In Proclamaţia de la Islaz din 1848 a fost exprimat visul vechi al oltenilor de înfiinţarea unei Universităţi. Dezideratul a fost cuprins în Proclamaţie de Nicolae Bălcescu şi citit de Ion Heliade Rădulescu.
Dorinţa intelectualilor olteni de infiinţare a unei instituţii de învăţământ superior sau a unei Universităţi la Craiova, nu numai că s-a afirmat permanent, dar a şi fost susţinută continuu după 1848, de către diverse personalităţi, grupuri de elită, sau societăţi particulare. In pragul primului război mondial un grup de intelectuali craioveni au iniţiat un aeticol apărut în revista “Viaţă Nouă”, articol intitulat “ O mişcare pentru înfiinţarea Academiei Comeeciale la Craiova este necesară”. Articolul a avut darul de a menţine trează dorinţa elevării învăţământului craiovean.
O activitate susţinută pe aceeaşi linie a animat societatea “Prietenii Ştiinţei”. Aceasta, încurajată de dr. C. Anghelescu ministrul Instrucţiunii Publice, a cerut printr-o petiţie, concepută la 26 noiembrie 1925, către Ministerul Instrucţiunii Publice, de a iniţia Universităţii de la Craiova. Demersul a fost reluat în 1928 ceându-se măcar un “Institut Superior de Agricultură şi unul Comercial. Unele păreri se menţineau tot în favoarea unei cereri de înfiinţare a unei Universităţi. Petiţia respectivă a fost semnată de preşedintele societăţii, Charles Laugier şi de secretarul ei general, Dem D.Stoenescu. De această dată ministrul a răspuns favorabil apelului apelului.
Acţiunea s-a redeschis în anul 1929 când la chemarea societăţii “Prietenii Ştiinţei” a avut loc o consfătuire la nivelul oraşului în sala de recepţii a Palatului Administrativ. (Craiova găzduia numai o filială a societăţii “Prietenii Ştiinţei”). Consfătuirea a adoptat o moţiune privind înfiinţarea unei Universităţi, dar şi de această dată s-a vorbit de o soluţie parţială, adică de înfiinţarea a cel puţin a unei facultăţi de litere, sau de drept şi de o Academie Comercială. Cererea a fost adresată Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Guvernului şi Parlamentului. La consfătuire a participat o mulţime neaşteptat de mare de craioveni, ea fiind , ea fiind prezidată de I.Bianu, Preşedintele Academiei Romîne şi de Gheorghe Ţiţeoca Vicepreşedintele Academiei Romîne.
In 1941, I. Bianu a semnat un memoriu prin care se solicita întemeierea “unui aşezământ de grad universitar” şi a unei “Eforii universitare” la Craiova.
Acţiunile au culminat, în 1943, cu o suită de consfătuiri publice la Tr. Severin, Tg. Jlu, Rm. Vâlcea, Caracal, Craiova şi Slatina, care au avut ca scop obţinerea acordurilor pentru înfiinţarea unei Academii Comerciale, a unei Facultăţi de agricultură şi a unei Facultăţi de medicnă în Craiova.
Pe 5 septembrie 1943, “Asociaţia Generală a Oltenilor” a organizat, la sala Dalles din Bucureşti, o conferinţă cu subiectul “Şcoli de grad universitar pentru Craiova”. Conferinţa a condus-o Dr. Doc. M. Cănciulescu, care a întocmit ulterior şi un “Memoriu” ce susţinea întemeierea la Craiova a celui de al patrulea învăţământ medical superior.
Un alt eveniment de importanţă l-a constituit “marea adunare cetăţenească” din ziua de 27 decembrie 1944, ţinută în sala Apollo (cinema) din Craiova, unde s-a adoptat o moţiune prin care se cerea înfiinţarea “Universităţii oltene”, cu o Facultate de Medicină, o Politehnică cu secţii de construcţii, electrotehnică şi agronomie şi o Academie Comercială.
După 101 ani de la Proclamaţia de la Islaz, demersurile de întemeiere a unei instituţii universitare la Craiova s-au materializat prin “Legea 138 pentru înfiinţarea şi organizarea universităţii din Craiova şi a Eforiei ei”, publicată în Monitorul Oficial al Regatului Rpmâniei, la 25 aprilie 1947. Legea prevedea crearea Universităţii din Craiova, cu patru facultăţi : - medicină umană, - medicină veterinară, - ştiinţe economice comerciale şi cooperatiste şi - agronomie. In pofida prevederilor legii, anul universitar 1947-1948 a început cursurile numai la Facultatea de Agronomie – specializarea ”Imbunătăţiri funciare şi geniu rural”. Primul examen de admitere s-a dat în toamna anului 1947, iar primul decan al facultăţii, numit prin Legea 138 din 1947 a fost Prof. univ. Pompiliu Nicolau, professor la Institutul Politehnic Timişoara.
La 17 aprilie 1948, pe parcursul primului an universitar, s-a hotărât trecerea la specilizarea pură de “Agronomie”, cea de îbunătăţiri funciare fiind nutată la Bucureşti, cu cea mai mare parte din studenţi. Se poate susţine că învăţământul superior din Craiova şi-a deschis porţile exact la 101 de ani după Proclamaţia de la Islaz.
De la început sarcina asigurării condiţiilor administrative de susţinerea procesului de învăţământ a revenit „Euforiei” universităţii. Ea s-a preocupat şi de asigurarea unui prim cămin studenţesc cu 120 de locuri în hotelul „Minerva” şi a unei cantine în subsolul localului acordat din fostul liceu „Regina Elisabeta”. pe Str. Libertăţii Nr. 27, cantină în care puteau lua masa 100 de studenţi. Efortul organizării era mare pentru acea perioadă de lipsuri şi dezorganizare de după război, pe fondul unor convulsii sociale şi politice.
Prin reforma învăţământului din 1948, în luna august a aceluiaşi an s-a creat Institutul Agronomic cu două facultăţi: - Agronomia şi - Maşini agricole, devenită ulterior Mecanizarea Agriculturii.
Institutul şi-a început activitatea în localul fostului liceu de fete “Regina Elisabeta”, clădire amplă, cu parter şi două etaje, având faţada îndreptată spre „Grădina Mihai Bravu”. La data ocupării luceului acela încă nu fusese tencuit pe exterior, deoarece între momentul construcţiei şi al finisării exterioare intervenise cel de al doilea război mondial. Intre clădirea Institutului şi “Grădina Mihai Bravu” se mai interpune un scuar larg, adică între Str. Libertăţii şi Str. Mihai Viteazul. In centrul scuarului s-a ridicat, în anul 1960, pe un soclu înalt, o statuie din bronz a lui Tudor Vladimirescu, statuie executată de sculptoriţa locală Cosăceanu-Lavrillier. Statuia nu este o reuşită prin proprţii. Pe soclu se află inscripţia : “Tudor Vladimirescu 1770-1821. patria este norodul nu tagma jefuitorilor” La un timp după înfiinţare institutul pre luase numele de Institutul Agronomic “Tudor Vladimirescu”.
Institutul Agronomic a progresat în primul deceniu pe toate planurile, atât pe linia organizării învăţământului, cât şi a bazei materiale şi a administraţiei. In paralel a crescut mereu numărul studenţilor, de la 362, în anul 1948-1949, la 1088, în anul 1957-1958.
Latura practică a procesului de învăţământ se desfăşura în “Gospodăria didactică” care a primit la început o suprafaţă de 302 hectare teren la Coţofeni, 20 km distanţă de oraş, completată, în 1956, cu încă 879 hectare la Şimnic, 3 km distanţă. Astfel a luat naştere “Gospodăria didactică Şimnic-Coţofeni” spre sfârşitul anului 1956, loc de desfăşurare al lucrărilor practice pentru studenţi şi cadre didactice.
Baza de cercetare a institutului, a fost asigurată între 1948-1962 de centrele experimentale de la Tâmbureşti şi Rânca (Gorj), aceste centre constituind arii suplimentare ale deprinderii aptitudinilor practice şi de cercetare. Suportul aplicativ al învăţământului a fost completat în anul 1953 cu “Grădina botanică” organizată în Craiova prin eforturile decanului Buia.
In 1951 s-a creat al doilea institut de învăţământ superior, “Institutul de Maşini şi Aparate Electrice. In primul an institutul a funcţionat numai cu Facultatea de Electrotehnică. Din anul universitar 1953-1954, institutul a funcţionat cu încă o secţie, “Electrificarea Industriei, Agriculturii şi Transporturilor”. Incepând cu anul 1956 şi până în 1958 a funcţionat sub numele de “Institutul Tehnic”, doar cu Facultatea de Electrotehnică, ce avea două secţii de specializare, secţia de maşini şi aparate electrice şi cea de electrificare industrială şi rurală La sfârşitul anului universitar 1956-1957 institutul craiovean a fost subordonat Institutului Politehnic Bucureşti. In anul 1958 s-a desfiinţat, iar studenţii au fost arondaţi altor centre universitare, în principal Institutului Politehnic Bucureşti.
Incepând cu anul universitar 1962-1963, din “Institutul Agronomic” s-a desprins facultatea de Mecanizarea Agriculturii. Studenţii acesteia au fost împărţiţi pe criterii geografice ale provenienţii. Cea mai mare parte au urmat facultatea la “Institutul Politehnic Timişoara”, iar restul la “Institutul Politehnic Bucureşti”. Ambele institute au înfiinţat câte o facultate de Mecanizarea Agriculturii. In locul “Facultăţii de Mecanizarea Agriculturii” s-a înfiinţat în acelaşi an Facultatea de Horticultură. Mulţi studenţi din primii ani de studii la Mecanizare nu au avrut să părăsească Craiova şi s-au transferat la facultatea de Agronomie au la cea de Horticultură nou înfiinţată. Pentru transfer au susţinut ulterior examene de diferenţă. In anul universitar 1962-1963. Facultatea de Horticultură a funcţionat numai cu doi ani de studii. In anul întâi s-a intrat prin examen de admitere, iar al doilea a cuprins studenţi transferaţi de la Agronomia craioveană, de la Mecanizarea Agriculturii şi a unor studenţi de la Facultatea de horticultură din “Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu” Bucureşti.
La 1 octombrie 1959, prin Ordinul Nr. 329 din 21 septembrie emis de Ministerul Invăţământului şi Culturii s-a înfiinţat “Institutul Pedagogic de 3 ani”, care până în anul următor, 1960, a funcţionat cu trei facultăţi: - Filologie, - Chimie-Ştiinţe naturale şi cunoştiiţe agricole teoretice şi practice, - Matematică-Fizică şi cunoştinţe industriale teoretice şi practice. Incepând cu anul universitar 1960-1961 Institutul Pedagogic s-a reorganizat funcţionând cu patru facultăţi : 1.-Filologie (cu două secţii: -Limba şi literature română, şi -Limba română şi Limba rusă); 2.-Matematică (cu secţia matematică); 3.-Fizică-Chimie (cu secţia Fizică-Chimie şi cunoştinţe industriale teoretice şi practice); 4.-Ştiinţe naturale (cu secţia Ştiinţe naturale şi cunoştinţe practice) . Odată cu anul universitar 1961-1962 s-a adăugat Facultatea de Istorie-Geografie (cu secţia de Istorie-Geografie). Această organizare a institutului s-a păstrat până în 1966, când s-au desfiinţat institutele şi s-a înfiinţat Universitatea Craiova. Dacă în anul 1959-1960 institutl avusese 269 de studenţi, în anul 1965-1966 numărulacestora a ajuns la 1542.
Institutul Pedagogic de 3 ani a funcţionat de la început în fostul local al”Şcolii normale de băieţi “Ştefan Velovan”, la care s-au adăugat ulterior clădiri noi şi cămine. In anii 70’ acolo s-a stabilit facultatea de mecanică (Tehnologia Construcţiilor de Maşini). Clădirea fostei şcoli „Ştefan Velovan” s-a deteriorat mult în ultimele două decenii aşa că în 2010 are un aspect de părăsire şi dezinteres. Unele semne exterioare par a spune că vor începe lucrări de reabilitare.
Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 894 din 27 august 1965 a luat naştere Universitatea din Craiova. Universitatea şi-a început activitatea la 1 octombrie 1966 cu şapte facultăţi :- Matematică, - Chimie, - Filologie, - Ştiinţe Economice (cu trei secţii, cea de economia industriei, construcţiilor şi transporturilor, cea de contabilitate şi cea de economia agriculturii), - Electrotehnică, - Agronomie, - Horticultură. La acestea se adăugau două facultăţi ale fostului Institut Pedagogic de 3 ani, care şi-au continuat activitatea : - Istorie-Geografie şi – Ştiinţe naturale. In anii următori la Facultatea de ştiinţe economice s-au adăugat secţiile de -finanţe şi –finanţe-contabilitate.
In luna ianuarie 1970 s-a înfiinţat Facultatea de Medicină prin decretul Consiliului de Stat, iar la 4 februarie s-a emis Hotărârea Consiliului de Miniştri care prevedea sprijinul ce trebuia acordat de Institutul de Medicină şi farmacie Bucureşti. Cursurile noii facultăţi s-au deschis la 1 octombrie 1970 cu profilul de Medicină Generală.
In anul 1974 facultăţile de Matematică şi Chimie s-au unit într-una singură, Facultatea de Ştiinţe ale Naturii, iar din cele opt secţii ale facultăţilor de Matematică şi Fizică-Chimie în cadrul facultăţii Facultăţii de Ştiinţe ale Naturii au mai rămas doar patru : - Matematică; - Informatică; -Fizică; - Tehnologie chimică şi anorganică, cărora li s-a afăugat cea nou înfiinţată de Chimie organică.
Invăţământul superior umanist din Craiova s-a dezvoltat din Institutul Pedagogic de 3 ani.Noua Facultate de Filologie cu durata de 5 ani şi-a început cursurile în anul universitar 1966-1967, cu specializările: -Română-Franceză şi –Română-Italiană. In anii următori s-au înfiinţat pe rând noi specializări (în 1974-1975 Română-Latină, în 1975-1976 , Franceză-Romînă, Franceză-Rusă, Franceză-Engleză, în 1977, Franceză-Latină).
In temeiul Decretului Prezidenţial din 1974, Facultatea de Istorie-Geografie de trei ani a trecut ca seţie de Istorie-Geografie în cadrul Facultăţii de Filologie, devenită astfel Facultatea de Filologie şi Istorie.
Invăţământul superior ethnic ce existase între anii 1951-1958 a fost continuat din 1966 de Facultatea de Electrotehnică cu secţiile: - electrotehnică-maşini şi aparate electri şi – automatică. Acest profil s-a diversificat începând cu 1972 prin adăugarea secţiei de construcţii civile şi industriale. A culminat însă în anul 1978 când facultatea avea 6 secţii: - electrotehnică, - automatică şi calculatoare, - electromecanică, - maşini şi aparate electrice, - reţele electrice şi – centrale electrice. Domeniul tehnic a fost completat în 1977 cu Facultatea de Mecanică (cu secţiile - Tehnologia Construcţiilor de Maşini, - Maşini unelte, - Construcţii civile, şi – Utilaje pentru industria materialelor de construcţii).
Universitatea din Craiova a reuşit în perioada 1966-1989 să-şi formeze o structură academică cu trăsături specifice şi originale, integrand administrativ şi funcţional specializări multiple într-o instituţie unitară.
In anul 1984, universitatea din Craiova avea opt facultăţi cu peste 20 de specualizări. Avea aproape 10.000 de studenţi, dintre care 1300 studenţi străini şi circa 700 de cadre didactice. Studenţii străini proveneau, în majoritare din ţările arabe ale Orientului Apropiat şi din Grecia.
Localurile aparţinătoare Universităţii sunt dispersate pe întinsul oraşului. Sediul central are adresa Str. A.I.Cuza nr.13, în fostul Palar de Justiţie. In 1989 adresele facultăţilor necuprinse în sediul central, erau : - Facultatea de Electrotehnică, Str. Lăpuşului nr.9, - Facultatea de Mecanică, Calea Bucureşti nr.165, - Facultăţile de Agronomie şi Horticultură, Str. Libertăţii nr.27, - Facultatea de Medicină, Str. Petru Rareş nr.4 şi B-ul 1 Mai nr.60.
La 1 octombrie 1989 Universitatea din Craiova avea următoarea structură a facultăţilor şi specializărilor:
-Facultatea de Ştiinţele Naturii cu specializările: -Matematică, -Informatică, -Fizică
-Facultaea de Filologie şi Istorie cu specializările: -Limba şi literature română cu o limbă străină (engleză, franceză, rusă), -Limba franceză-Limba Română cu o a doua limbă străină (engleză, rusă, latină).
-Facultatea de Ştiinţe Economice cu specializările: - Economia Industriei, Construcţiilor şi Transporturilor, - Finanţe-Contabilitate, - Contabilitate şi economie agrară.
-Facultatea de Medicină cu specialitatea Medicină Generală
-Facultatea de Electrotehnică cu specializările: - Electrotehnică, - Automatizări şi Caslculatoare, - Rlrctromecanică, - Maşini şi Aparate Electrice (subingineri), - Centrale Termoelectrice (subingineri).
-Facultatea de Mecanică cu specializările: - Tehnologia Construcţiilor de Maşini, - Maşini unelte, - Utilaje pentru industria materialelor de construcţii (subingineri), - Construcţii civile, industriale şi agricole (subingineri).
-Facultatea de Agricultură cu specializările – Agricultură şi - Horticultură
In perioada postcomunistă Universitatea şi-a restructurat şi dezvoltat opţiunile atât pe plan de învăţământ, cât şi pe planul extinderii preocupărilor pentru diversificarea învăţământului postuniversitar prin master şi doctorat, sau prin învăţământ de scurtă durată şi în alte limbi.
Prima schimbare notabilă în structura universităţii s-a înregistrat pe data de 1 decembrie 1991 când s-a înfiinţat Facultatea de Drept (careiniţial a funcţionat în cadrul Facultăţii de Filologie şi Istorie). In anul următor, 1992, a luat naştere Facultatea de Teologie, iar după trei ani, în 1995, s-a adăugat Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Ulterior, prin HG nr.194 din 7 februarie 2000 s-a legitimate funcţionarea a încă două facultăţi.. Din Facultatea de Filologie şi Istorie s-a născut facultăţile de Litere, de Istorie, de Filozofie şi Geografie, ultimele două fiind noi. Aceeaşi procedură juridică s-a aplicat şi Facultăţii de Ştiinţe Naturale ale cărei specializări au fost regrupate, rezultând Facultatea de Fizică şi Facultatea de Chimie. Din anul 1991 s-a încercat şi un învăţământ de calificare prin două Colegii dar a fost abandonat curând
Prin Legea Nr. 119 din 5 iunie 1998 s-a constituit separat “Universitatea de Medicină şi Farmacie” (UMF) din Craiova. Din acel moment ea a avut în structură patru facultăţi de specialitate: - Facultatea de Medicină, - Facultatea de Medicină Dentară, - Facultatea de Farmacie, - Facultatea de Moaşe şi Asistenţă Medicală.
După acest noian de transformări, scindări şi regrupări, uneori deconcertant, a rezultat următoarea componenţă universitară, de 17 unităţi, la nivelul anului 2010:
- Facultatea de Litere
- Facultatea de Matematică-Informatică
- Facultatea de Chimie
- Facultatea de Fizică
- Facultatea de Istorie, Filozofie,Geografie
- Facultatea de Teologie Ortodoxă
- Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport
- Facultatea de Agricultură
- Facultatea de Horticultură
- Facultatea de Drept şi Stiinţe Admnistrative “Nicolae Titulescu”
- Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor
- Facultatea de Electrotehnică
- Facultatea de Mecanică
- Facultatea de Inginerie în Electromecanică, Mediu şi Informatică Industrială
- Facultatea de Automatică, Calculatoare şi Electronică
- Facultatea de Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice din Drobeta Turnu Severin
- Centrul universitar Drobeta Turnu Severin
In total Universitatea asigură pregătire în 131 domenii, din care 62 domenii
studii universitare, 49 domenii de master şi 20 domenii de doctorat.
Este grav că după 1990 promovarea cadrelor universitare nu s-a realizat după principii de competenţă clare, ci după criterii subiective, susţinute de foarte multe ori pe calea corupţiei băneşti. Fenomenul s-a extins şi în domeniul absolvirii examenelor de către studenţi şi chiar la absolvire, la obţinerea licenţelor. Deşi obiceiul mituirii profesorilor nu era nou în ţară şi în Craiova, el a explodat după cucerirea libertăţii din democraţia capitalistă rău înţeleasă. Vuiet mare a făcut mita din facultăţile de drept şi ştiinţe economice.
Probabil că odată cu schimbarea generaţiior de stdenţi şi de profesori această racilă majoră a învăţământului superior să dispară şi să conducă la un învăţământ mai performant şi mai respăectat pe plan intern şi extern.
Felicitari pt articol!Documentat,elocvent si critic deopotriva.
RăspundețiȘtergere