ROMÂNIA - Primul Război Mondial – BBB - X Inspecţia kaiserului Wilhelm al II-lea în partea ocupată a României, BBB X

              In partea a doua a anului 1917 conducerea Puterilor Centrale, şi în special Germania, încă sperau cu fermitate în victoria finală. Cu excepţia frontului român, unde vara adusese un eşec dureros armatelor germane, celelalte fronturi ofereau soliditate şi progrese.

        Keiserul Wilhelm al II-lea şi-a început călătoria pe frontul de răsărit, unde, la 2 septembrie, armata germană ocupase Riga. Apoi la 20 septembrie s-a deplasat în România, unde vizita sa a fost înconjurată de un mare secret.

               La 20 septembrie 1917, kaiserul a vizitat Curtea de Argeş unde a fost însoţit de staful mareşalului Mackensen şi de Al. Tzigara-Samurcaş în calitate de reprezentant al casei regale şi de filogerman. Românul a însoţit anturajul kaiserului la mormintele regale ale lui Carol I şi al reginei Elisabeta, la reşedinţa regală şi la celelalte monumente artistice. Inaltul oaspete şi-a petrecut noaptea în vagonul său, în apropiere de Gara de Nord. La Curtea de Argeş venise de pe frontul din Transilvania.

Kaiserul Wilhelm al II-lea pe frontul românesc de sud

             După noaptea petrecută în marginea Bucureştiului, kaiserul a plecat la Giurgiu, însoţit de feldmareşalul August von Mackensen. A călătorit cu vaporul până la Cernavodă, unde s-a întâlnit cu ţarul bulgarilor, Ferdinand, care se considera stăpân al Dobrogei. Ce-i drept este că împăratul a rămas pe vapor.

Wilhelm al II-lea pe frontul românesc de sud

               Apoi kaiserul s-a dus la Focşani şi a vizitat linia frontului din apropiere. In discursul adresat trupelor s-a referit şi la regele României, numindu-l „Hohenzollernul necredincios“.

            La întoarcere spre Sinaia, împăratul a vizitat ce-l interesa mai mult în România, zona petrolieră. Sinaia şi Castelul Peleş au reprezentat ultima etapă a călătoriei lui Wilhelm al II-lea în România.

          Pe când se aflau la Curtea de Argeş, Mackensen a încercat să aducă vorba despre P.P. Carp ca speranţă a unui guvern filogerman, dar împăratul a „făcut gestul monoclului“ şi a spus „îl cunosc, dar… prea bătrân“.

Vizita lui Wilhelm al II-lea la Odobeşti

             De altfel după încheierea vizitei împărăteşti, contele Praschma, care se pregătea să plece la Berlin, n-a exclus posibilitatea încheierii în viitor a păcii cu „România oficială“, adică cu guvernul de la Iaşi, fără a mai pune problema abdicării, în prealabil, a regelui Ferdinand, abdicare pe care o plănuise anterior.

            Politicienii filogermani, trădători, de la Bucureşti, au rămas consternaţi că în vizita sa kaiserul nu găsise de cuviinţă să le dea nici o importanţă, să nu le mângâie slugărnicia.

Verificat