CRAIOVA - LACASURI DISPARUTE

Dacă în anul 1780, în Craiova erau cunoscute 46 de biserici (33 din lemn, cinci din piatră şi opt mănăstiri), în anul 1838 numărul lor scăzuse la 27. Faptul e cauzat, în parte, de incendiul ce a cuprins Cetatea Băniei în 1801. In timp ce alte aşezăminte sfinte au dispărut, credincioşii au contribuit la ridicarea unor noi lăcaşuri de închinare.

La nord de Craiova se afla satul Podbaniţa, aşa cum se poate observa din harta întocmită de secretarul lui Constantin Brâncoveanu, Del Chiaro. Un document şi mai vechi, din anul 1593, aminteşte că aşezarea Podbaniţa făcea parte din moşia Craioviţei. Numele arată că era "lângă un loc de baie", probabil un eleşteu. În secolul al XVIII-lea, satul a devenit una dintre mahalalele Craiovei. În cartografia din 1813-1815 este amintită aici "Biserica ot Potbaniţa hramul Sf. Înălţare, făcută de răposatul Vlad Măcelaru i de mahalagii". Într-un document din anul 1838 se arată că biserica din zid, ridicată la 1800, a fost construită "de dumnealor răposaţii Vladu Măcelaru i alte ajutoare".

În urma Legii sanitare din 1864 au fost oprite înmormântările în curtea bisericii. Bălaşa Sineasca a dăruit primăriei oraşului biserica şi terenul din jur pentru a se face cimitir, vechiul lăcaş devenind capela cimitirului. Biserica este reparată la 1870, pentru ca, în 1870, să i se aducă unele modificări. Sub formă de navă, aşezământul era construit în stilul secolului al XVIII-lea, pentru ca pridvorul să-i fie închis un secol mai târziu. Biserica a fost dărâmată în anul 1937 fără nici o justificare.

Biserica dinlăuntrul hanului, distrusă în luptele cu turcii

Hanul Hurezului se afla între Fântâna Purcarului, Biserica Sfântul Dumitru (actuala Catedrală mitropolitană) şi Casa Băniei. În jurul acestei aşezări gravita în trecut întreaga viaţă economică a cetăţii. Într-un timp, hanul era singura construcţie fortificată din Craiova, asemănându-se cu o adevărată cetate. "În mijlocul dreptunghiului format de clădiri se ridica biserica, alături de care evlavia oamenilor construia spitalul sau azilul pentru săraci" (N. Bănescu).

Biserica din apropierea acestui han a fost ridicată în anul 1700 de Ioan Egumenul Mănăstirii Hurezi, cu sprijinul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Astfel, biserica depindea de Mănăstirea Hurezi, care se îngrijea şi de alte lăcaşuri de cult din Oltenia. Aşezământul a fost reparat de domnitorul Alexandru Ipsilanti în anul 1775. Datele ce le avem din anul 1829 ne arată că biserica era într-o stare precară, nefiind acoperită, aşa cum se remarcă dintr-o scrisoare trimisă de Constantin Brăiloiu egumenului Dorothei al Hurezului: "Pentru bisericuţa din han, mare râvnă am avut să o înfrumuseţez şi să-i fac şi acoperiş, dar vechilii ce i-au avut sf. mănăstire aici au încui-bat oameni de alt neam…, atât la uşa bisericii, cât şi la oltariu, şi aceasta m-au oprit". În anul 1847, biserica nu mai exista, după cum se poate citi în "Manuscrisul Portărescu". Se pare că lăcaşul de cult a avut aceeaşi soartă ca hanul, fiind distrus în urma luptelor cu turcii.

Mănăstirea Gănescu - Episcopia"

Mănăstirea Gănescu, având hramurile "Sfântul Ioan" şi "Sfântul Nicolae", a fost ridicată între anii 1752 şi 1759 de Barbu Gănescu biv vel Stolnic. În pisanie sunt amintiţi ctitorii "Barbu Zăstreanu biv vel stolnic, fiul dumnealui răposatului Pătru Zătreanu şi jupâneasa dumnealui Neacşa Zătreanca". Astfel, cei doi Barbu amintiţi ar putea fi, de fapt, identificaţi cu aceeaşi persoană.

Ridicarea bisericii a fost susţinută şi de alţi boieri craioveni, aşa cum se poate descifra din pomelnicul întocmit de Dionisie Eclesiarhul, cel care a stat la Mănăstirea Gănescu în anul 1791: "Teodor Săpunaru, Gheorghe Grăsnaru comic, Păuna Fratoştiţeanca, Constandin Coţofanu, clucer, Popa Hristea, ctitorul bisericii mahalaua Târgului de Afară în Craiova şi Ilinca Dobrosloveanu, ziditoarea schitului Reşca (Romanaţi)".

În anul 1777, Mănăstirea Gănescu a fost închinată ca metoh Episcopiei Râmnicului. În acelaşi timp, ea avea ca metocuri Biserica Hristea, schitul Raşca şi schitul Mischii.

Mănăstirea Gănescu a purtat şi numele de "Episcopie", deoarece aici stătea episcopul Chesarie al Râmnicului atunci când venea la Craiova. În anul 1847, atunci când Episcopia Râmnicului a fost mutată la Craiova după distrugerea clădirilor în urma unui incendiu, Mănăstirea Gănescu a fost aleasă ca loc de slujire. Aici a fost sediul Episcopiei până în anul 1856. De asemenea, aici a slujit timp de 62 de ani Timotei Evdoxiados, grec de neam, născut în Pelopones. Timotei a fost aşezat la Mănăstirea Gănescu în anul 1814 de episcopul Galaction al Râmnicului, ajungând cu timpul arhimandrit şi conducătorul treburilor Episcopiei din Râmnic la Craiova. A fost uns arhiereu între anii 1850 şi 1856, atunci când episcopul Calinic a slujit pentru un timp la Craiova. Multă vreme a locuit în metocurile de la Mănăstirea Gănescu, pentru ca mai apoi să se mute într-un alt loc din Craiova. A murit în anul 1876, fiind înmormântat în cimitirul Sineasca din oraş. Episcopul Timotei a fost şi administratorul averii Bisericii "Sfântul Dumitru", azi Catedrala mitropolitană din Craiova.

La 13 decembrie 1863 s-a dat Legea secularizării averilor mănăstireşti în urma căreia toate bunurile ce au aparţinut Mănăstirii Gănescu, zisă şi "Episcopia", au trecut în proprietatea statului. În anul 1884 (după Nicolae Iorga) sau în 1889 (după I. Donat), mănăstirea a fost dărâmată pentru ca în locul ei să fie ridicat Palatul de Justiţie. În zilele noastre, pe locul unde se înălţa frumoasa Mănăstire Gănescu se află Universitatea din Craiova.

Alte biserici dispărute

Printre lăcaşurile de cult ce nu mai există astăzi şi despre care avem câteva date istorice se numără Biserica Sfântul Nicolae ot Haralambie (în acel loc se află acum Colegiul Naţional "Fraţii Buzeşti"), Biserica din Pisc (ridicată de Gheorghe Cantacuzino), Biserica Sfântul Ierarh Nicolae ("a Popii Tomei", pomenită într-un document din 1792), Biserica din Hanul Dumba (în spatele actualului Muzeu de Artă), biserica ce se află peste drum de casele Filişanilor (consemnată într-un document din 1847), Biserica Sfântul Ioan Sebastian (dărâmată în deceniul opt al secolului al XX-lea), Biserica Podbaniţa (distrusă în 1937), biserica din Hanul Hurezului (distrusă înainte de 1847), Biserica Sfântul Nicolae Gănescu (în locul ei a fost ridicat Palatul de Justiţie, azi Universitatea din Craiova).