CEAUŞESCU - CĂSĂTORIE (note)

Timp de trei ani, din 1944 până în 1947, Nicolae şi Elena Ceauşescu au trăit fără acte. La 23 decembrie 1947, Nicu şi Lenuţa s-au prezentat Starea Civilă, în Bucureşti, pentru a-şi legaliza relaţia. La  cununie, mireasa era însărcinată în şapte luni, cu Valentin. 

Conform actului de căsătorie nr. 2592/947, pe 23 decembrie 1947, Nicolae Ceauşescu şi Elena Petrescu s-au  căsătorit la Bucureşti. Nu s-au arătat încă nimeni care să ştie circumstanţele ceremoniei. Valentin, primul lor copil, s-a născut însă la doar două luni după căsătoria părinţilor. Putem astfel deduce că apropierea naşterii i-a determinat părinţii să se prezinte la Starea Civilă. Şi presupune că, gravidă în şapte luni,  mireasa n-a făcut mari pregătiri, nici cu găteala, nici cu ospăţul de nuntă. De altfel, activiştii partidului primeau casă, mobilă şi tot ce le era de trebuinţă de  la „economul" Pantelimon Bodnarenko. Sub coordonarea lui, „gospodăria de partid" a apărut imediat după ieşirea comuniştilor din închisori.

Casnică, dar cu pretenţii

Cu două luni înaintea prezentării la Starea Civilă, Lenuţa renunţase la muncă. „Activase"după război, conform autobiografiei datate 5 decembrie 1949, în organizaţii de tineret din Capitală. Speranţă a „vremurilor noi" i-a fost dintru-nceput Nicu. Se mutase o vreme cu el la Constanţa, pe strada Sarmizegetusa. „Nu am depus eforturi nici să citesc, nici să merg să muncesc", recunoscuse ea însăşi în amintita autobiografie. Aceasta pare a fi prima şi ultima autocritică a Elenei Ceauşescu. În reclamaţia înaintată secţiei de cadre de către două activiste se spune că „tovul Ceauşescu" petrecea abia două-trei zile din săptămână la Bucureşti în vara lui 1946.

Imobilul de pe strada Doctor Lister nr. 63, unde au locuit Nicolae Ceauşescu

 şi Elena Petrescu în 1946 



Constanţa - 1946



Dar cuplul stabilit în strada Doctor Lister 63 beneficia de trei camere de locuit plus anexe (bucătărie, baie şi hol).  Iar în casa aceasta mare, primită de la partid, Lenuţa se purta mai rău ca proprietăresele, reclamau tovarăşele repartizate, provizoriu, să locuiască în cea mai mică dintre camere. Ca să scape mai repede de ele, Ceauşeştii  le-au îngrădit accesul la bucătărie şi toaletă, şicanându-le şi pe chestiuni de morală! Nici modestia şi nici onestitatea de a-i reprezenta pe săraci nu-i caracterizau pe Ceauşeşti. Deja în 1949 erau mutaţi în inima cartierului Primăverii, pe strada Herăstrău nr.27.

Lenuţa lui Briceag Născută la 7 ianuarie 1919, în satul Petreşti (Dâmboviţa), Elena Petrescu avea şi ea tatăl plugar. În familia cu 4 hectare de pământ şi casă de locuit erau însă doar doi copii. În sat, fetei i s-a spus Lenuţa lui Briceag. Porecla o primise Nae Petrescu de la consăteni după ce şi-a deschis prăvălie în casă. Ţăranul cu pământ de „mijlocaş" vindea „gaz", sare, zahăr, aţă, ace, cuie. Poate tutun şi ţuică de casă. Sigur, bricege, marfă deosebită pe piaţa locală. Nae Petrescu a murit în 1949 după ce-a apucat să-şi vadă copiii „ajunşi bine" la Bucureşti. Alexandrina, soţia lui, i-a supravieţuit însă patru decenii.  

Altă etapă nedesluşită din tinereţea Elenei Ceauşescu durează din noiembrie 1939 până în august 1941. Conform chestionarului de cadre, era fără lucru. Din ce-a trăit, nu se ştie. Căci, nefiind măcar membru al PCdR, e greu de crezut   că Ajutorul Roşu a salarizat-o. Presupunerile, preluate şi de istorici, au mers până la ipoteza prostituţiei. Bârfa a fost colportată după 1990 de înşişi fraţii lui Nicolae Ceauşescu. Printre colegii de detenţie şi chiar din boxa acuzaţilor, fostul general de Securitate Andruţă Ceauşescu îşi învinuia exclusiv cumnata împuşcată de tragedia familiei şi de tot răul României. Pe când Nicolae Ceauşescu se afla la închisoare, a relatat el, vrusese să-şi viziteze viitoarea cumnată care locuia cu Adela (soţia fratelui). Le-a găsit petrecând cu doi nemţi, dezbrăcate. Această poveste a avut mare circulaţie în epoca ceauşistă, dar fără alte dovezi.