CRAIOVA - ANI DE CUMPANA

Craiova a suferit multe nenorociri în istoria ei, dintre care cele mai multe rămân pierdute şi uitate de posteritate. Unele au fost consemnate documentar, iar altele pot fi deduse din natura unor evenimente istorice. O înşiruire exhaustivă ar fi următoarea:

-  1446 – Cutremur mare cu magnitudine aproximată cu mijloace moderne, la 7,3 Mw.

-  1471 – Cutremur pe data de 29 august. Este primul cutremur vrâncean determinat cu mare grad de precizie. A fust manifestarea seismică cea mai virulentă din sec.al 15 –lea şi a provocat distrugeri în toate ţinuturile de locuire românească. In Ţara Românească domnea Radu al III-lea cel Frumos, iar în Moldova, Ştefan cel Mare.

- 1655 – Craiova a devenit unul din centrele de rezistenţă al răscoalei seimenilor, răscoală care a produs mari distrugeri oraşului, prin arderea de case boiereşti, cărţi religioase şi titluri de proprietate. Vodă Constantin Şerban a înăbuţit răscoala trimiţând o oaste numeroasă împotriva seimenilor de la Craiova.

-  1689 - 1690 – Oltenia  a fost teatru de război între turci şi austrieci.

- 1681 – Cutremur mare la 8 august, în timpul domniei lui Şerban Cantacuzino. Magnitudine între 7-8 Mw.

- 1701 – Cutremur mare la 11 spre 12 iunie între orele 12-2 noaptea, resimţit cu trei şocuri succesive.

-  1716 – 1718 – Oltenia a fost din nou teatru de război între turci şi austrieci. Imperiul austriac a ocupat ţinutul în 1716 şi a rămas pe loc în baza tratatului de la Passariwtz din 1718. In următorii 21 de ani Oltenia s-a aflat sub o administraţie austriacă riguroasă, sfidătoare şi chiar abuzivă, fapt ce nu a plăcut românilor olteni. Dările erau prea riguros calculate şi încasate, pe când sub vasalitatea turcilor acele dări se puteau tocmi şi chiar micşora prin corupţie. Austriecii au evacuat Oltenia în 1737, fapt consfinţit prin pacea de la Belgrad, din 18 septembrie 1739. Pacea s-a încheiat în urma unui război austro-ruso-turc. De reţinut că austriecii au ocupat Craiova în 1716, cu doi ani înainte de încheierea păcii de la Passarowtz şi au părăsit-o în 1737, cu doi ani înaintea încheierii păcii de la Belgrad. In 1737 turcii au ocupat imediat Craiova, după plecarea austriecilor.  In mod real, austriecii au ocupat Oltenia între 1716-1737, iar legal între 1718-1739.  

- 1738 – Cutremur devastator pentru toate provinciile istorice româneşti, la 31 mai în jurul orei 11 spre prânz.

-  1768-1774 – In războiul ruso-turc dintre acei ani Craiova a fost din nou pustiită. Se atestă repararea Fântânii Obedeanu în anul 1774, la sfârşitul războiului. In acei ani aceasta era una dintre fântânile de la care se căra apa cu sacaua în oraş.

- 1789-1791 – Ocupaţie vremelnică austriacă în război cu Imperiul Otoman. Iarna dintre anii 1789-1790 a fost extrem de grea, iar austriecii au ars toate gardurile, magaziile, grajdurile şi alte acareturi gospodăreşti din lemn. Soldaţii austrieci au fost încartiruiţi câte 10-12 prin casele mai arătoase. Tot în 1789 este consemnată o nouă devastare a Fântânii Obedeanu.

- 1790 - Cutremur în ziua de 26 martie în jurul orei 21 („la două ore din noapte”). Era ziua de marţi „din săptămâna luminată”. Mari pagube la case şi biserici.

- 1795 - Rpidemie de ciumă care a produs în jur de 1000 de decese.

- 1796 - Marele incendiu produs în luna ianuarie datorită panicii cu care populaţia ardea victimele ciumei. Doar ariile locuite de boieri au scăpat deoarece erau înconjurate de grădini. Incendiul a mistuit complet mahalalele înghesuite şi atelierele meşteşugarilor.

- 1799 - Ostaşi turci, uniţi într-o trupă de jaf, proveniţi din supuşii lui Pazvan Oglu, paşa din Vidin, numiţi de locuitori „pazvangii”, au atacat Craiova fără veste şi fără ştirea conducerii centrale. Turcii s-au limitat la jefuirea prăvăliilor din centrul târgului, din piaţa Elca, şi a câtorva case boiereşti de margine şi neapărate. Oraşul a fost cuprins de panică. De remarcat că Pazvant Oglu era bosniac de origine, oştean otoman şi a servit un timp ca mercenar pe domnitorul fanariot Nicolae Mavrogheni.

- 1800 - Turcii pazvangii lui Pazvant Oglu şi cârjalii s-au întors asupra Craiovei, dar de această dată locuitorii i-au întâmpinat înarmaţi. Jefuitorii turci au atacat tot partea comercială a oraşului dar au întâmpinat rezistenţă neaşteptată. Pulberăria oraşului a sărit în aer, producând un incediu greu de stăpânit, incendiu care a distrus, în final, centrul comercial. Totul din acea zonă s-a făcut scrum. Mărturiile spun că fumul şi mirosul greu de la tăbăcării făcea aerul de nerespirat. Turcii nu s-au ales cu nimic, dar craiovenii cu mare pagubă. (relatare a cronicarului Dionisie Ecleziarhul) In toamnă o altă trupă de pradă s-a abătut asupra oraşului, cea a cârjaliilor de la sud de Dunăre. Populaţia s-a refugiat spre nord. Intr-o scrisoare a Paharnicului Brăiloiu către Casa de negoţ Hagi Pop din Sibiu, se arată că turcii au urmărit pe refugiaţi, dar au fost bătuţi. După acel ultim jaf, au scăpat nearse casele Brăiloilor, Glogoveanu, Bengescu, Jianu, Earfara, Geanoglu, Pârşcoveanu, Ştirbei, ale Cîmăraşului Jane dinspre „Târgul de Afară”, case în care se aflau închişi arnăuţi (Târgul de Afară se găsea pe atunci pe la biserica Hagi Enuşi).

- 1801 - Răscoală mahalalelor şi a sărăcimii din preajma Craiovei. Mulți au rămas fără o pâine în urma pieirii atelierelor de tot felul, arse iar agenții lui Samurcaș, un grec pus de vodă, caimacan, nu țineau cont de starea în care ajunseseră țăranii de pe moșia Craiovei și puneau oamenii pe cărbuni aprinși, ca să-i silească să dea visteriei tot ce aveau. Banul Radu Golescu, care ar fi trebuit să conducă oltenia era tot timpul plecat, la Paris sau la București. In jur de 3 000 de țărani și săraci, înarmați cu tot ce aveau la îndemînă, s-au răsculat după ce oamenii lui Samurcaș au biciuit niște copii. Samurcaș a fugit și s-a întors doar după cîteva luni, trimis de domn, dar cu puterile limitate de aceasta dată, pentru că domnia numise ca Ban al Craiovei pe Nicolae Brîncoveanu, cel ce a reprezentat ..o revenire scurtă, în vremi de grea restriște a falnicei institutții medievale..

- 1802 - Invazie de jaf  a supuşilor lui Pazvant Oglu, Paşa de la Vidin în primăvară, prin luna aprilie. Marele Ban Nicolae Brîncoveanu s-a remarcat apărând orașul și alunând turcii. Cârjalii au intrat în Oltenia pe la Cleanov (Mehedinţi) atacând bâlciul de acolo. De teamă lumea avută a Craiovei a plecat în refugiu spre Transilvania. Femeile de naem erau deghizate în ţărănci. Turcii au urmărit pe fugarii olteni până la Râmnic şi Ocnele Mari fără rezultat, după care s-au întors spre Craiova. Au încercat să prade din nou orașul, dar au fost respinși de oastea neoficială şi populară a pandurilor. In fruntea pandurilor s-a aflat, tînărul sluger al boierului Glogoveanu, Tudor Vladimirescu. Acesta a cules laudele tuturor pentru vitejia sa, devenind astfel o personalitate cunoscută, pentru prima dată.

- 1802 – La 14 octombrie 1802 s-a produs un mare cutremur în cursul dimineţii, la ora 7 dupăo mărturie veche şi la 10,55 după calculele actuale. Deşi a avut magnitudine de 7,9 Mw nu s-au semnalat mari distrugeri, probabil pentru faptul că totul fusese deja distrus de raziile turceşti.

- 1806 – Turcii au intrat din nou în Craiova pe timpul războiului cu ruşii (1806-1812), dar s-au retras la venirea trupelor ruseşti. Ruşii au ocupat, la rândul lor, oraşul până în 1812.

- 1806-1812 – Ocupaţia rusească. Pe timpul acelei ocupaţii casele boiereşti au fost transformate în spitale, sau folosite pentru cazarea trupelor.

- 1808 – Turcii au atacat din nou Craiova, profitând de lipsa pandurilor din zonă. Nu au făcut jafuri sau incendii , dar au luat în robie 50-60 de persoane, în majoritate fete pentru haremurile paşalâcului din Vidin.

-  1814 – O nouă epidemie de ciumă.

- 1815 – Turcii din paşalâcul Vidin, aflaţi într-o stare de nesupunere faţă de guvernul central, au atacat din nou Oltenia, dar nu au ajuns la Craiova, ci numai până la Strehaia. Cu toate acestea craiovenii s-au refugiat. Au venit trupe turceşti supuse sultanului ca să apere oraşul. Au stat un an în marginea Craiovei, dar i-au stânjenit şi sărăcit viaţa.

- 1821 – După revoluţia lui Tudor Vladimirescu, turcii au ocupat din nou Craiova, venind de la Vidin împreună cu Caimacanul domnesc care se refugiase acolo. Vidinul se afla la acea dată sub ascultare faţă de sultan. Turcii au stat toată iarna în oraş, timp în care au cerut toate cele necesare, inclusiv cazare. Multe case au ars, printre care cea a lui Tache Bengescu.. In iulie 1822 s-au retras la Vidin, după ce administraţia militară turcă a ţării a fost înlocuită de domnitorul cel nou Grigore al IV-lea Ghica.

- 1829 – Craiova este din nou ocupată de ruşi. Au luat casele boiereşti pentru spitale (casele Gănescu, Glogoveanu, ale Almăjencii, hanul lui Dumba, etc.). Ocupaţia ţaristă a durat în principate, între 1828-1834, perioadă de calmare a vieţii şi de reorganizare şi modernizare într-o serie de domenii.

- 1829-1830 – In Craiova bântuie ciuma adusă de ruşi. S-au adus moaştele Sfântului Grigore Decapolitul de la mănăstirea Bistriţa. La craiova au fost întâmpinate de muzica militară, constituită de curând de Marele Spătar Alecu Ghica.

- 1853 - Ocupaţie a trupelor ruseşti până în 1854 când s-au retras pentru războiul di Crimeea cu puterile europene aliate cu Turcia.

- 1854 – Ocupaţia austriacă, sub comanda lui Coronini,  a înlocuit pe cea rusă până în 1856.

- 1916-1918 – Ocupaţia germană din timpul primului război mondial.