idolul și protectorul istoric ai hungarismului: germanismul.

De fapt Ungaria anilor 1867-1918 maimuțărește slugarnic și lamentabil politica Prusiei față de polonezi. Iată câteva spicuiri din documentul german, document programatic plagiat de politica hungaristă, avândul ca autor pe Hans Delbruck, intitulat Die Polenfrage. Se poate cita:

"..Ideile după care germarii, care posedă un desvoltat sentiment național, se orientează astazi în chestiunea poloneză, s-ar putea formula cam în felul urmator: polonezii sunt cetățeni pe care nu ne putem bizui niciodată. Ei râvnesc să refacă un mare imperiu polon și trebuie s-o facă dacă vor să rămână credincioși nationalității lor. Ei sunt prusieni cu termen. Noi trebuie să căutăm să micșorăm pericolul care reiese pentru Germania din acest fapt, combătând polonismul în orice chip. Limba germană și germanismul trebuie să fie promovate în provinciile polone prin școli germane, prin limba oficială germană, precum și prin funcționari germani... Recruții polonezi trebuie sa fie însumati în regimente germane...

Toate aspirațiile poloneze trebuie sa fie aspru reprimate de guvern... O colonizare sistematică trebuie să ducă coloniștii germani și anume țărani, în ținuturile poloneze."

   Rezultatele germanizării forțate în Posen și Prusia Occidentală, ca și ale maghiarizării forțate în Banat, Crișana și Transilvania au fiost invers proporționale cu investițiile și eforturile stăpânitorilor vremelnici.

Profesorul german Brockh analizand raportul dintre germani și polonezi în provinciile mai sus amintite între anii 1881-1890, publica în Preussische Jahrbucher - septembrie 1899 rezultatul studiilor sale: în districtul Bromberg polonezii au crescut cu 4,5% față de germani, iar în districtul Posen, cu 7%.

   Balogh Pal, unul dintre cei mai mari etnografi unguri, spunea în legătură cu rezultatele maghiarizării forțate: ."..Maghiarii au câstigat 261 comune și au pierdut 456, prin urmare au înregistrat o pierdere de 195 comune. Cele mai multe le-au cucerit de la slovaci, cele mai multe le-au pierdut printre șvabii din Baranya și românii din Transilvania... Cu un castig încheie bilanțul în primul rând românii, după ei slovacii, apoi germanii."

   Coloniile unguresti masive din Banat, create cu cheltuieli zdrobitoare pentru stat au sucombat lamentabil. Parte din colonisti s-au romanizat, parte s-au împrăștiat, întorcându-se la locurile de baștină.
Gazeta Egyetertes a kossuthiștilor, din iunie 1904 declara: "..Cei mai mulți dintre coloniștii maghiari n-au restituit statului de 7-12 ani nici un ban, nici din capital și nici măcar din dobândă. Cei mai mulți dintre coloniștii care au fost aduși in mijlocul nationalităților, părăsesc coloniile, căci nu pot rezista."

Gustav Beksits în Budapesti Hirlap, din 12 mai 1904 relata: .".Este un pericol, și încă unul ingrijorător, faptul că românimea se întinde și câștigă teren nu numai în comitatele Bistrița-Năsăud, Făgăraș, Turda-Arieș, ci ei dau un asalt încununat cu succes și comitatului Trei Scaune, una din cele mai puternice fortărețe maghiaro-secuiești..".

Sentința definitivă în procesul hungarismului de maghiarizare forțată l-a dat istoria. (articolul aparţine lui Radu Theodoru din lucrarea Urmaşii lui Atilla).