ROMANIA - Primul Război Mondial – România şi Tratatul de la Sevres BBB X

              In cadrul general al Conferinţei de Pace de la Paris (1919-1920) România a făcut parte din mai multe tratate. Printre acestea, la 9 decembrie 1919, în Salonul Orologiului din Ministerul de Externe din Paris, generalul Coandă, a semnat, din partea României Tratatul cu Austria şi Tratatul asupra Minorităţilor.

La 4 iunie 1920, România a semnat Tratatul de la Trianon, sau Tratatul cu Ungaria. Din partea României au semnat doctorul Ioan Cantacuzino, ministru de stat şi Nicolae Titulescu, fost ministru. La 10 august 1920 s-a semnat Tratatul de la Sevres, un tratat special încheiat între Marile Puteri, Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia, pe de o parte şi Polonia, România, Cehoslovacia şi Jugoslavia, pe de altă parte. Acest act trasa în mod final frontierele acestor state. Prin el s-a stabilit pentru România posesiunea Bucovinei întregi şi s-au fixat frontierele cu Polonia şi Cehoslovacia. Austria renunţa în favoarea României „la toate titlurile şi drepturile asupra părţii fostului ducat al Bucovinei, cuprinsă la vest de vechea graniţă cu România“ (art. 59).

             In ceea ce priveşte delimitarea frontierelor statelor semnatare şi împărţirea lor între aceste state moştenitoare, Austria se obliga să recunoască orice hotărâre a Puterilor Aliate şi Asociate (art. 91). Dispoziţii similare se înscriseseră şi în Tratatul cu Ungaria.

                Delimitarea teritoriilor fostei monarhii Austro-Ungare, ocupate de armatele Aliate şi împărţirea lor la statele moştenitoare a fost o operaţiune laborioasă şi delicată, deoarece pe alocuri se puneau în conflict ţările care luptaseră sub steag comun. Rând pe rând s-au aplanat dificultăţile între cehi şi polonezi, sârbi şi italieni, români şi sârbi pentru Banat, unguri şi austrieci. 
Intre români şi sârbi, problema delimitării Banatului se rezolvase prin comunicarea frontierelor, făcută de Consiliul Suprem la 13 iunie 1919. Sârbii consimţiseră, cu greutate, să evacueze Timişoara, pe care o ocupaseră milităreşte şi din care ridicaseră multe şi preţioase materiale. Au predat partea de Banat cuvenită românilor, împreună cu Timişoara, în mâinile trupelor franceze interpuse, iar acestea au predat-o românilor, care au luat-o sub control în cursul lunii iulie 1919, înainte de declanşarea ofensivei de peste Tisa pentru cucerirea Budapestei.