ROMÂNIA - Primul Război Mondial – BBB - X - Pacea banditească de la Bucureşti – Atitudinea regelui Ferdinand I-ul

           Pe timpul ultimelor faze ale semnării Păcii de la Bucureşti cât şi în perioada ce a urmat până la zdrobirea Puterilor Centrale pe toate fronturile şi reintrarea României în război, Suveranii ţării au păstrat atitudinea demnă şi patriotică, suportând cu stoicism toate durerile sufleteşti, toate acţiunile umilitoare ale duşmanilor de la Bucureşti, duşmani externi sau interni. Suveranul şi regina Maria au rămas încrezători în izbânda finală a dreptăţii şi a cauzei poporului lor. Nu au exteriorizat în public decepţiile şi temerile inerente situaţiei.

            In ceasul când i se impunea să primească pacea care desfinţa armata, regele a mers ostentativ la Huşi spre a primi jurământul noilor recruţi, care aveau să fie instruiţi pentru a creşte şi întări această armată, în vederea întorsăturii militare ce se aştepta.

           Inainte de a se fi împrăştiat (demobilizat), oştenii armatelor I-a şi a II-a, vânătorii de munte, vânătorii regimentului 9, au văzut încă o dată pe iubitul şi devotatul lor rege, cu înfăţişarea copleşită de tristeţe, cu glas molcom şi aproape înecat în lacrimi, dar cu suflet neînduplecat, aducându-le cuvântul de îmbărbătare pentru un viitor victorios.

       Când în Iaşul eroic s-a instalat, odată cu Al. Marghiloman, misiunea militară germană, cu alaiul prietenilor români, a complicilor şi vasalilor ei dezgustători, regele s-a retras la Bicaz, spre a nu fi nevoit să vadă odioasa privelişte.

          După puţine luni a răsărit soarele speranţei şi al răzbunării şi pentru Moldova şi pentru suverani. La 6 noiembrie 1918, suveranul a cerut demisia guvernului Al. Marghiloman, după şase luni şi 12 zile de la constituirea lui şi la şase luni de la semnarea păcii odioase de către el şi acoliţii săi. Preşedinţia noului guvern a fost dată generalului Coandă. Prin două decrete-lege succesive s-au dizolvat Camerele parlamentare ale lui Al. Marghiloman şi s-au anulat toate legile şi aranjamentele făcute de ele. Se smulgeau astfel din istoria ţării unele pagini de umilinţă, scrisă sub ameninţarea duşmanului şi a trădării ruse. Cealaltă filă urma a fi sfâşiată de baioneta soldaţilor în următorii doi ani de lupte şi de drumuri ce i-au apropiat de Viena.

        La 10 noiembrie 1918 regele a ordonat mobilizarea armatei, decretul fiind contrasemnat de noul ministru de război, generalul Eremia Grigorescu, eroul de la Oituz şi Mărăşeşti. Capul statului anunţa printr-o proclamaţie reintrarea în luptă alături de Aliaţi. Ostaşilor, regele le-a adresat un apel emoţionant.

Ostaşi,

           Ora mult aşteptată de toată suflarea românească şi îndeosebi de voi, vitejii mei ostaşi, a sunat în sfârşit după lungă şi dureroasă aşteptare. Trecerea trupelor aliate peste Dunăre ne impune o sfântă şi patriotică datorie să luăm iarăşi arma în mână ca să izgonim împreună cu ele, pe vrăjmaşul cotropitor din ţară şi să aducem linişte populaţiei asuprite.

           Regele vostru vă cheamă din nou la luptă ca să înfăptuiţi visul nostru de atâtea veacuri: Unirea tuturor românilor, pentru care în anii 1916-1917 aţi luptat cu atâta vitejie.

         Sufletele celor căzuţi pe câmpul de onoare vă binecuvântează această ultimă sforţare. Privirile credincioşilor noştri aliaţi sunt îndreptate cu dragoste şi încredere spre ţara noastră şi fii ei; camarazii voştri de arme din biruitoarele armate franceză şi engleză, care vin în ajutorul nostru, cunosc vitejia voastră de la Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti; arătaţi-le că timpul de aşteptare n-a putut să slăbească braţul ostaşului român. Fraţii noştri din Bucureşti şi Ardeal vă cheamă pentru această ultimă luptă, ca prin avântul vostru să aduceţi eliberarea din jugul străin.

Biruinţa e a noastră şi viitorul va asigura întregului neam românesc viaţă paşnică şi fericită.

Inainte deci cu vitejia strămoşească!

Dumnezeu este cu noi.

Ferdinand

            In ziua de 1 decembrie 1918, Regele Ferdinand şi viteaza regină Maria au intrat triumfal în Bucureşti. In aceeaşi zi, la Alba Iulia, populaţia Transilvaniei a hotărât Unirea cu Regatul României. Armatele române treceau deja în Transilvania pe direcţia Oituz-Braşov pentru a tăia calea de retragere germană. Dar în ziua de 12 noiembrie 1918 generalul Berthelot anunţase încheierea armistiţiului general european, aşa că trupele germane au fost lăsate să se scurgă încet spre ţară cu ruşinea în vârful baionetelor.

Verificat