- La sfârşitul sec. al 19-lea, Craiova era înconjurată spre apus de mari întinderi de mlaştini alimentate periodic, dar destul de des de revărsările Jiului, dar şi de izvoare subterane. Alături de mlaştinile dinspre Jiu, Craiova suferea şi de văile nesănătoase şi pline de murdării ale unor pâraie cu debit mic care o străbăteau, "Valea lui Opincă" (actuala str.Ştefan cel Mare), "Valea Orbeţilor" (actuala Calea Bucureşti) şi pârâul Tabaci, în partea de sud.
Aceste ape stătătoare constituiau focare de infecţie pentru atmosfera Craiovei, oraşul suferind grav de paludism (Paludismul provoca 20% din mortalitate).
La trecerea dintre secole, oraşul Craiova, care arată ca un sat mai mare şi mai animat, suferea de o gravă lipsă de igienă datorată atât bălţilor, adevărate „focare palustre“, de lipsa canalizării şi a alimentării cu apă de bună calitate, de lipsa pavajelor, de depozitarea necontrolată a resturilor menajere şi animale. Pe atunci din lungimea totală a străzilor şi a uliţelor, de 78 de km, 65 km nu fuseseră nici măcar pietruite. Oraşul era plin de gunoaie şi de cenuşare neîngrădite, precum şi de 300 de bordeie insalubre. Apa era nepotabilă şi scumpă, iar o mulţime de ateliere mici şi neigienice contribuiau la creşterea mortalităţii.
- Timp de cinci ani, în 1893, 1894, 1896, 1897 şi 1901 numărul naşterilor a fost mai mic decât al deceselor. In 1903 numărul deceselor erau repartizate astfel: 21,8% la copii sub un an, 21,3% la copii între 1 şi 10 ani (adevărate catastrofe umane), 20,8% la locuitorii dintre 10-40 de ani, 18% la cei între 40-60 ani şi 19% la peste 60 de ani.
Doctorul Charles Laugier aprecia că oraşul era fruntaş în ţară în privinţa mortalităţii prin tuberculoză, 149 de cazuri la mia de locuitori.
La venirea lui Nicolae Romanescu în fruntea oraşului, prin funcţii succesive de vice-primar, primar, sau numai consilier, situaţia locuirii la Craiova era disperată.
Noul om politic şi primar al Craiovei a mutat accentul administraţiei comunale pe rezolvarea problemelor stringente ale oraşului: alimentarea cu apă, canalizarea, desecarea bălţilor, plantaţii forestiere în interior şi exterior, modernizarea străzilor, etc.
La propunerea sa a fost elaborat noul regulament de salubritate după modelul legii italiene şi regulamentul de aliniere al străzilor şi al construcţiilor după modele franceze, germane, elveţiene şi austriece, pentru a se „stârpi viciile constructive înrădăcinate, introduse de meşterii bulgari şi macedoneni“.
In jurul anului 1900 Craiova avea o suprafaţă de peste 1180 ha, un perimetru de 14 km şi o populaţie de circa 45.000 de locuitori.
Propunerile şi măsurile promovate de Nicolae Romanescu au constituit primul program românesc de ecologie urbană. El a elaborat acest plan cuprinzător între 1898-1904.
Lucrările au început în ritm alert încă din anul 1898, în domeniul asanărilor, împăduririlor şi a sondajelor pentru găsirea de resurse de apă şi pentru amenajarea de parcuri.
Concomitent cu proiectele de îmbunătăţirea mediului, Romanescu a propus măsuri de ordonarea străzilor, accelerarea măsurilor de aliniere, crearea de bulevarde, pieţe, squaruri, etc.
- Parcul Bibescu a fost realizat între 1898-1903, cu lucrări continuate şi în anul 1904, precum şi în cei următori.
- Concomitent, Craiova a devenit un adevărat şantier. Au fost proiectate, înfăptuite, sau începute, lucrările la bulevardele Carol I (Gării), Convenţiei (spre lunca Jiului) şi la bulevardul de centură (fost Stolojan, 1 Mai, apoi Ion Antonescu, după 1990). Lucrările au vizat atunci şi grădinile publice de la şcoli sau biserici, abatorul, frigoriferul, pieţele, alimentarea cu apă şi altele.
Infăptuirile de la trecerea dintre secole, sub imboldul şi planurile lui Nicolae Romanescu au constituit cea mai profundă şi mai fertilă modernizare a Craiovei până la cele realizate sub regimul socialist, după cel de al doilea război mondial. Atunci, efectiv, Craiova s-a modernizat şi a înflorit, căpătând caracteristici occidentalizate.
- După ce consiliul comunal a hotărât, la propunerea primarului, ca terenul deţinut de familiile Dumba şi C.N. Mihail să fie expropriat pentru „înfiinţarea unei grădini“ centrale în prelungirea bulevardului Mihai Bravu, la 23 decembrie 1898, proprietarii au anunţat că vor „construi o măreaţă şi frumoasă clădire înconjurată de o mare grădină“. S-a ridicat, astfel, Palatul Dini Mihail cunoscut apoi drept Palatul Jean Mihail după numele moştenitorului şi astăzi local al Muzeului de Artă.
- Craiovenii au răspuns cu entuziasm la apelurile primăriei, derulând proiecte peisagistice proprii. Zeci de organizaţii obşteşti, epitropii şi familii s-au alăturat operei de ecologizare şi înverzire a oraşului.
- Numeroase şi valoroase donaţii au venit în sprijinul primăriei cu fonduri, puieţi, plante ornamentale, păsări, animale şi alte materiale. Au contribuit principii Barbu Ştirbei, Gheorghe Bibescu, George Valentin Bibescu, Glogobveanu, I. Mitescu, ing. Golgoteanu, Andree Godefroy d'Haitiere, G.N. Pesicu şi alţii.
- Unele doamne craiovene şi profesorii Liceului au hotărât să amenajeze, în fa-a acestuia, „o grădină a cărei necesitate este simţită pentru sănătatea numeroşilor elevi“. Grădina Bibescu a adăpostit pe 25 mai şi 1 iunie 1903 două serbări pentru adunarea de fonduri. Primăria a ocupat locul principal pentru amenajarea locului viran de la apusul liceului Carol I-ul până în str. 10 Mai (fostă, un timp 7 Noiembrie sub regimul comunist). Suprafaţa dintre clădirea Liceului, str. Mihai Bravu şi 10 Mai a fost împrejmuit, terasat şi plantat conform proiectului arhitecţilor francezi ce proiectaseră nu numai viitorul parc Bibescu.
- La 26 aprilie 1901, Edonard Redont a predat proiectele pentru amenajarea grădinilor bisericilor Sf. Mina, Sf. Gheorghe Nou, Sf. Gheorghe Vechi, Sf. Dumitru şi Mântuleasa, acestea făcând parte din amplul proiect de transformarea suprafeţelor din preajma şcolilor, bisericilor şi instituţiilor publice.
- Intre aprilie-noiembrie 1901 s-au executat lucrările de amenajare de la grădinile Bisericilor Sf. Gheorghe Nou, Sf. Apostoli, Sf. Arhangheli, Sf. Spiridon şi Harşu.
- In anii 1902-1903 au fost realizate grădinile de la Palatul de Justiţie, Şcoala Normală, Şcoala Trişcu, bisericile Madona Dudu, Sf. Nicolae-Ungureni, Postelnicu Firu, Băşica, Brânduşa, Hagi Enuş, Mântuleasa şi Sf. Arhangheli.
- In martie-august 1903 s-a întocmit documentaţia pentru exproprierile ce trebuiau făcute în vederea realizării parcului Sfântul Dumitru, biserica fiind aproape reconstruită la acea dată şi deja vizitată de regele Carol I. Locul era acoprtit cu barăci şi case în semiruină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu